7,301 matches
-
roșu la față și gemând, stăteam mai departe dezgolit, venindu-le cu creștetul până la piept, acoperindu-mi cu palmele sexul care atârna în receptacolul de faianță murdară. Acum e dimineață și te privesc iar în ochi. Cuvântul pe care îl desenasem ieri pe oglinda aburită se mai vede foarte puțin, doar dacă privești dintr-o parte. îl mânjesc iar cu pastă de dinți. Singurătatea are în ea sămânța nebuniei, chiar dacă ai trăit toată viața așa, chiar dacă ești adaptat la singurătate și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe spate, cu brațul peste ochii închiși, am putut să privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l găsesc acolo: o păpușă urâtă de cârpă, cu trăsăturile feței desenate cu pixul, zăcând cu ochii orbi în tavan. Am adormit și am visat că eu și sora mea găsiserăm într-un sertar niște filme vechi, cu imagini în negativ, și ea le lungise ca pe niște bastoane lucioase, de vreo
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
băiat frumos, să-mi rezolve mie o problemă..." spunea nazistul, care din când în când se ridica de pe pat și dansa din buric, mișcîndu-și fesele ca o muiere. "Hai, cine se oferă?" "Gămălie!" strigau toți. "Fii atent, Gămălie! Uite, îți desenez aici o casă cu trei camere care dau din una-n alta. Așa, băiatu'! în camera din fund stă o gagică mișto, goală, pe pat, și te așteaptă cu fofoloanca-n sus. Ei, ce zici, Gămălie? Ți-ar place, nu? Da
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ne-a luat la alergături. Ceva din spectralitatea conacului se pierdea dimineața, în schimb locurile câștigau într-un pitoresc desuet. Iedera se urca pe construcția coșcovită până aproape de cornișă, gorgonele păreau ceva mai binevoitoare, marea scară cu două brațe se desena limpede, cu urnele ei de ciment la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în care, ghemuit, ar fi așteptat un copil mare de piatră. Copacii din curte, pini încolăciți, brazi groși și plini de mușchi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ani, culcat pe canapea, citisem prima carte de basme și când toate acele topografii și personaje fabuloase, muntele de sticlă, Omul de flori cu barba de mătase, Triști-Copil și Inia-Dinia, Pipăruș Patru și Florea-nfloritul mi se răsuceau în minte, desenând figuri parcă luminate din interior. Era Valea Uitării, unde cine 56 adoarme își pierde dorul de părinți și de locurile unde s-a născut. Un loc atât de frumos nu putea exista în realitate. Era literatură, era ficțiune, iar noi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un sfert de oră până la dâmb, amețiți de mirosul proaspăt și de puful pe care miile de fluturi albastru electric, roșii, carmin, de culoarea untului, cu striații verzui și punctulețe cafenii îl răspândeau, ca minuscule paiete, pretutindeni. Asemenea fluturi stilizați desenasem în frize, în clasele mici, și străduindu-mă să-i colorez cu cele mai sclipitoare dintre cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi părea acum mai largă și mai încîlcită. Cu părul încins
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi sfâșia pielea brațelor și a șoldurilor. O groază inexprimabilă însoțea a-ceastă târâre, această julire, această rupere a hainelor și smulgere a părului prin tunelul de var. în sfârșit, m-am prăbușit în spatele clădirii, lângă un perete pe care erau desenate deformat, suprapus, grosolan, imagini de sexe și acuplări monstruoase, numere de telefon și nume cu litere diforme, ir axe fără gramatică... Iar acum, dimineața, cu mintea ceva mai limpede, încerc să pătrund iarăși în sfera aceea, în chistul acela hidatic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îl vedeam limpede pe ecranul întunecat al retinei - mă făcea iar să deschid ochii larg, invadat de un val de sudoare înghețată. într-una din nopți, într-o stare de luciditate absolută, deși trecusem barierele 75 visului, mi s-au desenat în spațiul vizual, limpede până la detaliile cele mai mărunte, un șir de camere pe care m-am amuzat să le străbat, curios, una după alta. Unele aveau tapete roz satinate, pe care puteam vedea fiecare floricică ornamentală, altele tapete verzui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iarba de la marginea terenului, țipând cu vocile lor