5,794 matches
-
expoziția Asociației Artiștilor Berlinezi. În Berlin, realizează primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la Salonul Artiștilor Independenți și la galeria Bing. Munch se îndepărtează de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative și de expresivitatea liniilor. În cadrul expoziției "Secesiunii" din Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul "Frize de viață". La Berlin, face primii pași în domeniul graficii și execută în special "acvaforte" și litografii. În toamna anului 1908 se internează într-
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> toate aceste amănunte, care ar fi putut constitui premisele unei viziuni emancipatoare, sunt folosite strict că decor, construit corect și detaliat, dar strict decor pentru transformările existențiale ale occidentalilor. Atunci când nu au funcție decorativă, reacțiile localnicilor devin și surse de umor, atât pentru Conradi, care se distrează pe seama unui muncitor, fără să își dea seama că îi pune în pericol locul de muncă, cât și pentru spectator, îmbiat să râdă de conformismul asistenței care
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
curente secesioniste ale vremii. Astfel, fostul Palat al Poștelor, azi Muzeul Național de Istorie a României, construit în anul 1900 după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu (1847-1902), are un pridvor masiv de ordin pseudodoric, un parament cu rustica și diverse elemente decorative datorate în parte renașterii, în parte clasicismului. Un concept asemănător a stat la baza fostului Palat al Parlamentului (1907), azi Palatul Patriarhiei, după planurile lui Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 de Petre
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
neoromânească se face remarcat și în opera lui Ion Mincu, de pildă în „Bufetul de la Șosea” de pe Șoseaua Kisseleff, din 1892. Tradiția arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul Nicolae Ghica-Budești, de exemplu în "Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială", azi Muzeul Țăranului Român, construit în etape între anii 1912 și 1939. Stilul neoromânesc nu a putut însă depăși canonul francez, reprezentat în primele decenii ale secolului de Palatul Regal al arhitectului Nicolae Nenciulescu (1932-1937), azi Muzeul Național
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
a sufletului. în chinurile veșnice ale iadului, în reîncarnări succesive și în toate formele de ocultism; respingerea cultului morților (sfinți, strămoși, eroi etc.); respingerea cultului imaginilor, și a oricăror forme de materialism mistic (lucrurile pot avea doar rol didactic și decorativ, nu ca obiecte venerabile); libertatea morală (liberul arbitru) și responsabilitatea individului, respingând doctrinele predestinaționiste; separarea între stat și biserică și respectarea libertății de conștiință și de închinare ca drept al omului, în orice circumstanțe; sabatul zilei a șaptea (sâmbăta), ca
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Deasupra intrării se afla un balcon sprijinit pe console, în retrageri treptate. La dreapta și stânga acestuia se găsesc cele 3 ferestre dreptunghiulare cu sprâncene de cornișe și frize de denticule in partea superioară. Celelalte fațade sunt lipsite de elemente decorative, doar ferestrele dispun de anumite accente. Subsolul clădirii este acoperit cu bolți semicilindrice din cărămidă, pe când parterul poartă un tavan de lemn sprijinit pe grinzi puternice. Ușile de la încăperile parterului au cadre dreptunghiulare, cu excepția uneia încheiată sus cu un arc
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
a întregit colecția cu "Pont Neuf" și "Noutățile zilei" precum și altele pe care Zambaccian le cumpăra cu fiecare ocazie de expoziție pe care Pallady o făcea. Nicolae Tonitza îi vinde "Nud", "Katiușa Lipoveanca", "Portretul lui Gala Galaction", "Nud pe fond decorativ", "Nina în interior verde", "Nud de adolescentă șezând", "Copil în roșu". A fost foarte bun prieten cu I. Theodorescu-Sion, Oscar Han, Theodor Pallady, C. Ressu, Gheorghe Petrașcu și Nicolae Tonitza. Krikor H. Zambaccian a fost un adevărat Mecena al timpului
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
pe căi diplomatice, o scrisoare de mulțumire, în care se exprima recunoștința pentru salvarea patrimoniului muzeului, scrisoare ce se păstrează în arhiva Muzeului din Sfântu Gheorghe. La 1 octombrie 1906, este numit director al "Muzeului etnografic, de artă națională, artă decorativă și artă industrială", muzeu devenit, în 1915, "Muzeul de artă națională Carol I". La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcția a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941. În 1948 autoritățile comuniste
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
la Ploiești reprezintă proiectul statuii cu care Constantin Baraschi s-a prezentat la concurs. În București, pe Calea Dorobanți, se găsește "blocul Zodiac", construit în perioada interbelică, care astăzi este declarat monument istoric. Poartă această denumire datorită celor 16 panouri decorative cu tematică astrologică realizate de Constantin Baraschi. Este singurul sculptor român care a scris un tratat de sculptură ("Tratat de sculptură", 2 vol., Editura Meridiane 1962. Ediția a II-a în 1964). Constantin Baraschi a fost și rector la Institutul
