4,964 matches
-
Pearl Harbor, din 7 decembrie 1941, a determinat în aceiași lună "Conferința de la Washington" ( Arcadia Conference, nume de cod ), desfășurată între 22 decembrie 1941 și 14 ianuarie 1942 în cadrul căreia Franklin D. Roosevelt și Winston Churchill, au căzut deacord asupra debarcării americane în Europa. Prin Atacul de la Pearl Harbor, Hitler intenționa să-i atragă pe americani în Războiul din Pacific astfel încât trupele germane câștigau timp pentru a consolida "Zidul Atlanticului", care se intindea de la frontiera cu Spania, în lungul coastelor normandiei
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
timp pentru a consolida "Zidul Atlanticului", care se intindea de la frontiera cu Spania, în lungul coastelor normandiei, până în Scandinavia. Efectul scontat a fost contrar așteptărilor lui Hitler. Americanii au adoptat o poziție mai mult defensivă în războiul Pacificului, considerând prioritară debarcarea în Europa, concentrându-și atenția și concentrând importante resurse pentru aceasta. Într-o prima fază, aliații au planificat o zona de invazie în Balcani, prin Marea Mediterană, din Turcia, și o alta în Normandia. Varianta a fost agreată de Stalin pentrucă
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
în Europa, concentrându-și atenția și concentrând importante resurse pentru aceasta. Într-o prima fază, aliații au planificat o zona de invazie în Balcani, prin Marea Mediterană, din Turcia, și o alta în Normandia. Varianta a fost agreată de Stalin pentrucă debarcarea simultană, în Normandia și în Balcani permitea aplicarea așa numitei tactici, „mișcarea clește”. Aceasta fiind o mișcare, care consta în atacuri susținute pe flancuri până la joncțiunea trupelor, și pe care Armata Roșie a mai aplicat-o cu succes. Eisenhower și
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
Balcani permitea aplicarea așa numitei tactici, „mișcarea clește”. Aceasta fiind o mișcare, care consta în atacuri susținute pe flancuri până la joncțiunea trupelor, și pe care Armata Roșie a mai aplicat-o cu succes. Eisenhower și Roosevelt au propus și o debarcare pe riviera Franceză, în porturile Toulon și Marsilia, dar Winston Churchill s-a opus invocând dificultăți de ordin logistic și financiar. La Conferința de la Casablanca, în absența lui Stalin, aliații au stabilit crearea unui sediu comun cu rol de "comandament
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
au fost deasemenea conștienți de acest lucru, de aceia au întărit puternic fiecare port important din zonele de invazie, în speranța că acest lucru le-ar permite să-i copleșească pe aliații de pe plaje, încă din faza de început a debarcării. Fortificațiile din Cherbourg erau formidabile. Orașul a fost înconjurat de un inel de fortificații din beton construite pe trei creste. În oraș au mobilizat un întreg arsenal, iar marina a construit forturi pentru a apăra portul. Între 10 - 18 iunie
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
împotriva contelui Roger. În 1091, pentru a evita un atac al sarazinilor din Africa de Nord, Roger a pus la punct o flotă cu scopul de a cuceri Malta. Vasul pe care care afla Roger a ajuns în insulă înaintea celorlalte. La debarcare, puținii apărători pe care normanzii i-au întâlnit s-au retras, astfel încât în ziua următoare Roger a pornit în marș către capitala Mdina. Au început negocieri cu "qadi"-ul local, convenindu-se în final ca onsula să devină tributară față de
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
au utilizat drept exemplu de patriotism și de comandant militar victorios. Poate cel mai cunoscut portret este făcut de Henryk Sienkiewicz în trilogia Prin foc și sabie, Potopul și Pan Wołodyjowski. Urmărirea invadatorului suedez prin Pomerania și Danemarca (1658-1659) și debarcarea polonezilor conduși de Czarniecki pe insula Als au fost menționate în cântecul legionilor poloneze care au luptat în armata napoleoniană, cântec care avea să devină mai târziu Imnul național al Poloniei. În timpul celei de-a doua Republici Poloneze au apărut
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
după ce Hamas a preluat controlul în 2007 iar legea în Gaza interzice expunerea publică a crucifixelor; în West Bank, populația creștină a scăzut de la 15% la 2%. Vezi și: , , , și În Egipt guvernul nu recunoaște convertirile musulmanilor la creștinism. De la debarcarea lui Hosni Mubarak în 2011, creștinii egipteni copți au fost ținta unei discriminări în creștere. În 2011, s-au raportat incendieri ale bisericilor creștine copte, proteste împotriva numirii unui guvernator copt în și confruntări soldate cu morți cu armata egipteană
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
