5,138 matches
-
Înapoi În vagon cu un zâmbet binevoitor. „Un romancier“, a spus el, „este un fel de spion“, și a fluturat vesel din mână În timp ce trenul pornea din gară. Nu mai este de mult un secret, dacă tot veni vorba, că distinsa Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică Horă mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i o leșie. Ce altceva se poate scrie despre porcușorul ăsta? Domnișoara Warren trânti receptorul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în înșiruirea averii Galatei, a uitat să pomenească de moșiile și pădurile pe care le avea mănăstirea... ― Rogu-te, fiule, să-mi vorbești despre acel moment 13 decembrie 1863. ― Pentru așa o trebușoară, trebuie să-l chem în ajutor pe distinsul istoric Dumitru Vitcu, care în cartea “Diplomații Unirii” prezintă acest moment crucial în istoria țării noastre. ― Dacă așa stau lucrurile, ești liber ca pasărea cerului, dragule. Poți să chemi în ajutor pe oricine dorești. Oricine ne poate ajuta să înțelegem
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
E-al îndeamnă la atac, El așteaptă...întăriri! Ajuns la vârsta a treia Seara-n pat, spunându-i glume, Tinerica mea consoartă Vrea mereu ceva anume, Și, de-aici, motiv de ceartă! Noua cucerire Gingașă , cultă și cu miez Vorbind, distinsa domnișoară, Nu am nimic să-i reproșez, Doar faptul că-i...octogenară! Fost-ai, lele... Dup-o viață fără rost, Ți-ai găsit, în SIDA, naș; Fost-ai, lele, cât ai fost ...A întregului oraș! Îndrăgostit de noua secretară E-
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
ascultau se apropia Toma, inima lui a luat-o razna. Îl cunosc, intervine Toma. Este un om de o calitate excepțională. Ajută dezinteresat pe oricine. Odată eram cu mașina în pană. Zloată, frig, ce mai, vreme de cîine. Atunci acest distins om, cu suflet de aur... Lumea se miră și apoi admiră. După un timp lumea votează și Juncu... triumfează (ca să rimeze!) și Toma iar turbează (tot ca să rimeze). Eu l-am făcut om pe porcul de Juncu... Reverie și campanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu un tînăr pe după un stîlp de susținere a tavanului. De ce nu ies oare de după stîlp? Tiptil se strecoară printre oameni și o privește atent pe Nora. Nu mai dansa cu tînărul, ci cu un tip, matur bine, dar foarte distins. Discret, bărbatul îi atingea cîte un sîn și îi vorbea la ureche, strecurînd un sărut abia schițat. Ionel simte că moare de gelozie și reia ideea cu Transnitria. Cine-i dobitocul? Un fost profesor, nu l-am văzut de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În casă Încît Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui cîte crime perfecte ai imaginat, nu o dată, seriale Întregi, pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil aceeași, foarte blondă, foarte Îngrijită, foarte distinsă. Avea un paltonaș de lutru și o căciuliță de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul Întîi - tatăl ei știa să se adapteze - peste cîțiva ani juca tenis, făcea călărie, mai tîrziu conducea mașina, dădea serate, invita critici literari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe aceste meleaguri nu se putea naște Lampedusa, nici măcar Cehov, pentru că I.L. Caragiale a consumat totul. De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țin de țveșnicele scuze - cauzele obiective) „rațiuni superioare“, nu am beneficiat de alte dotări care ar fi putut să mă facă competitivă măcar pe piața internă. Și atunci, la ce concursuri aș mai putea ridica pretenții de participare? La un distins concurs de bună cuviință de pildă, la care se călătorește totdeauna cu trenul - ai scuza vertijului - unde ți se servește o cafea cu frișca și o conferință despre poluarea planetei, după care urmează discuții, totul desfășurîndu-se moderato cantabile, se strîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că totul e cît se poate de normal, singurul element anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Începu să facă prezentările de rigoare: — Domnule Cost, ți-l prezint pe domnul... — Domnul Rowe, se pregăti să precizeze Hilfe. Prezentările continuară, cu o politețe afectată. Rowe se Întreba ce căuta domnul Cost aici, lîngă doctorul Forester, cu fața lui distinsă și buzele-i subțiri; lîngă domnișoara Pantil - o femeie Între două vîrste, cam tuciurie, cu obrajii plini de coșuri și cu ochii holbați; lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu oglinzi. Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul Newey din Welwyn, de poetul proletar și de fratele Annei Hilfe - la fel cum un cuvînt dezlegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de temut gașcă, mai dură chiar decât cea a dansatorilor de step ori a stiliștilor vestimentari, spre a nu mai aminti de banda creatorilor de parfumuri. Toți semănau cu Hulk Hogan. Freud, care În timpul vieții fusese un ins sobru și distins, se transformase radical odată cu trecerea marelui hotar. După o existență Închinată adâncurilor psihicului uman, nemaigăsind mare lucru de scormonit și de aflat, ca Într-un șantier arheologic din care toate cioburile și statuetele dispăruseră, acum se concentra exclusiv asupra fizicului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
