4,963 matches
-
și dacă este instruit și erudit dar se simte și dacă este ignorant. Ceea ce se simte este chintesența a ceea ce se transmite. Cunoașterea, în general, este ceva ce trebuie transmis direct de la învățător la discipol. Nu poți să-i ceri discipolului ceea ce tu nu ai. Chintesența educației este o dimensiune implicită care se transmite implicit în afara voinței și conștiinței dascălului. Este greu să realizăm adevărul despre noi înșine, este o problemă de percepție a realității, oamenii se pierd în ignoranță și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
occidental. La toate acestea se adaugă poziția acelor autori care conferă fenomenului o cu totul altă semnificație (Adler, 1995, Horney, 1995 ș.a.) decât cea atribuită de părintele său fondator, S. Freud. Rămânând sub „mantaua”teoretică freudiană, retușată de rebelul său discipol, C.G. Jung, reamintim că, în esență, complexul oedipian (numit complex Electra, pentru sexul feminin), prin ramificația lui uzuală (heterosexuală) se definește ca o iubire supradimensionată, a copilului, impregnată cu accente libidinale, față de părintele de sex opus și aversiunea explicită față de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
8.8). Sensul vieții a r]mas un mister (Eccl. 8.17). Așadar cum ar trebui s] tr]iasc] oamenii? Qoheleth recomand] acceptarea destinului care le este h]r]zit și, asemenea hangitei din legenda lui Ghilgameș, isi sf]tuiește discipolii: Du-te, dar, de m]nânc]-ți pâinea cu bucurie și bea-ți cu inim] bun] vinul, c]ci de mult a g]sit Dumnezeu pl]cere în ce faci tu acum. Hainele s]-ți fie albe, în orice vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
va veni. Cei drepți știu c] sfârșitul este iminent - tot ce trebuie s] fac] este s] cread] în continuare în ciuda persecuției, a torturii și a morții. Iahve a fost o zeitate etic], regulile sale au reprezentat o etic] pozitiv], iar discipolii s]i știau c] tr]iesc conform unei etici superioare, a unui cod divin de conduit]. Cartea lui Daniel simbolizeaz] un eșec al curajului. Viața dreapt], viața decent], viața etic] nu mai conteaz] în crearea unei societ]ți etice. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întrebarea dac] fiecare individ ar trebui s] aspire la statutul de Buddha sau ar trebui s] se mulțumeasc] cu eliberarea de suferinț] prin atingerea st]rii de perfecțiune numite arahant. Tradiția Mah³y³na susținea ideea c], în loc s] ating] iluminarea în calitate de discipol al lui Buddha, fiecare om ar trebui s] aspire a deveni chiar Buddha, pentru a-i putea ajuta și pe alții. La fel ca urmașii tradiției Tantray³na, adepții Mah³y³nei credeau într-un ideal superior, acela de Bodhisatva, care indică un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gânditor al perioadei clasice. Totuși, el afirmă c] transmite un simplu cod de conduit] social] - li (ritual, cod) - moștenit de la înțelepții conduc]tori din vechime. Taoismul lui Confucius are la bâz] Cartea codului Li. Confucius i-a înv]țâț pe discipolii s]i principiile taoismului, care se reg]sesc în toate textele clasice. Nu se consideră un filosof, ci, măi degrab], un istoric, iar sarcina să nu era aceea de a explica sau de a sistematiza principiile codului, ci de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în toate textele clasice. Nu se consideră un filosof, ci, măi degrab], un istoric, iar sarcina să nu era aceea de a explica sau de a sistematiza principiile codului, ci de a le asimilă și a le transmite mai departe. Discipolii lui Confucius au reunit toate dialogurile avute cu acestă sub forma unor aforisme care constituie cartea Analectelor. Au existat și dezacorduri în rândul discipolilor cu privire la taoismul promovat de c]tre Confucius. Unii dintre ei puneau accent pe ritualul li, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a sistematiza principiile codului, ci de a le asimilă și a le transmite mai departe. Discipolii lui Confucius au reunit toate dialogurile avute cu acestă sub forma unor aforisme care constituie cartea Analectelor. Au existat și dezacorduri în rândul discipolilor cu privire la taoismul promovat de c]tre Confucius. Unii dintre ei puneau accent pe ritualul li, în timp ce alții înclinau spre ren (umanism). Conceptul de ren apare frecvent și