5,260 matches
-
e de vină. Că ea precis știa ce ai scris acolo și nu ne-a spus! Cum poți tu să scrii că televizorul meu e luat de pe marginea străzii din Germania? Noi suntem proștii tăi, mă? Bine că ești tu deștept! Știam că imediat după Revoluție, când a fost în Germania, îi făcuse cu ochiul o canapea de pe marginea străzii și și-ar fi dorit s-o ia în mașină, dar nu mai era spațiu. Dar, oricum, nu înțelegeam ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o porecleam Missmireu. Am fost toată redacția la Cimitirul Bellu la Înmormântarea ei; Beldie plângea atunci, dar era cu brațele pe umerii a două iubite ale lui. Îi plă ceau femeile și a iubit mult. Constantin Beldie era un om deștept și cu foarte mult bungust. Pe prima pagină a Ideii Europene apărea o reproducere după vreun desen al unui grafician vestit. Alegerea o făcea Bel die și, Într-adevăr, o făcea cu mult bun-gust. Era profesor de limba română la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în mine! Și cum nu-mi rămînea decît să decolez peste vacă, am continuat drept înainte și am tras cu disperare de manșă la doi pași de ea. Gestul reflex inutil dacă nu se întîmpla ca vaca să fie mai deșteaptă decât mine. Văzînd venind spre ea o dihanie cu aripi mari și cu un urlet neobișnuit pentru alte zburătoare, vaca a căzut în genunchi, iar avionul tocmai se hotărîse în clipa aceea să decoleze peste ea. Cu un oftat de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
de mutrele cel mai adesea banale ale locuitorilor orășelului nostru, Mircea caută să explice cu glas pierdut: Nea Tomiță, sunt io, Mircea, băiatu lu dom Popescu... Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora asta? Biță, care e mai deștept, aduce lămuriri: Am căzut când ne dădeam cu sania, băiatu ăsta și-a rupt ghetele și nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rostesc un nume: Nero. Nu e o persoană, e un câine, câinele nostru, un câine mare, negru, frumos. Țin la el ca la o rudă, ca la un prieten foarte bun și sunt mândru de el. Cred că e mai deștept decât majoritatea oamenilor pe care-i cunosc. Oricum - mai înțelept, mai împăcat, mai liniștit. Nero stă ceasuri întregi nemișcat, ca un sfinx, în pragul casei și se uită atent într-un punct îndepărtat, numai de el știut. Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu l-au convins: la primul nivel îl plăcuse, îl considera un bărbat chipeș, apoi se și dovedise în pat un iubit extraordinar, se potrivea cu el, o ajuta să-și descopere corpul, apoi i se părea și un tip deștept, cultivat, cu totul altfel decât majoritatea inșilor cu care avea de-a face ea la cabinet, iar diferența de vârstă nu o deranja, dimpotrivă, găsea că îi sporește farmecul etc. etc... Tata era sigur de-acum că Irina avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
foarte înaltă, cu o față de cal și ochi ploioși a avut de-a face cu mai mulți bărbați chipeși și conștienți de frumusețea lor, ea fiind cea care i-a părăsit și le-a fript inima. Că era foc de deșteaptă, n-ar fi fost nimic, multe femei sunt mai deștepte ca bărbații din jurul lor și totuși nu-s luate în seamă. Se spune că obraznicele îi cuceresc ușor pe bărbați. E o prejudecată. Cu tupeu stăpânești un om, dar iubirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avut de-a face cu mai mulți bărbați chipeși și conștienți de frumusețea lor, ea fiind cea care i-a părăsit și le-a fript inima. Că era foc de deșteaptă, n-ar fi fost nimic, multe femei sunt mai deștepte ca bărbații din jurul lor și totuși nu-s luate în seamă. Se spune că obraznicele îi cuceresc ușor pe bărbați. E o prejudecată. Cu tupeu stăpânești un om, dar iubirea e altceva. Femeia aceea cu o față de cal, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe vecie confuză. Poți să și mori supărat pe omenire, convins că problema-i a ei. Dacă nu poate fi măsurată, în schimb, prostia e orientată. Se definește, de regulă, printr-o direcție, nu prin cantitate. Poți să fii foarte deștept într-o privință și prost în cazul multor altora. Se spune că ăsta e și secretul deșteptului: recunoaște