5,649 matches
-
cinci pietre de mormânt și alte ornamente sculptate), călți de cânepă și in din Transilvania (la tencuială, aplicându-se peste ea pictură în frescă) și plumb din Polonia (la acoperiș). După sfințirea bisericii, s-au clădit în următorii ani casa domnească, chiliile călugărești, zidurile împrejmuitoare prevăzute cu bastioane la colțuri. Mănăstirea Slatina a fost astfel fortificată. În noiembrie 1561, Alexandru Lăpușneanu a fost alungat de pe tron de către aventurierul grec Ioan Iacob Heraclid (Despot Vodă), sosit cu oaste străină. După cum relatează Grigore
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
mult mai multe odoare de preț. Un Aer donat de Lăpușneanu în 1556, cu o inscripție în limba slavonă, precum și alte 15 obiecte de cult provenind de la Slatina se află în prezent la Muzeul Național de Artă din București. Tronul domnesc se păstrează la Muzeul Etnografic din Iași. Un rând de veșminte arhierești și o Evanghelie de la mitropolitul Veniamin Costachi se află la Catedrala Mitropolitană din Iași. Mănăstirea Slatina este necropolă domnească, aici fiind înmormântată familia domnitorului Alexandru Lăpușneanu, ctitorul lăcașului
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
prezent la Muzeul Național de Artă din București. Tronul domnesc se păstrează la Muzeul Etnografic din Iași. Un rând de veșminte arhierești și o Evanghelie de la mitropolitul Veniamin Costachi se află la Catedrala Mitropolitană din Iași. Mănăstirea Slatina este necropolă domnească, aici fiind înmormântată familia domnitorului Alexandru Lăpușneanu, ctitorul lăcașului de cult. În partea dreaptă a pronaosului se află mormântul domniței Teofana, una din fiicele lui Alexandru Lăpușneanu. Lespedea sa funerară are o frumoasă ornamentație și inscripția: ""Acest mormânt l-a
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
de fundații ale încăperilor dărâmate au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tot atunci au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această clădire a fost amenajată trapeza mănăstirii. Casa Domnească păstrează uși și ferestre în stilul Renașterii. Intrarea în casele domnești se făcea printr-un portal, marcat de o frumoasă ramă de piatră, de pe latura dinspre biserică. Ferestrele au rame de piatră, compuse din câteva profile în stil renascentist transilvănean
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
săpăturile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tot atunci au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această clădire a fost amenajată trapeza mănăstirii. Casa Domnească păstrează uși și ferestre în stilul Renașterii. Intrarea în casele domnești se făcea printr-un portal, marcat de o frumoasă ramă de piatră, de pe latura dinspre biserică. Ferestrele au rame de piatră, compuse din câteva profile în stil renascentist transilvănean. Tinda de la intrare separă clădirea în două, de o parte și
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
săli spațioase. În încăperea de pe latura vestică se putea intra și din afară, pe o ușă aflată la nivelul pavajului curții. Alte două intrări aflate pa latura sudică duceau la un grup de încăperi mai mici. În prezent, în Casa Domnească se află Muzeul mănăstirii. Aici sunt păstrate țesături scumpe, între care unele și cu portretele familiei ctitorului. Deasupra intrării în Casa Domnească se află o pisanie în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest izvor și cu fântâna le-a făcut
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
două intrări aflate pa latura sudică duceau la un grup de încăperi mai mici. În prezent, în Casa Domnească se află Muzeul mănăstirii. Aici sunt păstrate țesături scumpe, între care unele și cu portretele familiei ctitorului. Deasupra intrării în Casa Domnească se află o pisanie în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest izvor și cu fântâna le-a făcut Alexandru-Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei; la anul 7069, s-a scris"" (1561). Pisania provine
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
o pisanie în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest izvor și cu fântâna le-a făcut Alexandru-Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei; la anul 7069, s-a scris"" (1561). Pisania provine de la fântâna domnească construită de Lăpușneanu. Între biserică și Casa Domnească exista o frumoasă fântână arteziană, construită în timpul domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Fântâna era alimentată cu apă de la un izvor din apropiere, care circula printr-un sistem de olane. La începutul secolului al XIX
