5,191 matches
-
care i-a adus gloria, ideile rogersiene au fost repede uitate și autorul lor s-a stins din viață ca un patriarh al unei epoci deja apuse. Dar ele, după cum se va vedea, merită resuscitate într-o epocă mult mai copleșită de antiumanism tehnologizant decât cea în care a trăit Rogers. 8.2. Teoria libertății de a învățatc "8.2. Teoria libertății de a învăța" Rogers a decretat în manieră fenomenologică că nu există decât două tipuri de învățare: cognitivă și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
impulsurilor, nevoia de a fi agreat de alții și tendința de a dărui afecțiune sunt la fel de puternice ca impulsurile să răzbată sau să-l mobilizeze. Va fi agresiv în situații în care agresiunea este adecvată realist, dar nu va fi copleșit de o nevoie impetuoasă de agresiune. Comportamentul său, în aceste domenii sau în altele, când el este deschis tuturor experiențelor, este echilibrat și realist, adecvat supraviețuirii și ridicării acestui animal social. Rogers manifestă puțină simpatie față de ideea că omul este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
multe fenomene reprezentate ca putând depăși puterea omului și cărora li se pot subordona (îndeobște) acțiunile umane. „Soarta” este închipuită ca fiind la îndemâna omului, faptele acestuia rămânând peste timp; în plus, omul are posibilitatea de a nu se lăsa (moralmente) copleșit de încercările vieții (6, 9, 36); tineretul intervievat se înscrie în aceeași viziune optimistă. Firea omului este autonomă, însă nu într-un sens de autoperfecționare, ci într-o manieră fatalistă, irațională, la care se raliază și interlocutorii sub 40 de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
excesive, debordante, care prin cantitatea și relevanța scrierilor umplu întreg orizontul. Acești "Napoleoni" intimidează și în același timp fascinează; ei sunt cei care implică mobilizarea scriitorilor din următorul val, ei justifică angajarea generației viitoare. Flaubert începe să scrie pentru că e copleșit de admirație față de ceea ce a făcut Balzac. Thibaudet are nevoie de asemenea figuri dominatoare ca să explice mișcarea literaturii și antrenarea mulțimii de scriitori. Dacă teritoriul nu ar fi deja ocupat, literatura nu s-ar putea înfiripa: pentru că literatura nu se
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
m-a marcat profund. Eram la Luciu Giurgeni. Acolo era un țigan, dar de treabă. Ce mai, un român, român! La ieșirea la lucru făceam la dreapta și mergeam către punctul de lucru unde, într-un colț, era un bătrân copleșit de viață, cu barbă și păr alb ca în povești. Țiganul ăsta care era cu noi în brigadă l-a recunoscut în bătrânul acela pe tatăl său. De unde o fi aflat, cum o fi aflat taică-său că e acolo
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cea mai dragă - soția mea!? Dar durerea necazurilor mi-au dat forță de a avea mai multă compasiune și de a fi mai uman cu cei din jurul meu. Și chiar dacă bucuriile nu mi-au zâmbit întotdeauna sau necazurile m-au copleșit, am căutat să descopăr noi drumuri în fața mea, de fiecare dată. Din experiența de viață, aș putea spune oamenilor cât de mult se înșeală, gândindu-se că încetează să mai iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc atunci când încetează
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ce acoperă cu litere mari săpate pe dânsa trupul marelui Ștefan e mai sfânt ca toate, căci acolo au plâns, plâng și va plânge șiruri întregi de români; acolo își vor vărsa tainic și dorul sufletului lor de români cei copleșiți de trudnicul zilei; acolo vor îngenunchea mai marii oștilor și ai cetăților; acolo în taina mormântului se vor auzi șoapte de mângâiere, șoapte de înviorare a neamului, acolo cântăreții neamului vor veni să se inspire în accentele lor patriotice, cerându
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
frecvent sunt folosite certurile și corecțiile aplicate copiilor. Asemenea stări tensionate, create artificial, sunt, de fapt, invitații mascate pentru musafiri de a-și întrerupe imediat vizita. În alte cazuri, deși sărbătoare, gazdele recurg la un alt tertip: mimează că sunt copleșite de treburi urgente care nu suferă amânare, că nu au nici o clipă de pierdut, dând de înțeles vizitatorului că prezența sa este deranjantă. Dar cea mai la îndemână și uzuală modalitate de a scăpa de un oaspete inoportun este invocarea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