pițigăiate. Fetițele se țineau deoparte, îmbrăcate frumos și bine-bine pieptănate, șoptindu-și mereu câte ceva la ureche și râzând. îmi plăceau atât de mult fetițele astea de nouă sau zece ani, grațioase ca desenate cu penița, imitând domnișoarele mari în conversații "serioase" sau, dimpotrivă, sclifosindu-se și pelticindu-se... Arătau uneori mature, închise într-o enigmă care deja era trista umbră a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă stăteai de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și pelticindu-se... Arătau uneori mature, închise într-o enigmă care deja era trista umbră a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă stăteai de vorbă cu ele îți dădeai imediat seama că erau copii, copii care desenau încă prințese colorate în caietele de matematică... Privindu-le, uram și mai mult urgia hormonală, dezastrul care în douăzeci de ani avea să le preschimbe în femele putrede de lascivitate, în cucoane snoabe, în gospodine șleampete, în profesoare refulate, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Victor, era Femeie. Era curvă, era javră, era putoare, era târâtură. Se făcuse liniște și în mijlocul cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten, peruca luxuriantă, roșie ca focul, și alunița lipită pe bărbie. Și dacă nu mi-ar bate inima și dac-aș putea respira și dacă sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de construcții. Foarte încet, dizolvat de emoție, m-am apropiat de fetița care-și făcea de lucru cu o păpușă de cârpă ale cărei trăsături erau desenate tremurător, cu pixul, pe cercul de pânză al feței. Când am fost în fața ei, și-a ridicat deodată ochii spre mine. Doamne, cum să nu-i recunosc? Cum am putut să rătăcesc atâta vreme? Căci ochii aceia negri și fermi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
texte se construiește o rețea, în care liniile ferme și cele întrerupte sunt la fel de relevante. Ele spun la fel de multe despre interiorul fiecărei istorii, dar și despre mediul care o conține. Toate aceste marcații, adevărate contururi mișcate care delimitează experiențele povestite, desenează involuntar un perimetru : o hartă scrijelită pe un teritoriu disputat de foarte multe condiționări, presiuni și prescripții. Este o hartă a spațiului în care scriitoarele se manifestă în forme oblice, pe care și le negociază mai mult sau mai puțin
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Ce să fie oare?! de-aseară o stranie senzație te cuprinde ori de câte ori îți amintești, Acesta e un caiet cu foi veline, pentru desen, asta ca să nu-ți mai umpli cu fel de fel de desene caietele de școală, Ce scrii?! Desenează! La masă, cu veioza aprinsă, în soba de teracotă arde focul, gazul, debusolat ieri și de-o vreme încoace, de când a început sesiunea de examene, dar nici astăzi nu pari să-ți fi găsit nordul, marți vei avea examen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
arde focul, gazul, debusolat ieri și de-o vreme încoace, de când a început sesiunea de examene, dar nici astăzi nu pari să-ți fi găsit nordul, marți vei avea examen și ca de obicei fără cursuri, pentru că tu la ore desenezi, în loc să, Știi ce urmează, iar acum te-ai pus pe scris, știi prea bine ce-ar trebui să faci, dar, afară seară! Și-mi vine să ies afară în aerul, nu dormisem aproape deloc de două zile, vremea era splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vedea chipul, ea tăcea și eu vorbind, desigur despre pictură, cum îmi place desenul, cum am pictat întâia oară la Arte Plastice, cum am ajuns la Litere, cum desenul e asemeni scheletului într-o pictură, iar culoarea e carnea, Ce desenezi? întrebarea ei, Am studiat și anatomie, lăudăroșenia mea, deocamdată schițez, trupul masculin, în diverse poziții, mișcare, repaus, marii artiști ai Renașterii, Mi-ar plăcea să văd cum desenezi, și trupul feminin?! provocarea ei, deocamdată, bâlbâiala mea, ne mai încălzim mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