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
zonă cu mare trafic comercial, în apropiere de drumurile comerciale ce legau Moldova de Transilvania și Maramureș. Nu se știe cine a stăpânit aceste ținuturi până la zidirea Mănăstirii Slatina, dar probabil localitățile Valea Moldovei și Mironu făceau parte din domeniul domnesc. După întemeierea Mănăstirii Slatina de către Alexandru Lăpușneanu în anul 1558, Valea Seacă și Mironu trec în proprietatea mănăstirii, iar apoi în timpul stăpânirii austriece și ulterior desființării iobăgiei, prin anii 1876-1878, moșia a fost vândută boierului Victor Stârcea. Evenimentele care au
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
o distanță de 45 km. Practic, localitatea este situată în centrul județului Vâlcea, pe paralela 45, coordonatele geografice ale comunei fiind 44°54` latitudine nordică și 24°4` longitudine estică. Prima atestare documentară a localității Roești este într-un hrisov domnesc din 8 ianuarie 1581 din timpul lui Mihnea Voievod, zis Turcitul, (1577-1583 și 1585-1591), prin care Șerbu, un localnic din Roești, cumpăra pământ și primea confirmarea oficială a domnitorului. Denumirea comunei, inițial de „Roeșcĭ″, se datorează unui locuitor bogat, numit
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
cel Tânăr (Vlăduț), cel decapitat în 1512 la București "sub un păr" (Stolnicul Constantin Cantacuzino "Istoria Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.III, București, 1984, p.94), iar biserica a fost clădită tocmai pe acel loc. Fiind construită pe pământuri domnești și în imediata apropiere a curții voievodale, dacă nu chiar în incinta acesteia, biserica Doamnei Maria devine, încă de la început, metoh al bisericii domnești "Buna Vestire". La câteva decenii de la ctitorire, în 1595, în urma invaziei armatelor otomane ale lui Sinan
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
1984, p.94), iar biserica a fost clădită tocmai pe acel loc. Fiind construită pe pământuri domnești și în imediata apropiere a curții voievodale, dacă nu chiar în incinta acesteia, biserica Doamnei Maria devine, încă de la început, metoh al bisericii domnești "Buna Vestire". La câteva decenii de la ctitorire, în 1595, în urma invaziei armatelor otomane ale lui Sinan Pașa, Bucureștiul este devastat iar Biserica Doamnei Maria este demolată până la temelii. Amintirea tragicului eveniment, dar și a bisericii demolate, este păstrată pe tot
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
vol.III, București, 1984, p. 93-94). După unele versiuni din cronicile muntene descriind viața patriarhului Nifon și după însuși spusele sale, cel ce l-a decapitat a fost chiar viitorul voievod. Trupul este dus și înmormântat cu fast la necropola domnească de la Mănăstirea Dealu de către Neagoe Basarab care va regreta acest episod tragic toată viața. Pe piatra de mormânt, inscripția laconică este rezumatul perfect al vieții și al domniei acestui voievod obscur: "În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod. Și într-al 26 (sau 16 "n.t.") al vârstei șezu pe scaunul domnesc. Și a a venit domn Io Basarab voievod și, fiind luptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în cetatea București".
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
vremea aceea, arhitectura să era destul de inovativă, deoarece Manuc dorea că hanul sau să nu aibă alura de fortăreața a celor din secolul al XVIII-lea. Terenul pe care este construit a aparținut, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Curții domnești. Odată cu acest teren Manuc Bei mai cumpăra și alte moșii: Dragomireștii din Vale, Dragomireștii din Deal, Curtea Veche, Bolasca, Trămudeasca, Giulești, Popești, Mudurgan, Brobodeț, Hagi-Gheorghe, Cuhnești, și altele, pomenite în testamentul sau din 1815. Arhitectură exactă a hanului în configurația
Hanul Manuc () [Corola-website/Science/302062_a_303391]
-
și în cronici. Ostașii austrieci și moldoveni ajunși în oraș și fiind înfrigurați de gerul aspru s-au repezit să bea vinul de prin cârciumi, lăcomindu-se să jefuiască, înainte de a câștiga victoria . Trupele austriece s-au îndreptat spre Curtea Domnească, unde Stoian Sârbul a deschis porțile fără a se împotrivi. Ele i-au eliberat pe oamenii închiși în temniță, tâlhari și ucigași, dar și pe cei doi fii ai spătarului Miron Cuza. Aceștia s-au alăturat invadatorilor și au pornit
