10,108 matches
-
au legat la ochi și m-au purtat mai întîi din vehicul în vehicul pe străzile orașului, până n-aș mai fi fost în stare să spun nici cine sânt darmite unde mă aflu. Apoi m-au târât pe niște coridoare sucite și răsucite, am coborât trepte mirosind a piatră udă și a hoit de pisică. Pe deasupra, din când în când, se auzea huruitul câte unui tramvai. Mi-au scos cârpa de la ochi într-o pivniță luminată slab de câteva lumânări
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bun pentru spus istorii. Șanțurile murdare, movilele de pământ, țevile chituite, zicea el, nu-l lasă sa se concentreze. Știu un loc mai bun", zise zâmbind, și ne-a dus acolo. Acel loc era Scara Unu. Spre ea ducea un coridor extrem de îngust și întunecat, aflat între blocul nostru și clădirea unui institut, aproape lipite între ele. Nu avuseserăm până atunci, în cele aproape două luni de and ne mutaserăm, curiozitatea să explorăm acel culoar lugubru. Urmîndu-l pe Mendebil, am străbătut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l treziți, nu-l treziți!", șopteau toți, cu ochii dilatați de spaimă. Vecinul meu de pat, un puști cu trăsături tătărești, îmi spuse că Traian e somnambu. Pentru noi, asta echivala cu "strigoi", sau așa ceva. Am ieșit și eu pe coridor și, la vreo douăzeci de metri în fața noastră, l-am văzut pe băiatul blond și masiv mișcîndu-se încet spre ușa de la intrare. Picioarele lui goale stricau ordinea încălțămintei noastre înșirate de-a lungul peretelui, pantofi sau sandale cu șosete multicolore
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea nici o atenție, își descuie cușeta, puse borcanul înăuntru și încuie la loc. Apoi se așeză în capul oaselor pe patul său și rămase o vreme așa, cu privirea în gol. Până nu s-a întins pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-a arătat o ușă stacojie, cu clanță de fier forjat, aflată între dulapul de haine și pianină, ușă pe care nu-mi amintesc s-o fi remarcat până atunci. Gina a deschis-o și-am pătruns amândoi într-un coridor îngust, cu pereții de piatră umedă, neregulați, ca ai unei grote. După ce a închis ușa nu s-a făcut întuneric total, deși nu exista nici o sursă de lumină. Distingeam bine contururile și culorile, iar silueta Ginei, cel puțin, cum mergea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culoarul nostru câte un cofraj de beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce plutea ca un nor peste capetele noastre. După ce merseserăm o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ude dalele podelei, căscând din fălcile dințate. Gâfâind, am ajuns în fine în sala mineralelor, care aruncau umbre colorate pe pereți. Am găsit maneta de unde aprinseserăm lumina, dar nici urmă de ușă! Și fusese acolo, ușa stacojie care dădea spre coridorul subteran. Am pipăit toți pereții, aproape plângând de disperare, dar fără rezultat. Trebuia să ieșim pe poarta muzeului. Dacă era încuiată, eram pierduți. Ne-am întors din drum înfruntînd valurile de insecte, care acum erau vioaie și agresive. Era limpede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Câte un asparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier forjat, câte o poză scorojită, înfățișînd mânăstirea Voroneț, câte un leandru într-o cutie de lemn de sub care ies gândaci mititei de bucătărie, cam asta vezi pe coridoare, la capătul șirurilor lungi de uși numerotate, pe care ți le închipui neobișnuit de subțiri. Bloc de garsoniere confort trei. Camera ei este însă îngrijită și frumoasă. Sub rafturile nesfârșite (acum văd niște tratate mari, greoaie, de oncologie, o carte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pierind în pământ pentru cine știe ce întîlnire scatologică, în fumuri de sulf, cu Marele Țap. Scara avea trepte solide de piatră și dădea într-un culoar care înainta în pantă abia simțită, coborând