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
prea mare importanță militară. Vasilevski a fost pensionat după un an de Nikita Hrușciov, devenind astfel una dintre victimile epurării nesângeroase care l-a eliminat din fruntea armatei și pe Jukov. În 1959, Vasilevski a fost numit într-o funcție decorativă de Inspector general al Ministerului apărării. Mareșalul și-a publicat memoriile în 1973, " Problema întregii vieți". a murit pe 5 decembrie 1977. Cenușa sa a fost zidită în zidul Kremlinului. În memoriile sale , Vasilevski amintește de uimirea lui Stalin, când
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
Eva. O parte din această colecție se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României, iar o altă în colecția Simu de la Pinacoteca București. Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, arta decorativă. Colecția de grafică cuprinde lucrări relizate în tehnici diverse, precum: creion, cărbune, tus, guașa, acuarela, guașa, paste, gravura, realizate de artiști români și străini. Colecția de grafică romanesca cuprinde lucrări de:Carol Popp de Szathmáry, Theodor Aman, Nicolae Grant, Mișu
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
la Târgu Jiu, a fondat prima școală de olărit din Oltenia. În 1906 Moisil s-a mutat în București, unde a ajutat la organizarea Expoziției Generale Române. Ulterior (1906-1910) a lucrat ca secretar la Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială. Apoi a devenit bibliotecar la Muzeul Pedagogic (1910) și, ulterior, director (1921). În 1911 obține cetățenia română, păstrând legăturile cu românii din Transilvania, fiind șeful secțiunii din Oltenia al Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor (1892). A
Iuliu Moisil () [Corola-website/Science/307197_a_308526]
-
este numit în 1927 profesor la Școala de arte frumoase din Cluj, contribuind în mod activ la formarea altor sculptori. În 1933, împreună cu Școala de arte frumoase, se mută la Timișoara, unde în 1940 înființează și conduce Școala de arte decorative. La înființarea Institutului Andreescu, este numit profesor la catedra de sculptură, activitate întreruptă în prioada 1951-1962. Opera lui Ladea a intrat de timpuriu în circuitul marilor valori naționale. Lucrările sale de artă împodobesc numeroase orașe ale țării. Opera sa este
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]
-
î.e.n. printre altele pentru îmbălsămare, iar semințele mature și uscate erau folosite ca afrodiziace. Arabii îl foloseau ca tratament împotriva căderii părului, în India era cunoscut pentru proprietățile sale carminative, tonice și afrodiziace, iar chinezii l-au utilizat ca plantă decorativă și de asemenea la tratarea impotenței. Plinius descrie schinduf ca având un efect benefic asupra sexualității. În Europa nordică, călugării benedictini au încercat să aclimatizeze această plantă în sec. VII, după care a fost întrebuințată timp îndelungat în medicina populară
Schinduf () [Corola-website/Science/307347_a_308676]
-
Episcopului Nichita Duma, sprijinit de domnii Milcoveanu și P. Protopopescu, acțiune ce a și avut ca finalitate redeschiderea mănăstirii. În incintă s-a amenajat și un muzeu, cu o importantă colecție de artă veche românească, cuprinzând icoane, piese de artă decorativă (în special argintării, broderii, țesături și sculpturi în lemn), și cărți cu ilustrații gravate în lemn, executate în cele mai cunoscute tipografii din țară de renumiți artiști români. Conservate bine, ele constituie o colecție de o importantă valoare istorică și
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
în cele mai cunoscute tipografii din țară de renumiți artiști români. Conservate bine, ele constituie o colecție de o importantă valoare istorică și culturală, evocând diferite momente din trecutul mănăstirii, precum și o îndelungată și intensă activitate creatoare din domeniul artelor decorative. Astăzi, obștea mânăstirii numără 40 de maici, stareță fiind Stavrofora Iulia Băgăceanu, iar slujitor Pr. Nicolae Bălășoiu. părintele Visarion
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
cunos foarte multe feluri de pânze circulare, însă funcția lor rămâne necunosută. Pânzele circulare verticale prezintă uneori benzi vizibele de mătase, numite decorații sau stabiliment. Acest fel de pânze se întâlnesc la păianjenii din familiile Araneidae, Tetragnathidae și Uloboridae. Structurile decorative au diferit forme: linii încrucișate, discuri, spirale, cercuri, în forma unui X latin etc. Există controverse legate de funcția acestor structuri. Unii savanți presupun că decorațiunile, camuflându-l, oferă protecție păianjenului de păsări, viespi. O altă ipoteză este că formațiunile
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
înlăturați și o seamă de dăunători care se adună în general pe partea inferioară a frunzelor. Înmulțirea se poate face prin semințe sau prin divizarea tufei. Pe scară industrială înmulțirea se face "in vitro". Planta este cultivată ca o plantă decorativă atât prin frunzele de un verde închis cât și prin florile albe foarte decorative.