suntem destul de modest reprezentați. Și în realitate nu ne putem măsura cu acele nații catolice unde cultura și pana măiastră lucrează de sute de ani, unde și guvernele au contribuit la înjghebarea acestei mari manifestații culturale. Recunosc durerea ce ne copleșea la vederea deosebirii dintre pavilioanele noastre și alte vecine... Recunosc suntem mai departe de centrul creștinătății, de Roma. N-am avut delegați speciali trimiși acolo din timp, să lucreze la fața locului de luni de zile. Chiar materialul trimis la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în sânul unei societăți bine organizate, stabilă, unde domnesc ordinea și pietatea și în care ritualurile sunt riguros respectate. Diferențe notabile disting totuși cele două scene: ospitalitatea lui Nestor se caracterizează prin simplitate, în timp ce fastul și bogăția lui Menelau îl copleșesc pe Telemah. Primirea lui Nestor se face mai întâi de toate sub semnul libațiunilor și sacrificiului (îndelung descris), iar ospățul însuși este evocat foarte rapid, pe când la Menelau, nu se face nici un sacrificiu, iar ospățul este pus în prim-plan
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să mă primească, să mă trateze bine, să vrea să mă convingă? Nici unul spre binele meu. Inima mea tânără îmi spunea asta. Eram pătruns de recunoștință și respect pentru acest preot cumsecade. Îmi simțeam superioritatea, dar nu voiam să-l copleșesc cu asta drept preț al ospitalității lui. Nu era nici un scop fățarnic în purtarea mea..."279 Este amuzant, și Rousseau se amuză și el, să vedem cum tânărul Jean-Jacques se lasă îmbiat de vinul gustos al gazdei și cum își
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
obstacolele lingvistice fundamentale într-o casă în care nimeni nu cunoaște norvegiana (rezidentul din Trondheim nu înțelege, la rândul lui, italiana) vor constitui agenții de apropiere care vor duce la căsătorie. Venerina, care era obișnuită să rămână singură, plictisită și copleșită de dezgustul de a trăi, este încântată de prezența unui oaspete străin și se simte renăscând. Ea comunică, prin tonul cu care îi rostește numele, cu străinul. "Astfel, dacă strâmbând din nas și scuturând capul, el refuza să ia un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de trenuri, legăturile pe care le pierde, mesele proaste, chipurile noi, "ale unor oameni pe care nu-i va revedea niciodată, cu care nu poți fi tovarăș". Dar o asemenea existență, o asemenea libertate sunt vecine cu dezmățul. Gregor Samsa copleșit de culpabilitate rămâne acasă, ca o ființă dezgustătoare. Viața lui de gândac răspunde unei aspirații de care abia dacă îndrăznește să ia cunoștință. Nu e doar un accident: este expresia unei alegeri de nemărturisit. Samsa va accepta abjecția pentru că ea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
această aplecare părea provocată de greutatea frunții lui mari și a unui nas foarte coroiat. Strivită la nivelul bărbiei de poziția capului, barba lui mare se răsucea în masa părul stufoasă fără a reuși să înalțe acel cap" (27). Bărbatul copleșit de greutatea propriului cap, cu bărbia în piept este desigur un motiv constant la Kafka, ceea ce Deleuze și Guattari numesc un blocaj funcțional, o neutralizare a dorinței. Această atitudine de supunere (ființa fiind supusă sau supunătoare) este semn de bătrânețe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai mult este evocat Moise de Michelangelo (cu ecouri probabil dintr-o lectură de Freud)584. Puterea terifiantă a figurii în căutare de stăpânire trimite fără nici o îndoială la ideea de tată arhaic, a imaginii tatălui pe patul de moarte copleșit de propria sa greutate. Un alt "portret", fiindcă atât de mult descrierea seamănă cu un instantaneu este cel al "fecioarei cu pruncul", luminată de lumina palidă de zăpadă care cade prin singura fereastră și dă rochiei femeii "o strălucire ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
preotul ortodox Samuel Damian traversa Atlanticul, întâlnindu-l, acolo, pe Benjamin Franklin. La un moment dat, chiar și M. Eminescu își avertiza cunoscuții că ar fi posibil să emigreze în America, pentru a evita și a uita relele care îl copleșeau în România. înainte de a încerca să schițăm o posibilă „cronică” a românilor americani, considerăm necesare unele precizări. Românii continuă și azi să creadă - mai bine zis, refuză a-și pune întrebări - că așa-numiții români americani ar fi compatrioți de-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ai certat acasă cu nevasta, să pocnești, să bombănești, să nu-ți trebuiască nimic. Dar, indiferent de forma în care se află partenerul, trebuie să-ți construiești un fel de a fi, ca să eviți să te deranjeze. Dacă te lași copleșit de unul, de altul, că recuziterul n-a pus scrisoarea unde trebuie, și tu ești un rătăcit e dezastru! Astea sunt lucruri care trebuie să meargă foarte ordonat. Eu am avut, nu foarte des, fericirea să uit că sunt pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