tot mai mult. Ciudat că, pe măsură ce înaintam prin coridorul strâmt, lumina, în loc să scadă, sporea, albăstruie, nefirească, venind de nicăieri. După mai multe cotituri am ajuns într-o sală gigantică. În aura aceea ultramarină, revărsată de pretutindeni, cât era sala de lungă, odihnea în fața noastră, pe spate, cu tălpile spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea și credeam că ne vom lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am intrat era foarte mare, cam cât cea a lui Rolando, de sub pământ. În paturile de țeava, înșirate de-a lungul ferestrelor, stăteau vreo treizeci de bolnave, tinere și bătrâne, unele zăcând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
meu, mă cufund în ea izolîndu-mi simțurile, lăsîndu-le pradă iluziei. Mă îndrept spre gura peșterii din insula de smarald, în jurul deschiderii aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la miezul nopții, într-o clădire ruinată: niște fetițe speriate. Din colțurile lor, liliecii se treziră din nou și începură iarăși să zburătăcească prin sală. Alții de-afară le răspunseră, năvălind prin ferestre. Am luat-o la fugă, țipând, pe coridoare, urmărite de cârdurile de șoareci înaripați, care acum ne izbeau cu-adevărat peste față și încercau să ne sfâșie hainele. Coridoarele se înmulțeau și nu mai găseam ieșirea. Lanterna Garoafei își alungea lumina pe pereții acoperiți de licheni. Când am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să zburătăcească prin sală. Alții de-afară le răspunseră, năvălind prin ferestre. Am luat-o la fugă, țipând, pe coridoare, urmărite de cârdurile de șoareci înaripați, care acum ne izbeau cu-adevărat peste față și încercau să ne sfâșie hainele. Coridoarele se înmulțeau și nu mai găseam ieșirea. Lanterna Garoafei își alungea lumina pe pereții acoperiți de licheni. Când am deschis una din nenumăratele uși, ne-am trezit brusc afară, sub lumina feerică a lunii și-a stelelor. Fugeam pe strada
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foișorul, nici câmpul dimprejur, în schimb, simțeam sub picioare, scârțâind, o podea de lemn. După câțiva pași m-am împiedicat de ceva și-am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă aflam pe un coridor întortocheat, de pereții căruia erau sprijinite mobile vechi, tăblii metalice de pat, vaze uriașe de ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alături de o masă de lucru, câteva litotipii bengalice, bătute în ținte de partea dreaptă a bibliotecii. Îmi trebuiau câteva minute ca să-mi amintesc unde mă aflu, să înțeleg acele zgomote surde care veneau de afară, pe fereastra deschisă, sau de pe coridor, prin ușa lată, pe care o închideam noaptea cu o bară de lemn. Dedeam la o parte învelitoarea spumoasă care atârna deasupra patului și plecam să mă spăl în curte, într-o cabină de tablă care acoperea cada de ciment
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost și surprins, și încîntat ghicind invidia aceasta, dar zadarnic încercam să continuu conversația. Maitreyi și-a sfârșit ceaiul ascultîndu-ne, pe mine și pe inginer, și aprobîndu-mă de câte ori o întrebam direct. Nu vorbeam aproape niciodată împreună. O zăream tre-cînd pe coridor, o auzeam cântând, știam de ea că își petrece o bună parte din zi închisă în odaie sau pe terasă și mă înciuda grozav ființa aceasta atât de aproape de mine și totuși atât de streină. Mi se părea, de altfel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
