5,358 matches
-
sesiza, nu-l va putea transforma niciodată într-un cap de acuzare. Cine s-ar găsi să te condamne pentru că te-ai interesat de o carte? Rămase multă vreme cu ochii aninați în calele albe prinse în ramă florentină și conchise ferm: ― Așa e cum ți-am spus! Domnul Raul Ionescu nu poate declara nimic împotriva ta... Te-ai trezit, Mirciulică? Hai să mîncăm! Căutăm ceva bun în bucătărie și după aceea ne vom gândi împreună. Nu, dragul meu, fără televizor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cred că mai degrabă reclamam situația. ― La chestia asta nu m-am gândit. ― O scăpare, firește, comentă fără nuanțe Cristescu. Cum te-a descoperit cucoana cu tablourile? ― Habar n-am! Mi-a dat telefon și gata! " Deci amicul are telefon, conchise maiorul. Și ce-i cu asta? Câți abonați sânt în București?" ― Ce s-a întîmplat mai departe? Povestește! ― Păi, n-am mare lucru de povestit... M-am dus acolo la biserică și taca-taca uite ai să faci așa și pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și să te uiți cinci minute la ea de parcă ai aștepta cine știe ce minune să se arate. Dacă tu înțelegi ceva, mă închin! ― Nu, nu înțeleg. Și ce s-a întîmplat cu hîrtia? ― Ce poate să se întîmple cu o hîrtie? Conchise spiritual: Aștepta s-o ridice dumnealui. Melania Lupu păru decepționată: "A sesizat deci, draga mea, a intuit! Recunoaște că nu te așteptai la atâta per-spi-ca-ci-ta-te. Mă întreb însă de ce n-a zburat hârtiuța. Probabil, curentul nu a fost îndeajuns de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu scoase carnetul din buzunar vrând să mușamalizeze incidentul. ― Cred că aș putea încerca să-l sun pe domnul Van der Hoph. E tocmai ora când deschide magazinul. Luă telefonul în poală, formă 07 și ceru Amsterdamul. ― Fură de stinge! conchise fără să se adreseze nimănui Valerica Scurtu. Sculptorul o privi drept în față. Șopti, zâmbind fermecător: ― Acum, fie vorba între noi, tocana era cam grasă. Știi, nu face bine la ten, și împinse cu degetul spre obrazul pământiu al femeii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa râse amar: ― Cu proxima ocazie îți promit s-o fac. ― Dumnezeule! gemu Valerica Scurtu apăsîndu-și degetele pe tâmple. O durea capul și-i venea să vomite. De s-ar termina toată povestea! Nu mai rezist. ― N-avem nici o soluție, conchise Matei. Doar, în sfârșit, doar dacă nu avertizăm Miliția. ― Și ce faci cu cadavrul? Îl îngropi în Cișmigiu? Sculptorul își reluă agitat plimbarea. ― Cred că e destul de simplu, se auzi glasul limpede al Melaniei Lupu. Popa dădu sceptic din cap
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
constitui pentru tine o mîngîiere." Grigore Popa își drese glasul: ― În general, oamenii își pun lațul de gât pentru rezoane mai concrete. ― Aveți dreptate, dar dacă am fi inventat un motiv, Miliția s-ar fi grăbit să-l cerceteze. ― Just! conchise Matei. ― Și-apoi, reluă bătrâna, Panaitescu era un individ ciudat, închis, absent, cam blazat. Un astfel de bărbat ar fi putut... Își înghiți saliva: Hotărârea lui, sânt convinsă, nu va surprinde prea mult. Valerica Scurtu își lipi mâinile asudate de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi, filme cu cowboy și motanul Mirciulică! Așa-i cheamă. În fiecare seară, îi citește din Andersen și Frații Grimm. Duminica povestește Scufița Roșie. O aud bombănind până noaptea târziu. Conchise bătând cu degetul în tîmple: Soni... Cristescu își privi mâinile înguste apoi ochii i se opriră la vârful pantofilor. ― Sînteți convins că Panaitescu s-a sinucis? ― Bine, dar... Sculptorul apucă strâns de spătarul unui scaun: Orice altă ipoteză mi se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l ucid și-acum nu mai scăpăm de el! Oftă. Nu știu cum o să se termine povestea asta... Sculptorul simți un fior pe șira spinării. Încleștă dinții: " Fără panică. Ar fi cea mai mare greșeală." Râse nervos: ― Dimpotrivă, papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femeile să trăncănească." Valericăi îi plăcea să lucreze. Era foarte pricepută, or să spună prietenele. Croșeta tot timpul..." Găsind andrelele și lucrul început acasă înseamnă că Valerica nu avea de gând să meargă azi la serviciu. De aici, se pot conchide multe. Se auzi soneria. Cei trei se priviră speriați. ― Au și început să pice mitocanii, spuse Matei. Le miroase a colivă... ― E prea devreme, observă Melania Lupu. Își mușcă buzele. Mă duc să văd cine e. Apăru după câteva minute