desenul e asemeni scheletului într-o pictură, iar culoarea e carnea, Ce desenezi? întrebarea ei, Am studiat și anatomie, lăudăroșenia mea, deocamdată schițez, trupul masculin, în diverse poziții, mișcare, repaus, marii artiști ai Renașterii, Mi-ar plăcea să văd cum desenezi, și trupul feminin?! provocarea ei, deocamdată, bâlbâiala mea, ne mai încălzim mergând, trece autobusul ei pe lângă noi, suntem între stații, S-o fi terminat meciul, și eu nu înțeleg, ea îmi explică râzând, O fi zi de meci astăzi, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în felul lui clarvăzător, Bastonașe mici, cu capătul de jos îndoit spre stânga, iar codița dreaptă, Nu-mi plac deloc bastonașele! Eu cunosc deja literele, și-aștept ca Învățătoarea să treacă pe lângă banca mea și să mă învețe cum se desenează bastonașele, îmi ține mâna cu creionul în mâna ei, conducând-o ușor pe caietul de scriere, iar părul lung, Nu vreau, Daniel, să-ți abat gândul de la mănăstire, mi se pare firesc să-ți dorești să te întorci acolo, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lung, învolburat, Eu, roșind încă o dată uitându-mă, Are! Îmi ieșea întotdeauna greu portretul ei, înseninat acum, ca soarele revenit brusc după un nor greu de ploaie, Și eu nu-mi pot dezlipi ochii de la, Mai mult din imaginație o desenam, ochii mei erau atunci orbi la detalii, o vedeam întreagă, vedeam ideea mea de femeie și nu femeia însăși, Sunt cuvinte pe care nu le-am pronunțat niciodată, femeie nici măcar în gândul meu, ochii mei zăbovesc acum pe ceea ce denumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
geamul, Îl lași toată noaptea deschis?! îl întreb eu, el s-a vârât deja în pat, se-acoperă numai cu cearceaful, eu pe marginea patului neputincios a-i spune noapte bună, neîndrăznind să rămân singur cu acea imagine a femeii desenată de creionul lui Theo, mintea mea vrând să-mi aducă înainte puținele chipuri de femei cunoscute pentru a compara și, Ce faci, Daniel? din întuneric vocea lui, se ridică în capul oaselor la mine, palma lui pe umărul meu, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spune nimic, dar în voința aceea de a mă depărta de lume și de a mă topi luminos în sufletul meu am simțit acum un mare orgoliu, nu orgoliul învingătorului însă, ci al învinsului, formele acelea aproape perfecte, și Theo desenează prin aer rotunjimi nevăzute, nu pot fi, dragul meu, decât formele tulburătoare ale trupului feminin și orgoliul de care-ți spuneam nu-i decât orgoliul celui refuzat de acele forme, îl urmăresc cu greu, nu înțeleg pe de-a-ntregul această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o rafală de vânt care sporește și împrăștie focul în loc să-l stingă, blocul de desen ar fi fost o promisiune, și ea regreta oare că nu l-am adus cu mine?! Mi-ar fi permis ca alte dăți s-o desenez, și tot trupul mi-a fremătat amintindu-mi ce-ar fi fost dacă, o doream cu trup și suflet, înfometat și ori de câte ori părul ei prins într-o eșarfă verde-închis, smarald, îmi flutura pe dinaintea ochilor, atingându-mi din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă nu beau un ceai de tei, ba da! adică nu! nu vreau să pleci, rămâi! ce mai faci? ce mai faci? o întrebare care ne scapă la amândoi pe buze deodată, râdem, nu dăm niciunul răspuns, ce-ai mai desenat? mă întreabă ea acum, și eu încep să mă plâng de durerile de ochi și de cap, așteptând ca un netrebnic ce sunt, compătimire, și ea îmi îndepărtează șuvița de păr de pe frunte sugerându-mi că n-ar strica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gazdă la părinții ei, ea venea din când în când pe acolo, remarcasem că e o femeie frumoasă, o admiram probabil în sinea mea, dar nimic mai mult, vorbește calm cu ochii nevăzători larg deschiși spre tavan, cu mâna dreaptă desenând pe perete figuri imaginare, iar stânga adusă sub cap, eu ascultându-l, într-o după-amiază de toamnă, acea toamnă de foc când frunzele trec până cad prin toate nuanțele de roșu, mă întorceam spre casă, urcam strada, era ușor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de primăvară, atât de frumoasă încât m-am oprit în oraș pe o terasă, cred că scoseseră prima dată anul acesta mesele afară, am comandat o răcoritoare, am blocul de schițe la mine, îl port tot timpul și încep să desenez în creion, L-am observat de cum m-am așezat pe terasă, stă sprijinit de zidul vechi al Muzeului de Artă, oamenii trec nepăsători pe lângă el, n-are nici mâna întinsă, nici o cutie goală prin preajmă sau, cel puțin, un carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]