care afirma că milițiile turce ar fi amenințat securitatea comunității elene din Smirna. Acest raport l-a impresionat pe președintele american Woodrow Wilson, care a fost de acord cu acțiunea elenilor, în vreme ce premierul francez Georges Clemenceau a aprobat planurile pentru debarcarea grecilor sperând astfel să limiteze the landing with the hope of limiting further Italian gains. Premierul elen Eleftherios Venizelos a fost de acord să trimită trupe în Smirna imediat ce italienii au debarcat la Antalya și a format o administrație militară
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
landing with the hope of limiting further Italian gains. Premierul elen Eleftherios Venizelos a fost de acord să trimită trupe în Smirna imediat ce italienii au debarcat la Antalya și a format o administrație militară la scurtă vreme după efectuarea propriei debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a fost semnat Tratatul de la Sèvres din august 1920.. Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
să tragă asupra soldaților eleni. Militarii greci au reușit să îi aresteze și execute pe Hasan Tahsin și prietenii săi. În Izmir a fost ridicat în zilele noastre un monument al primului foc de armă tras în timpul Războiului de Independență. Debarcarea a fost haotică și a deschis o lungă listă a atrocităților care aveau să continue de-a lungul întregului conflict greco-turc. Von Mikusch a notat: „Mulțimea de creștini se dezlănțuie și strigă... Mulți cad sub loviturile de baionetă. Bărbații sunt
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
am fost de la cădirea vămii până la Kramer Palace Hotel martor fără voie la masacrul a aproximativ treizeci de bărbați neînarmați, care se deplasau cu mâinile deasupra capului. Acest măcel a fost comis doar de soldații greci... în apropierea locului de debarcare a bărcilor Cordelio am văzut mai mulți împușcați Primele două luni de ocupație au fost descrise în fața Senatul Statelor Unite ale Americii de către James Harbord, care avusese misiunea evaluării situației creștinilor armeni din Imperiul Otoman: . În timp ce trupele elene înaintau spre cazarma unde comandantul
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
un stegar grec. Soldații greci au intrat în panică și au deschis focul asupra cazărmii și a clădirilor guvernamentale. Aproximativ 300-400 turci și cam 100 de greci (dintre care 2 militari) au fost uciși sau răniți în prima zi a debarcării. Debarcările armatei elene au fost evenimentul declanșator al Războiului de Independență al Turciei și au fost marcate de preluarea conducerii naționaliștilor turci de către Mustafa Kemal, care a ajuns la Samsun pe 19 mai (la patru zile de la debarcarea elenă). Kemal
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
stegar grec. Soldații greci au intrat în panică și au deschis focul asupra cazărmii și a clădirilor guvernamentale. Aproximativ 300-400 turci și cam 100 de greci (dintre care 2 militari) au fost uciși sau răniți în prima zi a debarcării. Debarcările armatei elene au fost evenimentul declanșator al Războiului de Independență al Turciei și au fost marcate de preluarea conducerii naționaliștilor turci de către Mustafa Kemal, care a ajuns la Samsun pe 19 mai (la patru zile de la debarcarea elenă). Kemal a
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
zi a debarcării. Debarcările armatei elene au fost evenimentul declanșator al Războiului de Independență al Turciei și au fost marcate de preluarea conducerii naționaliștilor turci de către Mustafa Kemal, care a ajuns la Samsun pe 19 mai (la patru zile de la debarcarea elenă). Kemal a concentrat toate forțele naționale în jurul noului guvern de la Ankara, care a încetat să mai recunoască autoritatea administrației otomane din Constantinopol, care avea să fie silit pe 10 august 1920 să semneze Tratatul de la Sèvres. Prin acest act
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
care s-a ridicat la lupta pentru apărarea drepturilor otomanilor în Anatolia și Rumelia. Milițiile otomane au fost constituite la început din ofițeri și soldați otomani dezertori din armata imperială. Primele acțiuni armate ale "" pot fi considerate cele generate de debarcarea grecilor de la Smirna (Izmir). În rândurile mișcării de rezistență s-au înrolat turcii care se opuneau împărțirii Anatoliei conform prevederilor Tratatului de la Sèvres. În timpul luptelor războiului franco-turc, Kuva-yi Milliye a fost aproape în exclusivitate singura forță turcă implicată în lupte
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
în special Anglia, în perioada 1485 - 1551 și care s-a soldat cu circa 3.000.000 de victime. Maladia a intrat în atenția medicilor la începutul domniei lui Henric al VII-lea și mai exact la câteva zile de la debarcarea trupelor acestuia pe țărmul Țării Galilor, înaintea Bătăliei de la Bosworth din august 1485. La scurt timp după sosirea trupelor în Londra, boala se face simțită și în Capitală, unde în octombrie ucide mai multe sute de oameni, dintre care unii chiar