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse încet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apropo, ce făceați în spatele ușii? Sculptorul își săltă colțurile buzelor într-un rânjet. ― Băteam mătănii! ― O, perfect! Îmi pare rău că v-am deranjat. Vă las să continuați. ― Ura! Sănătate și spor în ramură! ― Locotenentul Azimioară, de exemplu, ar putea conchide că aveți destule păcate de vreme ce nu mai prididiți cu rugăciunile. ― Hm, presupun că aveți un colaborator foarte isteț... ― Bine că mi-am adus aminte! Acum câteva minute, v-a căutat cineva la telefon. Mi se pare că de la Fondul Plastic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îmi permit să vă atrag atenția că lipsa paginii pledează cel mult în favoarea mea. ― În sfârșit, ați renunțat la "noi". ― Pot să continuu? ― Vă rog. ― Spuneam că pledează în favoarea mea și am să vă explic de ce, deși mă așteptam să conchideți singur. Știind că am smuls tocmai această pagină, cum vă imaginați că aș fi acceptat să răsfoiți carnetul? ― Adică îi ignorați lipsa? ― Firește. Maiorul surâse. ― E adevărat, domnule Popa. Nu știați. Carnetul ăsta face parte integrantă din viața dumneavoastră și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
neevitând să primească în plin obraz lumina. Avea un chip interesant, puțin prea cărnos, extrem de senzual. Ochii enormi, verzi, aruncau lumini dulci, citeai în ei împăcare și o poftă de viață nealterată de vârstă. " Nu-i e frică de bătrînețe", conchise maiorul. Doina Popovici izbucni în râs. Gura cam mare era bine desenată, dinții superbi. ― Ce idee pe Vîlcu! A profitat neîngăduit de mult de amabilitatea dumneavoastră. Vine deci pe 14... Se răsuci spre cutia de țigări arătîndu-și talia bine conservată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
natura îndeletnicirilor, riscați o nouă percheziție. Când ceilalți au descoperit pânzele, ați hotărât să-i înlăturați. Trei dintre ei erau în tratamentul dumneavoastră. Vâlcu ridică iute ochii. Examină întunecat chipul maiorului apoi își coborî din nou privirea. " Oamenii-s nebuni, conchise placid Azimioară. Ce-i trebuia individului toată aiureala asta?" ― Doamna Doina Popovici, vrând să-mi demonstreze cât sînteți de amabil, îmi relata că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însemna nimic, dar, atașat la câteva piese și o lampă puternică, devenea o bormașină. Totodată, din șifonier nu vă lipseau lucrurile necesare plecării în concediu. Deci în valiză ați pus nu hainele, ci tot instrumentarul pe care îl dețineați. Am conchis că "unele servicii gratuite" aveau loc la domiciliu... Amabilitate, obligatorie dacă ne gândim că astfel vă asigurați discreția locatarilor. Anunțîndu-i că plecați pentru trei săptămâni le-ați sugerat, sau poate v-au cerut-o chiar ei, să-și rezolve urgențele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
groapa comună. „Dom’ Ubu“ nu mai avea credit. Locul i-a fost ocupat de rămășițele unui campion de ciclism. Desigur, Jarry ar fi fost încântat de întâmplarea asta. „Veșnicia îl cuprindea pe cel ce n-a știut nimic despre viață“, conchide Salmon. * De realitatea pe care și-a creat-o, omul nu se va putea despărți decât dacă reinstaurează precaritatea, sărăcia generală, dacă redescoperă deșertul asceților și pădurile înțelepților. Numai starea de precaritate generală ne va mai putea reda calmul spiritual
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ar avea și ei în casă sau în buzunar propriul lor carnet de alegător, unde, în mod rușinos, ca o înfierare, s-ar afla scris și ștampilat A votat în alb. Numai soluțiile radicale sunt capabile să rezolve problemele mari, conchidea serafic editorialistul. Sărbătoarea n-a durat mult. Bineînțeles că nimeni nu s-a hotărât să se ducă la serviciu, dar conștiința gravității situației n-a întârziat să determine scăderea tonului manifestărilor de bucurie, erau chiar unii care se întrebau, Bucuroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Apoi, părând ușor nostalgică, reveni la discuția despre căsătoria ei, adăugând: — În cele din urmă, Într-o zi am plecat de acasă și... ei, adevărul e că nu m-am mai dus Înapoi. Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc aminte, conchise cu un zâmbet răutăcios, sunt cu adevărat șocată de purtarea mea. N-am mai Întâlnit pe nimeni la fel de enervant ca mine. 2tc "2" Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolaretc "Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare" — Vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și Își stinse țigara În ea, așa curată și de argint cum era. Băgă de seamă că o observasem. —Lui Pheobe Îi place să fiu rea. Sunt singura ei supapă de descărcare. Ea este atât de ... manierată. N-o Înțeleg, conchise ea, părând confuză. Tinsley Își deschise poșeta și scotoci după un rimel și o oglinjoară. Dacă pui din belșug, ca pe o tencuială, arată très1 Kimora, continuă ea, Începând să-și aplice machiajul pe ochi. N-o să crezi ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ușoare se înscrie perfect în această evoluție a concepției despre corp, însușindu-și aceste valori de lejeritate, de subțirime și de aspect juvenil cultivate și idealizate. Astfel, alimentul light se dovedește a fi exact simbolul acestei noi religii a corpului”, conchid autoarele capitolului despre „alimentele ușoare” din pasionanta lucrare dedicată miturilor secolului XX de către Pierre Brunel. Descătușat de culpabilizarea creștină, corpul devine astfel subiectul unui... „nou angelism”. „Păcatul” ia forma laică a toxinelor, care pot fi exorcizate printr-o alimentație light
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apare ca metaforă a rodului unirii sexuale ; coacerea este asimilată gestației, așa cum imaginea cuptorului este metafora matricei. Iar figurina bulgară care ocupă locul pîinii înainte de prima folosire a cuptorului joacă rolul fetusului. „Și-a găsit hîrbul capacul și lelea bărbatul” - conchide folclorul românesc. Seria opozițiilor continuă apoi cu polaritățile ars - nears, umed - uscat etc. Seria de ghicitori deocheate, centrate pe tema coitului, ne sugerează în final o altă relație, de data aceasta cosmogonică : hierogamia primordială a cerului și pămîntului. Astfel, într-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
folosită, dimpotrivă, ca o scuză acceptată de toți : cum te poți lupta cu o mentalitate atemporală, dată, ba chiar „genetică” ? Nu poți, asta e, n-ai ce-i face ! Noi să fim sănătoși, așadar, și în rest ne-om descurca - conchide românul, oropsit de soartă, dar totuși optimist. Această tendință de evitare a responsabilității nu este, la rîndul ei, un dat de „mentalitate” al românilor, ci o strategie mioapă și iresponsabilă a unor români de a căuta explicații simple și atotcuprinzătoare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plumburiu. „O să plouă...”, zice unul după ceva timp. „Mai dă i dracu’ de comuniști !”, îi răspunde, prompt, celălalt. Cam așa și noi : orice ni se întîmplă, orice facem, orice auzim devine doar pretext pentru a ne exprima nemulțumirea și a conchide că ăștia ar trebui dați în judecată. Nu se știe cine, nu se știe de ce, dar e singura soluție. Și e evident. — Masterul ăsta e o brambureală ! îmi aruncă brusc în față, politicos, dar vădit dezamăgit, un student. — De ce ? mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și din sud-est”. Restul sînt forme diverse de „agricultură eterogenă”, combinînd mica exploatare individuală cu asociații mai mici sau mai mari, ce se întind, oblic, din Satu Mare pînă la Giurgiu. „Pe această eterogenitate spațială se vor desena probabil clivajele viitorului”, conchid autorii. În final, o concluzie : „Două aspecte majore însoțesc «reîntoarcerea la țară». Pe de o parte, noile peisaje agrare sînt arhaice, necesită enorm de multă muncă și împiedică realizarea unei agriculturi productive. Pe de altă parte, întoarcerea la agricultură mărește
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avutul de stat al întreprinderii, membrii acestor gospodării difuze apelează la o diversitate de strategii de exploatare a resurselor sociale și materiale ale industriei socialiste în scopuri domestice. „Țăranul român” în comunism nu poate fi înțeles astfel în afara industriei socialiste - conchideam eu. Dar „țăranul român” în postcomunism ? Mă uitam zilele trecute la televizor, unde erau prezentate rude ale celor plecați la muncă prin diverse colțuri ale Europei. Veneau cu sarsanale la autocarele ce bat drumurile migrației, trimițînd, prin intermediul șoferilor, copiilor, soților
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]