oarecum bizar în Analecte. Codul ritualic descris de Confucius era alc]tuit din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a textelor orientative. În viziunea sa, aceasta ține de latura educațional] a taoismului. A argumentat c] succesul comunic]rii unui tao (orientare) literar const] în corectarea denumirilor (Analecte I, 3:3). Primul pas este analiza - însușirea conținutului. În acest sens, discipolii lui Confucius au studiat lucr]rile autorilor clasici, care conțineau atât coduri orientative, cât și o descriere recunoscut] a modelelor veritabile de virtute din istorie. Cât despre noi, înv]ț]m s] ne asum]m aceste roluri culturale și s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pasaje, Confucius nu a promovat intuiția interpretativ] (simțul interpretativ, pe care el însuși îl cultiva sub apelativul de ren). Deși folosea termenul în mod frecvent, este cunoscut] reținerea să în a-l defini cu exactitate. Că r]spuns la frustrarea discipolilor s]i, Confucius a f]cut referire de dou] ori la esență unificatoare a elementelor care formau propriul s]u tao c]l]uzitor. El a f]cut urm]toarea afirmație: „Ideea mea de tao urmeaz] un singur fir”. Zengzi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care toate celelalte motivații devin tot mai intense, renunțarea la valorile de conduit] str]vechi ar fi un fapt situat undeva între nesocotinț] și nebunie. vi. Era întunecat]: sfârșitul „celor o șut] de școli de gandire” Cei mai renumiți dintre discipolii lui Xunzi au pus bazele doctrinei legaliste, care a preluat din gândirea acestuia teoria lingvistic], mai putin pasiunea să pentru normele tradiționale. Ei au fost de acord cu necesitatea unor reguli de conduit] convenționale, ins] nu considerau vechimea acestor norme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucru ca pe un semn al bun]ț]ții necondiționate a lui Dumnezeu. Pentru un sceptic, aceast] atitudine poate duce la concluzia potrivit c]reia universul nu ține cont de meritele morale. În acest sens, Iisus este un arhetip pentru discipolii S]i. Etică Să difer] de etică obișnuit], care presupune a r]spunde binelui cu bine, adic] etică reciprocit]ții. Viața social] necesit] un anumit nivel de reciprocitate. Unul dintre riscurile relațiilor internaționale const] în faptul c] guvernele nu își
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
model, resuscitam bătute subiecte, susținînd, cu perfidă persuasiune, că nimic original nu apare fără preexistența unui model, nimeni n-a început plecînd de la sine, modelul maestrului e condiția primă, elementară, a creației, omul mă fixa șerpește prin lentile, reveneam: dacă discipolul are forță, atunci vine momentul cînd își anulează modelul și se instituie el însuși drept model, omul mă fixa și-și răsfrîngea buza de jos, era evident, nu-i plăcea, reușisem să-i produc silă, altcineva punctase, la un moment
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de jdanovism ignar: Nicolae Moraru. Le vorbea (în acea zi) studenților, cu drăgălașul lui accent moscovit, despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vizitator, acest frecventator, va descoperi doar unda de lumină inefabilă ce marchează, inimitabil, unicitatea. Datele se modifică în cazul unui alt vîrf al picturii ieșene, Dan Hatmanu. Afirmîndu-se ca exponent al unui realism robust, cu soluții ce-l exacerbează curajos, discipolul lui Corneliu Baba își modifică brusc și radical viziunea, recurgînd la arsenalul suprarealist, care, de altfel, îi și mărește considerabil cota de interes și de atracție. Dacă omul acestei noi opere se dovedește a fi o natură situată absolut în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ferească ochii de lumina orbitoare a părerilor comune și să-și astupe urechile la zgomotul lozincilor efemere". Iar în ultimul an al lungii sale vieți (1960), într-o scrisoare către M. Serranno, cita îndemnul consolator dat de un bătrîn alchimist discipolului său: oricît de izolat și singur te-ai simți, dacă-ți îndeplinești lucrarea cu fidelitate și grijă, prieteni neștiuți vor veni să te caute. Iată și concluzia sclipitorului său monograf Anthony Stevens: "Pentru Jung a îmbătrîni nu a însemnat un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ritos, în contemplarea lucrărilor. Am și