pe loc în ce privință este și el prost. Am cunoscut în armată un locotenent, profesor de patriotism, prost ca noaptea, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu poate fi măsurată, în schimb, prostia e orientată. Se definește, de regulă, printr-o direcție, nu prin cantitate. Poți să fii foarte deștept într-o privință și prost în cazul multor altora. Se spune că ăsta e și secretul deșteptului: recunoaște pe loc în ce privință este și el prost. Am cunoscut în armată un locotenent, profesor de patriotism, prost ca noaptea, care ura dicționarele. Avea și un motiv. Cum se ducea la un dicționar ca să se lămurească asupra unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mică la bec?!“. Marinel s-a întrebat pentru prima oară de valabilitatea celor învățate de la ai lui în ziua când l-a invitat să-l prezinte părinților, ca pe colegul de facultate care o ajuta la notițe, fiica frumoasă, deșteaptă, curată și bogată a vicepreședintelui Academiei. Când academicianul, căruia nu-i era indiferent de cine se îndrăgostise fata, l-a întrebat pe Marinel -în ideea c-ar fi putut să-l ajute - ce planuri avea în viață, i-au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la Chimie pe care a invitat-o la o cofetărie i-a devenit, la terminarea facultății, soție. Câtă dreptate avusese Camelia! Chiriță Ion o aștepta pe Cosmescu Ionela în fața intrării căminului de fete de la Chimie și se minuna cât de deșteaptă putea să fie Camelia. Una lângă alta, nici o fată nu era drăguță. Prin comparație, toate pierdeau. Separat însă, una era mai drăguță ca alta. „Asta e - și-a zis Chiriță Ion, înțelegând că nu e deloc misogin -, numai oile sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trei sute însă îți cumperi o canapea nouă.“ „Are dreptate șmecherul -i-a zis domnul Bouleanu soției fluturând cei trei sute de EURO -, acum zău că mă simt nițel vinovat.“ „De ce să te simți vinovat?“, l-a consolat, fericită că avea un bărbat deștept, doamna Bouleanu. A luat omul marfa, a plătit.“ „Nu față de pușlamaua de restaurator, ci față de babă. Nu i-am dat cincizeci de EURO, i-am dat cincizeci de dolari. O să mă bată Dumnezeu.“ „Ce, parcă Dumnezeu umblă cu valută“, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și că ori felinarul e drept și atunci blocurile sunt strâmbe, ori blocurile sunt strâmbe și felinarul e în regulă. Cetățenii urmează exemplul primarului, fac ochii mici, ca să aprecieze corect unghiurile; unii mai pricepuți sau care vor să se dea deștepți duc o palmă pe cant în dreptul nasului. Lumea începe să se adune, pe margini se vorbește în dodii despre teroriști și despre o fisură la conducta de gaze, și totul de la telefonul unui chefliu. „Ați văzut și voi ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
talentați. Ca și cum mi s-ar fi deschis ochii, am început să iau aminte mai ales la harul care se așeza greu, însă consistent într-o matcă. Mulți dintre noi am fost dependenți de oameni aparent sau poate chiar efectiv mai deștepți decât tot ce-am întâlnit până într-un anumit moment al existenței. Îmi căutam modele printre profesori, dar aceștia ori nu aveau chef de emuli, ori nu aveau ce oferi. Datorită amicului, care producea cu fiecare izbândă a dialogului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lor, doamna Potcoavă organizează la cerere demonstrații publice. Se înțeleg - nu-i așa? - că până aici n-a fost decât publicitate mascată. Să fie primit! Cacealmaua La primul meu roman, scris cu trudă și cu sentimentul că e un lucru deștept, editura a făcut atâtea observații și m-a obligat la atâtea tăieturi și completări, încât numai un naiv putea să creadă că, operându-le, volumul mergea la tipar. Am luat manuscrisul negru de însemnările puchinoase ale redactorului, un ins în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