Spathiphyllum () [Corola-website/Science/308550_a_309879]
-
a frunzelor. Înmulțirea se poate face prin semințe sau prin divizarea tufei. Pe scară industrială înmulțirea se face "in vitro". Planta este cultivată ca o plantă decorativă atât prin frunzele de un verde închis cât și prin florile albe foarte decorative.
Spathiphyllum () [Corola-website/Science/308550_a_309879]
-
exterior pereții sunt tencuiți cu mortar de var și nisip, și văruiți. Acoperișul este învelit cu tablă fălțuită și vopsită în roșu cărămiziu. Căpriorii acoperișului sunt vizibili sub streașină. Pe latura sudică, streașina este întărită de o diagonală cu crestături decorative. Prin acoperiș, peste pridvor, este înălțat un turn scund cu un mic foișor pentru un clopot și o toacă de fier, acoperit cu un coif scund piramidal. Turnul, la fel ca și acoperișul, este îmbrăcat în tablă. În interior, spațiul
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
de fier, ci de lemn. Incinta cimitirului vechi este înconjurată cu gard de pari. Se intră prin partea de jos, printr-o portiță de lemn. În cimitir se mai păstrează două cruci putrede, sprijinite de gard, cu urme de cioplitură decorativă. Frumusețea crucilor făcute de meșterul Aurel din Poienița Tomii se mai poate admira la crucile de casă sau de mormânt ridicate în curțile gospodăriilor din sat.
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
și a început să modeleze stucaturi, devenind asociatul sculptorului Georg Fles, iar în 1855 și-a deschis un atelier propriu. Constatând că există o cerere mare pentru sculptura figurativă, el a plecat la München, pentru a se specializa în sculptura decorativă. Revenit în 1858 la București, a continuat să lucreze ca pictor și sculptor decorativ. A început să execute și comenzi de busturi, ceea ce a dus la recunoașterea talentului său și, în final, la numirea sa ca profesor la Școala de
Karl Storck () [Corola-website/Science/308693_a_310022]
-
și-a deschis un atelier propriu. Constatând că există o cerere mare pentru sculptura figurativă, el a plecat la München, pentru a se specializa în sculptura decorativă. Revenit în 1858 la București, a continuat să lucreze ca pictor și sculptor decorativ. A început să execute și comenzi de busturi, ceea ce a dus la recunoașterea talentului său și, în final, la numirea sa ca profesor la Școala de Arte Frumoase. A dus o intensă activitate în domeniul sculpturii statuare, portetistice și al
Karl Storck () [Corola-website/Science/308693_a_310022]
-
și se stabilește la București, iar trei ani mai târziu se căsătorește cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck. Împreună au două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă. Dupa întoarcerea în țară, devine tot mai interesată de artele decorative si pictura murală monumentală. În 1916 devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa. Creează numeroase picturi murale in clădiri publice
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
sculptorul Frederic (Fritz) Storck. Împreună au două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă. Dupa întoarcerea în țară, devine tot mai interesată de artele decorative si pictura murală monumentală. În 1916 devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa. Creează numeroase picturi murale in clădiri publice din București, dintre care cea mai importantă este marea frescă "Istoria Negoțului Românesc
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]