orice om. Astăzi, domnul și doamna Witkowski spun că vor să iasă în oraș ca să se uite la marfa expusă în vitrine; vitrinele sunt o poartă către lume. Porțile către lume se deschid fiindcă tocmai ai intrat pe Kärntnerstrasse, această distinsă arteră comercială, unde lumea din suburbii ajunge cel mult de două ori pe an. Iar când ajunge, se lipește imediat de pereți ca să nu fie strivită de marea de oameni care se îndreaptă spre cofetăriile mari și renumite din zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
reintre în sală. Finalul reprezentației urcă în ovații. Autorul este adus, în cele din urmă, pe scenă. Oficialitățile literare au sentimentul datoriei împlinite față de rebelul care le-a tot dat de furcă. Se grăbesc să-l strângă în brațe pe distinsul coleg, retrăgându-se apoi repede spre negrele limuzine. Lumea se află iar în foaier, amânând sfârșitul serii. Sărbătoritul a pierdut, parcă, în succesiunea îmbrățișărilor, zâmbetul sceptic. Camarazii bătăliilor de tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
piciorul mesei ; degetele albăstrii ale fetei tremură, cerc, în jurul paharului, pe care îl strânge cu ambele palme. Tremură și umerii ei fragili, gâtul subțire și cald. — Sunt vechi prieten cu nevastă-sa, revine după un timp vocea afumată. — Doamna aceea distinsă, mai în vârstă decât soțul ? țopăie, declanșat, studentul. Da, scenografa spectacolului. — Cum, asta e madam Hariga ? tresare brusc barba blondă a regizorului, înălțând săgețile albastre ale privirii. — Doamna Hariga-Strihan, subliniază Poetul, sorbind lent din paharul cu vin roșu. S-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu chipul alb delicat și cu brațe puternice. Mai curând scund, cu o privire vie și mioapă și umerii drepți, ciolănoși. Zvâcnind ca un arc sau încremenind multă vreme, pustiit, cu ochii goi. Neglijent, zdrențăros. Vocabular pitoresc și maniere probabil distinse. Și surpriza unui glas de copil răgușit... S-ar afla, probabil, prin cărți, dacă nu chiar și printre cele vechi pe care îi plăcea să le lege în pergament, demonstrate - cu acribie filologică și istorică - îmbinarea la florentini a simțului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dumneavoastră, boala de ficat și averea încă destul de măricică a domnului Barbosa. Faptul că tânărul Patraulea, zis Poetul, nu prea rezistă fustelor. S-ar justifica prin vârstă sau înclinații artistice ? Prin ascendența lui țărănească ? Sau prin sănătatea fragilă, extrem de fragilă ?... Distinsa doamnă Mărgărit e o fanatică. Deși pare, chiar și este, și o desăvârșită femeie de lume. Dedată la toate obișnuitele, chiar mai puțin obișnuitele plăceri ale societății înalte. Pe care o urăște, bineînțeles ! O fanatică, v-am spus. Spre deosebire de inginerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același nefericit eveniment. Aș vrea să-i pot urmări gesturile, să-i aud glasul, gros și fierbinte. „Un August Prostul în acest cotidian mlăștinos și rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul se încarcă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asupra sa, îi vorbea. Recăzu în adânc, cineva îl tot trăgea la suprafață. Clipi, buimăcit. Necunoscutul îl ținea strâns, să nu-l scape, și îl zgâlțâia. Se prăbuși iar, fu tras, nu mai putea să amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez. Clipi fericit, închise iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu-l vede retrăgându-se apoi în spatele planșetei de la fereastră, șușotind îndelung cu Ortansa. Se întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându-se, până în spatele magicei planșete. Se perindă și alții, nerăbdătoarea ochelaristă, soția șefului, colegul specialist în tragerile loto, suporterii de fotbal, în sfârșit, Vera, până la urmă însuși Manole. Lucian se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber, se spune. Robert Braun se așază, evident, în primele rânduri, din cauza ochelarilor, dar și pentru că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul duhnește a benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și marea fierbe, jur-împrejur, de chemări tulburi. Șuiere subțiri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înec În ea ca un atom anonim, mi se pare acum că privesc o paradă măreață, un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam Înveșmîntați În verdele lor fermecat și avînd sub ochi tot dansul de culori, mașini și mișcare ce se desfășura În piața din fața parcului, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
divorț care de fapt se consuma la dublu: Querida cu Pepe și Moni cu Iri. Nunta este cu totul altceva, e doar preludiul dulce amețitor al unui viitor divorț, fiindcă fie vorba între noi, acest lucru se cam poartă prin distinsa familie regală britanică. Cred că asta mi-a întărit încă odată vechea mea părere, că pe lumea aceasta nu există meserie mai bună decât meseria de rege. Păcat că am uitat, ca atunci când îmi alegeam drumul în viață, nu mi-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]