când mă întorceam acasă cu brațele pline cu oase afumate și modul în care se simt justițiari și imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii deștept, nu-i suficient să nu te naști prost. Mai trebuie să fii iertător, să nu tropăi cu bocancii de firmă în viețile oamenilor și, mai ales, să nu măsori virtutea cu același metru cu care măsori treptele de la fundațiile sponsorizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de frumoși, arătau ca niște murături cofleșite, pe când urâtul comunei avea să moară în splendoare. Nu atât faptul că devenise un etalon de frumusețe printre bătrâni îi stârnea, cât bănuiala că îl crezuseră prost, iar el fusese probabil cel mai deștept dintre toți. Gândul că trăiseră o viață întreagă invers. Căzi albe, căzi vernil, dar și chiuvete maro În blocurile muncitorești din cartierul Zori Noi 1 toate căzile ar fi trebuit să fie albe. Ca-n toate celelalte blocuri, de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ciudată e viața! La paisprezece ani, Codin Antonescu gândea la fel ca un bătrân de șaptezeci, care citise cam tot ce merita să fie citit: un roman gros era precis mai bun ca unul subțire, fiindcă numai un om foarte deștept, care știa la ce muncă se înhamă, care știa ce pierde și ce câștigă, trudea zece ani la o carte. „Hai, nu te mai uita atâta - îl sfătuia supraveghetoarea când Codin Antonescu făcea ce făcea și tot la Război și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-mi ieșea un lucru, loveam cu pumnul în burlanele de tablă. Am îndoit sute de burlane.“ „Iar după 14 decembrie 1996 te-ai făcut filozof“, l-a completat în bătaie de joc Marinel F. „Nu, nu m-am făcut mai deștept - i-a răspuns cu gândul parcă dus spre acea zi Ovidiu T. -, dar am nimerit un burlan de fontă. Am dat atât de tare, fiindcă nu-mi ieșise o afacere, că mi-a zburat ceasul de la mână și a stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înțeleg. Când au început să citească romane, le găseau pline de intimități și se uitau la părinți cu un sentiment stânjenitor de martori. „Săraca mama - îi spunea băiatul mai mare fratelui său, care citea numai basme și benzi desenate -, e deșteaptă că nu se bagă.“ Rudele romancierului spun că-i citesc cărțile și că-l admiră, însă nu spun titlurile corect și aprecierile lor sunt foarte aproximative: „Cel mai mult ne-a plăcut aia cu popa care s-a bătut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acasă fără pix și carnet. Odată și-odată trebuia să se întâmple. Uiți ceva vital întâia oară, apoi uiți mai des și tot așa, până ce uiți totul, de la mână pân’ la gură. Dacă nu le notezi atunci când îți vin, ideile deștepte se duc la alții. Am regăsit câteva dintre ideile pe care nu le-am însemnat în carnet chiar în clipa când mi-au săgetat mintea la scriitori din Japonia, Insulele Maldive, Rusia, Venezuela și Alaska. Bravo lor că au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Era și domnul Coteț tot un fel de lucrător în Servicii și se aștepta de la domnul Nuțu la un semn colegial, la mai multă considerație. Odată și-odată, avea să i-o spună de la obraz: „Ce, mă, sunteți voi mai deștepți, că n-aveți treabă cu secția de poliție? Păi, dacă n-am fi noi, ăștia care facem ce facem din conștiință, nu pentru leafă, care ne sacrificăm pentru țară, v-ați mai ține voi așa de mândri?“ Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și făceam tot ce-mi zicea, fără să mă mir prea tare - m-a pus la curent chiar din ziua în care m-a invitat în apartamentul de la etajul al treilea, cu situația soțiilor. „Acum să te văd dacă ești deștept sau prost“, a zis el. Am fost deștept vreo trei luni, după care am devenit ceea ce mă deprinsesem de mic să fiu, prostul care - la prima vedere, cel puțin - n-are decât o familie. Astfel îmi vorbise și protectorul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă mir prea tare - m-a pus la curent chiar din ziua în care m-a invitat în apartamentul de la etajul al treilea, cu situația soțiilor. „Acum să te văd dacă ești deștept sau prost“, a zis el. Am fost deștept vreo trei luni, după care am devenit ceea ce mă deprinsesem de mic să fiu, prostul care - la prima vedere, cel puțin - n-are decât o familie. Astfel îmi vorbise și protectorul meu: „Băiatule, eu n-am două neveste, că doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]