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
în ajutor. Convinși de marele vistiernic și de trimisul turc, pe la orele 5 seara, au sosit din toate părțile călăreții tătari. Din târg s-au alăturat 500 de ostași moldoveni împrăștiați de frig pe la casele lor, precum și negustorii și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
început să se retragă în pădurile Hlincei, fiind urmăriți de tătari și de moldoveni. Puținele cătane care au scăpat cu viață fugind au degerat de frig pe timpul nopții. A doua zi, domnitorul Mihai Racoviță a coborât de la Cetățuia la Curtea Domnească pentru a-i judeca pe trădători. Căpitanul Ferentz a fost adus în fața domnitorului legat cu o funie de gât de către tătari. La sfatul turcilor, el l-a răscumpărat pe Ferentz de la Cantemir-Mârza, hanul tătarilor, cu 200 galbeni. După ce l-a
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
turcilor, el l-a răscumpărat pe Ferentz de la Cantemir-Mârza, hanul tătarilor, cu 200 galbeni. După ce l-a lovit cu pumnii, domnitorul l-a dat pe căpitanul austriecilor pe mâna lui Ali Agca care l-a decapitat în fața Porții de la Curtea Domnească, ""ca să iee pildă și alții să nu mai vie la Moldova"". (A. Amiras) Trupul căpitanului a rămas acolo timp de câteva zile ca pildă și pentru alții . Domnul a ordonat ca cei 30 de moldoveni făcuți prizonieri cu această ocazie
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
dezvoltare. Creșterea animalelor COMPLEXUL MUZEAL GLAVACIOC Etalată sumar și-ntr-o atmosferă concretă, după criterii tematice, cronologice și logice, delimitate pe etape istorice, asigurând cadrul vizual, emoțional, complex, colecția de exponate muzeale, protoistorice și feudale, adăpostite în încăperile fostei case domnești, suscită aprofundarea și interpretarea pe diverse laturi ale istoriei țării noastre, străveche, veche, medie, modernă și contemporană, numărând printre altele: topoare plate din piatră de râu lustruite în ateliere tribale locale sau depărtate, percutoare de silex pentru detașarea lamelor din
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
a avut denumiri diferite determinate de evoluția și componența sa precum și de influențele străine asupra limbii folosite în cancelaria domnească. întrunit într-o formă restrânsă s-a numit în Țara Românească "sfat" sau "sfatul țării", uneori "divan", "singlit", "pretoriu" și "scaun de judecată". Dacă sfatul domnesc se întrunea într-o formă lărgită care cuprindea toți marii dregători și colaboratorii lor
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
de evoluția și componența sa precum și de influențele străine asupra limbii folosite în cancelaria domnească. întrunit într-o formă restrânsă s-a numit în Țara Românească "sfat" sau "sfatul țării", uneori "divan", "singlit", "pretoriu" și "scaun de judecată". Dacă sfatul domnesc se întrunea într-o formă lărgită care cuprindea toți marii dregători și colaboratorii lor cei mai apropiați se folosea în sec. XVII termenul turcesc "divan" sau "marele divan". Adunarea cu caracter mai larg care cuprindea reprezentanții boierimii și bisericii se
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
sfatul cel mai înalt", "sfatul țării" și "singlit", pentru forma lărgită "divan", iar pentru adunarea reprezentanților păturilor privilegiate "sfat de obște". Prima mențiune a termenului "sfat" a fost într-un document din 11 februarie 1400. În Țara Românească membrii sfatului domnesc au fost menționați pentru prima dată sub denumirea de "jupani" și "boieri" (1389), "dregători" (1492), "vlastelini" (1492), "prim-sfetnici" (1492) și "sfetnici" (1533). În Moldova, termenul obișnuit sub care sunt cunoscuți membrii sfatului domnesc este acela de "boieri". Termenii utilizați
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
1400. În Țara Românească membrii sfatului domnesc au fost menționați pentru prima dată sub denumirea de "jupani" și "boieri" (1389), "dregători" (1492), "vlastelini" (1492), "prim-sfetnici" (1492) și "sfetnici" (1533). În Moldova, termenul obișnuit sub care sunt cunoscuți membrii sfatului domnesc este acela de "boieri". Termenii utilizați în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători. "Pan" era în Moldova ceea ce era "jupan" în Țara Românească. Era acordat de regulă rudelor domnului și celor mai însemnați boieri. În unele documente, termenul "pan" se referă la toți membrii sfatului
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]