v-a învățat salutul nostru? întrebă ea, zîmbindu-mi neașteptat de prietenește. ― D-ta. (Îmi amintii scena, penibilă, a întîlnirii din mașină.) Mă privi o clipă, figura i se descompuse de o frică aproape carnală, buza îi tremură și fugi pe coridor, fără să-mi spună un alt cuvânt. Intrai în cameră stânjenit. Mă hotărâi să-i spui inginerului toate acestea, să-i mărturisesc cit de încurcat sunt, să-i cer să mă învețe ceva. La câteva zile după aceea, când eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că nu bag nimic în seamă, dar mă durea s-e văd întristată pe d-na Sen, pe care o iubeam ca pe o mamă, deși arăta atât de tânără și de sfioasă. Când plecai, Maitreyi veni după mine pe coridor. Aceasta nu se mai întîmplase niciodată, să se apropie de odaia mea, noaptea. ― Te rog să-mi dai înapoi floarea. Observai numaidecât că era emoționată. Făcuse chiar e foarte serioasă greșeală de gramatică. Nu îndrăzneam S-o poftesc înlăuntru la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lecții de franceză, și aprobîndu-mî cu mișcări supuse din cap. Vrei să bei o ceașcă cu ceai? mă întrerupse ea tocmai când criticam "poemul filozofic" ca atare, numindu-l hibrid și ineficient. Amuții, puțin plictisit de întrerupere. Ea ieși pe coridor și strigă jos, în curte, la bucătar, să pregătească ceaiul. ― Sper că n-ai sî mi-l verși și mie pe pantaloni, cum l-ai vărsat anul trecut pe pantalonii lui Lucien! Credeam că are să iîdă, dar ea rămase deodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doream și mă temeam de dragostea aceea interesată de mai înainte. Maitreyi a râs astă-seară enorm, ascultând glumele lui Khokha. (Notă. Un tânăr, rudă săracă de a inginerului, pripășit în Bhowanipore cu prilejul nunții lui Mantu și care dormea pe coridor.) Eu scriam în odaia mea. Am avut o sufocare penibilă de gelozie, de care mi-e rușine. (Notă. De fapt, nu eram prea îndrăgostit atunci. Totuși, eram gelos pe oricine p făcea să râdă pe Maitreyi.)" "Mi-era indiferentă Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din balcon. Îmi spunea întîia oară pe nume. Mă coborâi și o zării rezemată de balustradă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În aer; o coroniță din flori de iasomie. N-am mai văzut-o în clipa următoare. Nici nu i-am putut mulțumi. M-am întors fericit și împăcat în camera mea, după ce am închis ușile cu aceeași grije. Întâlnii pe coridor pe Khokha. ― Am fost să beau puțină apă proaspătă, îmi spuse el încurcat, înainte să-i fi vorbit. Nu m-am întrebat atunci ce căuta el mereu în preajma noastră și dacă nu cumva ne spionează. Purtam coronița de iasomie cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atâtor iubiri... Ezitai o clipă, pe gânduri. Maitreyi mă ghici. ― Nu, nu dragostele tale, fetele pe care le-ai ținut în brațe. Să nu-mi spui de ele. Murdărie, nu dragoste, au fost acelea... Începu să pîîngă în hohote. Pe coridor trecu șoferul, care se opri o clipă, mirat de plâns, apoi plecă mai departe, cu pași lini. (Și el era unul care ne spiona, am observat mai târziu aceasta.) Maitreyi încercă să se stăpânească adunîndu-și șalul la gură. ― De ce mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mi-a mai spus, tot în după-amiaza aceea, de o altă dragoste a ei. Avea pe atunci doisprezece sau treisprezece ani și se dusese cu d-na Sen la marele templu de la Puri, la Jaganath. Pe când ocoleau, laolaltă cu mulțimea, coridoarele întunecate din jurul sanctuarului, cineva se apropie pe nesimțite de Maitreyi și îi puse o ghirlandă de flori peste cap. La cea dintâi haltă în lumină, d-na Sen observă ghirlanda și, aflând că i-a fost pusă pe întunerec, i-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să rabd imaginea unei posibile și eventuale despărțiri de Maitreyi. Ni s-a părut la amândoi că auzim pași în dreptul ferestrei și am tăcut, stingând lampa. Dar apoi pașii s-au îndreptat spre verandă și am auzit ciocănituri în ușa coridorului. Înmărmuriserăm amândoi de spaimă. Ciocăniturile au încetat câteva minute, ca să revină la fereastra mea, oblonită. Am înțeles atunci că c Khokha, întors probabil târziu de la un cinematograf de cartier, și m-am prefăcut că întîrzii să-i deschid, ca să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]