Sudoarea engleză () [Corola-website/Science/330711_a_332040]
-
Raeder cu privire la execuții pare o reflectare a conștiinței încărcate a amiralului. Pe 30 iulie 1943, echipajul norvegian format din șapte oameni a unei nave torpiloare a fost executat de germani în Bergen (Norvegia) pe baza aceluiași Ordin al comandoului. După debarcarea din Normandia, 34 de soldați ai SAS și un pilot al USAF au fost capturați în timpul Operațiunii Bulbasket și executați. Cei mai mulți au fost împușcați, dar trei dintre ei au fost uciși cu o injecție cu otravă în spitalul în care
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
comandourile aliate au fost forțate să înceapă retragerea. La atac au participat peste 6.000 de infanteriști, în cea mai mare parte canadieni, sprijiniți de un regiment canadian de blindate, un corp al infanteriștilor marini britanici și câteva grupuri de debarcare ale Royal Air Force. Obiectivele atacului vizau demonstrarea capacității de cucerire și păstrare a controlului asupra unui port inamic pentru o scurtă perioadă de timp, dar și culegerea de informații despre inamic - prin interogarea prizonierilor, cucerirea unui centru de spionaj maritim
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
care și-o asumaseră aliații occidentali în fața Uniunii Sovietice și urmărea scăderea presiunii germane asupra Frontului de Răsărit. Nici acest ultim obiectiv nu a fost îndeplinit și a demonstrat că armatele americană și britanică nu sunt capabile să desfășoare o debarcare încununată de succes în Franța, cel puțin nu în viitorul imediat. Un număr de 3.623 de militari aliați care au debarcat (dintr-un total de 6.086, adică aproape 60%) au fost fie uciși, răniți sau au căzut prizonieri
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
aeriană deschisă și a pierdut în schimb 96 de avioane (cel puțin 32 victime ale apărării antiaeriene sau ale accidentelor). În același timp, "Luftwaffe" a pierdut doar 48 de aparate de zbor, Royal Navy a pierdut 33 de vase de debarcare și un distrugător. Experiența de la Dieppe a influențat preparativele pentru debarcările din Africa de nord franceză (Operațiunea Torța) și Normandia (Operațiunea Overlord). Obiectivele raidului au fost prezentate după război de Winston Churchill în memoriile sale de război. El declara că
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
puțin 32 victime ale apărării antiaeriene sau ale accidentelor). În același timp, "Luftwaffe" a pierdut doar 48 de aparate de zbor, Royal Navy a pierdut 33 de vase de debarcare și un distrugător. Experiența de la Dieppe a influențat preparativele pentru debarcările din Africa de nord franceză (Operațiunea Torța) și Normandia (Operațiunea Overlord). Obiectivele raidului au fost prezentate după război de Winston Churchill în memoriile sale de război. El declara că a considerat că era foarte important să declanșeze o operațiune la
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
britanic din mai 1940, britanicii au început să dezvolte forțe de comando sub comanda Combined Operations Headquarters. Odată cu acestea au fost dezvoltate tehnici și echipamente pentru războiul amfibiu. La sfârșitul anului 1941 a fost pus la punct un plan pentru debarcarea a 12 divizii în jurul portului Le Havre, dată fiind retragerea unor trupe germane din zonă trimise pe Frontul de Răsărit. Acest plan, care a primit numele Operațiunea "Rutter", trebuia să fie un test pentru capacitatea aliaților de capturare a unui
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
în acest caz, în care se implicase și MI5, nu fusese decât o coincidență remarcabilă. O coincidență asemănătoare a apărut într-o serie de careuri de cuvinte încrucișate ale aceluiași autor din mai 1944, în plin proces de pregătire a debarcării din Ziua Z. Diferiți termeni asociați cu Operațiunea Overlord („Overlord”, „Utah”, „Juno”, „Sword”, „Gold” și „Mulberry”) au apărut în careurile de cuvinte încrucișate publicate în "Daily Telegraph". O nouă investigație a MI5 a ajuns la concluzia că a fost vorba
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
aveau în plan și declanșarea Operațiunii Torch peste aproximativ trei luni. Există relatări conform cărora generalul Roberts, comandantul raidului, s-a opus bombardamentelor care ar fi făcut imposibilă deplasarea pe străzile orașului, încetinind viteza atacului după cucerirea și părăsirea plajelor. Debarcările de la Dieppe au fost planificate să se desfășoare pe șase plaje, dintre care patru în fața orașului și câte una pe flancul vestic, respectiv estic. De la est la vest, plajele au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]