găsit brusc explicația animozității: publicasem în "Cronica" un text amuzat, poate prea amuzat, "Taci cu baba!", despre maestru și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de acesta. Știam că-i ajunsese, prin aceiași răzgîiați discipoli, la atelier, și că îl deranjase. Ce era de făcut? M-am apropiat cu sfială și l-am salutat respectuos, recunoscînd pe loc bănuita indispoziție ce i-a produs-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s, se sărutaseră amuzați: adică, gata, nu mai vorbim, urmărim, da? Da. Ce poveste dureroasă! Ființa care trăise spectaculos de vital, se bucurase din plin de viață liberă (și libertină) dăduse romane capitale, Castelul de nisip, Clopotul, Timpul îngerilor, Marea, Discipolul, predase filozofie la Oxford, iat-o acum, într-un amurg de neimaginat, băbuță cu minte rătăcită, alături de nu mai puțin celebrul ei soț, John Bayley, condamnat, prin dragoste, să-și plimbe pisicuța prin coridoarele sordide ale unui Alzheimer devastator. Încă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
I 41-43) din cronici, din tratatele medievale de istorie și din "oglinzile principilor", toate considerate "o istorie de suprafață, căreia îi scapă prada, preferând să rămână în urmă" (443) - afirmație profund contestabilă, cel puțin în ce privește literatura parenetică. Or, ceea ce propune discipolul lor − autorul însuși, de mult timp și el o voce cu autoritate științifică internațională − este tocmai reevaluarea documentelor oficiale ignorate de maeștrii săi, pentru că, numai împreună cu acestea, obiectele-mărturii − subiectul predilect de studiu al istoricilor de la Annales - pot da o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
raționamentului în toate formele sale aristotelice demonstrativ, dialectic, eristic -, nicidecum posibilități infinite ale sale. Reflecții de natură să lămurească "probleme logice" pot fi ușor descoperite înainte de Aristotel, de exemplu, la reprezentanții Școlii Eleate: Xenofan, Parmenides, Melissos, Zenon. Parmenides, îndemnându-și discipolii să înainteze pe calea ființei, căci tocmai ceea-ce-este (ca ființă) este unicul obiect al cunoașterii veritabile, socotea că doar gândirea (noesis; a gândi / noein), dintre "facultățile de cunoaștere", poate parcurge această cale. Într-un fel, cunoștința dobândită prin gândire este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii veritabile, socotea că doar gândirea (noesis; a gândi / noein), dintre "facultățile de cunoaștere", poate parcurge această cale. Într-un fel, cunoștința dobândită prin gândire este una veritabilă, în vreme ce aceea dobândită prin simțuri este părelnică.16 Prin "aporiile" lui Zenon, discipolul "dialectician" al lui Parmenides, dar și prin cele câteva zeci de argumente care vizează dificultatea de a gândi pluralitatea, construite de același, reflecțiile "ontologice" și "metafizice" ale maestrului sunt justificate logic. Reflecțiile în cauză, așadar, au îndreptățire, căci pot fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu rost motivant pentru discursul însuși între un gen de analitică logică, strict formală, și unul de analitică fenomenologică al cărei sens tehnic se exprimă în operații fenomenologice precum epoché sau reducția eidetică, tensiune care se simte, uneori, și la discipol. E drept, Heidegger stabilește între "fenomenologia" sa și analitica fenomenologică husserliană distanțe metodologice, tematice și "teoretice" explicite, îndeosebi în Prolegomena zur Geschichte des Zeitbegriffs / Prolegomene la istoria conceptului de timp (1925). Contextul husserlian tocmai amintit este însă cu totul semnificativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fost mai apoi compromisă de Îndoielile lor profunde despre perfectibilitatea ființei umane și inevitabilitatea că forțele neîngrădite ale pieței vor duce În mod automat la progres material nelimitat pentru toți. Așadar, americanii au devenit nu numai cei mai entuziaști discipoli ai teologiei Reformei Protestante și cei mai ardenți suporteri ai ideologiei iluministe, ci și susținătorii cei mai Înfocați ai autonomiei individului. Datorită atât Îndelungatei lor istorii trăite În spații mai restrânse și mai dens populate, cât și a modului de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]