imposibil să o descrii în cuvinte... Domingo, era o încântare să cânți cu el...Dar, băgați de seamă, acesta este fiorul din scenă, unde tu ești meseriașul. Pui la bătaie toate forțele ca să nu te lași copleșit, și totuși te copleșește. Dar asta ridică foarte mult calitatea spectacolului. A.V. S-a spus mai înainte că dirijorul poate "ridica" sau poate "înmormânta" un spectacol de operă. Maestre Herlea, ce dirijori v-au influențat în bine, din punct de vedere muzical și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu niște versuri! A. V. Am citit un..., nu știu cum să-i spun, că ar fi prea puțin dacă l-aș numi text o confesiune, în volumul "Românul imparțial", apărut la editura "Dacia XXI". Această amintire, pur și simplu, m-a copleșit: "Nu mi-amintesc nimic de comentariul făcut la clasă de profesor sau de elev, nici măcar ce urma după clasica și tâmpita formulă didactică "în această poezie este vorba despre...". E vorba de poezia "Mama" de George Coșbuc. Și nu mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ar însemna prea mult dacă nu ar exista spiritualitatea viziunii asupra fiecărei partituri alese. Nici tehnica pianistică strălucitoare din allegro-urile sonatelor mozartiene ori din scenele dinamice ale suitei "Romeo și Julieta" de Prokofiev nu sunt de ajuns pentru a copleși ascultătorul. Starea de moment și amintirea ce nu se pierde în timp poartă însemnele dramaturgiei care implică povestire, peisaj, portret totul poetic "spus". Har, inteligență, informație, tehnică performantă, introspecție, polisare a sunetului, putere de a emoționa. Acestea ar fi calitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
acum este timpul întrebărilor târzii, dacă se mai înlănțuie, din cioburi de amintiri colbuite, acele clipe dragi de altădată. Deseori ne întrebăm: de unde am plecat, pe ce căi am colindat și unde am poposit acum?.. și atunci fără voie ne copleșesc amintirile, iar dintre ele, cele mai dragi ne sunt tocmai cele de la începuturile comune, cănd soarta ne-a strâns împreună într-o sală de clasă, în timpuri foarte vitrege. Vremurile de atunci, au acum alt sens și sunt privite cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
mi-a facut clătite, delicioase, crede-mă! Apoi ți-am scris această scrisoare. Încă nu-mi dau seama de ce, cred că vreau să-ți fac o surpriză sau să te fac să roșești ca de fiecare dată când emoțiile te copleșesc. '' Aici îți aud bricheta și pentru o secundă mă opresc din citit, mi-am dat seama că îți aprinzi o țigară, începeam deja să-mi imaginez fumul scurgânduse în sus pe lângă tine, aud cum tragi din ea însetat, asta m-
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92928]
-
mod cert, pasiunea noastră comună pentru ceramică și atașamentul Mariei Agapi, față de tradițiile ceramice ale consătenilor ei, cărora le-a dedicat și un studiu complex, lucrare metodico-științifică, publicată într-un volum. La fiecare ediție a Practicilor de Sântandrei, m-au copleșit amintirile copilăriei mele, tot dintr-un sat dintre dealuri, dar de pe lângă Răducăneni, când nu pricepeam nimic, copil fiind, de ce bunica mea ungea tocul ușilor și ferestrelor cu usturoi, în noaptea de Sântandrei. Apoi, ritualurile de care încă se mai povestea
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
și noi. Proiectul Practici de Sântandrei a reușit, în primul rând datorită unui parteneriat solid, între școală, ca păstrătoare a tradițiilor noastre seculare, multiplicate în timp, Biblioteca Județeană „Gh. Asachi”, Iași și Asociația Normaliștilor Ieșeni. Chiar dacă, necesitățile financiare ne-au copleșit uneori, calitatea umană a participanților și elanul elevilor noștri implicați în proiect, ne-au determinat să continuăm, și să rămânem, alături de inițiatorul și mentorul nostru, Doamna profesor Maria Agapi. Și nu în ultimul rând, credem că facem un gest reparator
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
a cuprins într-o îmbrățișare puternică, dulce, nu de mult. Deschid ochii, clipesc. Mă trezesc din somnul zbuciumat de vise sparte din amintirile sfâșietoare ale acelor zile apuse, ce și astăzi îmi aleargă cu pași rupți din timp prin mintea copleșită de faptul că în mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Cu o miscare ușoară mă ridic. O durere de cap ascuțită îmi pulsează adânc și cea din urmă fărâma de viață ce încă îmi ține corpul secătuit în
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]