14,427 matches
-
se va transmite de la unii la alții cu o viteză amețitoare și se va transforma aproape instantaneu Într-o dovadă incontestabilă. ș...ț Acolo unde cu câteva clipe Înainte existau o mie de conflicte, o mie de cupluri de frați dușmani izolați unii de alții, există din nou o comunitate, În Întregime unită doar de ura pe care o inspiră unul dintre membrii săi (R. Girard, 1995, pp. 89-90). Spre deosebire de Burkert, Girard plasează victima sacrificială În interiorul spațiului social: ea nu este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
va conduce ceremonia, de obicei un bărbat dintr-o familie Înstărită, care posedă suficiente rezerve de mâncare și de obiecte pentru a face darurile rituale uzuale (Okipa Maker). Acum apare o nouă mască, Întrupând un alt erou mitologic, Hoita, inițial dușman și apoi aliat al lui Lone Man. Hoita trebuie să conducă dansul ritual, dans care reproduce Dansul Animalelor - un episod mitic În care Lone Man a Învățat animalele Închise de Hoita Într-o peșteră cum să danseze. Dansul lor (În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cântec sacru (Simemo), ale cărui versuri conțineau formule de condamnare a regelui, arătând că acesta este urât de supuși. În timpul acestui cântec În incintă apăreau războinicii și femeile regale. Un alt cântec sacru prezenta perspectiva reginei-mamă, afirmând că supușii sunt dușmanii regelui și fac vrăji Împotriva lui. Aceste condamnări prezentate sub forma unor cântece sacre erau urmate de alte cântece, cu aluzii istorice și moralizatoare. Între timp regele este tratat cu plante magice și este Înconjurat de gărzile regale. Apoi este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îl Învață cum să folosească arcul și săgețile) Îl transformă pe Botoque din victimă slabă și neputincioasă (maștera Îl zgâria și alunga În pădure), În războinic sângeros: prima utilizare a armelor și a tehnicilor Învățate nu este vânătoarea, ci uciderea dușmanului - În acel moment maștera nu reprezenta lumea animalelor, ci lumea jaguarului atotștiiutor, adică lumea eroilor civilizatori. În replică, pierderea acestor atribute Îl transformă pe jaguar din deținător al secretelor civilizației, În prădător sălbatic, consumator de carne crudă: doar lumina ochilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
degrabă sistemelor mitologice indo-europene. Aici, anumite acțiuni ale zeilor supremi sunt continuate de personaje cu statut semidivin (de obicei, născute din unirea zeilor cu pământenii), dotate cu puteri ieșite din comun și hărăzite unei vieți de lupte continue cu diverșii dușmani ai oamenilor. Galeria acestora cunoaște figuri de referință precum Heracle, Iason, Meleagru, Ahile, Castor și Polux (mitologia greacă), Romulus și Remus (mitologia istoricizată a Romei antice), Cuchulainn din mitologia irlandeză, Arthur și cavalerii săi din mitologia celtică etc. Cel mai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie cu un alt „campion” pentru supremație, fie cu o oaste de războinici incapabili să i se opună: de exemplu, Cuchulainn Învinge singur Întreaga armată a reginei Medb, Heracle Își Înfrânge toți adversarii, luptători-eroi sau armate, iar Ahile Își Îngrozește dușmanii numai prin „puternicul glas de aramă”. La fel, În eposul românesc, Novac sau Gruia Înfruntă singuri, uneori cu mâinile goale, armate Întregi de turci (vezi pe larg M. Coman, 1980, pp. 147-174); b) dificultatea ieșirii din furor sacer: elanul războinic
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pour mémoire, Presses de la Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris Ozouf, Mona, 1976, La fête révolutionnaire: 1789 - 1799, Gallimard, Paris Pamfile, Tudor, 1913, Povestea lumii de demult (după credințele poporului român), Librăriile Socec, București Pamfile, Tudor, 1916a, Mitologie românească I. Dușmani și prieteni ai omului, Librăriile Socec, București Pamfile, Tudor, 1916b, Mitologie românească II. Văzduhul după credințele poporului român, Librăriile Socec, București Pamfile, Tudor, 1924, Mitologie românescă III. Pământul după credințele poporului român, Cultura națională, București Pamfile, Tudor, 1997, Sărbătorile la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
volume collectif, traductions par Aurel George Boeșteanu, Mireille Bonnet, Alain Caumette, Veturia Drăgănescu-Vericeanu, Paul Miclău, Paula Romanescu, Claude Sernet, préface par Eugen Simion, sélection des poèmes par Ion Acsan, Éditions Grâi și Suflet, Bucarest, 1998. ANGHEL, Oana Victoria, " Lucian Blaga, dușmanul poporului ", păru dans Jurnalul Național, le 16 avril 2011, consulté le 12 juillet 2011, URL : http://www.adevarul.ro/cultură/Lucian Blaga-dusman al poporului 0 463753910.html. ASTALOS, George, " Lucian Blaga ou l'empreinte matricielle ", în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
L' Étoile la plus triste, op. cît., p. 15. 831 V. Ovidiu Drîmba, " Lucian Blaga și Premiul Nobel ", consulté le 2 avril 2010, URL: http://cclbsebes.ro/publicatii blaga/premiul nobel.pdf. 832 V. l'article d'Oana Victoria Anghel, " Lucian Blaga, dușmanul poporului ", păru dans Jurnalul Național, le 16 avril 2011, consulté le 12 juillet 2011, URL: http://www.adevarul.ro/cultură/Lucian Blaga-dusman al poporului 0 463753910.html. 833 Jean Poncet, " Oser traduire Blaga", în Leș marches insoupçonnées, op. cît., p. 59. 834 V. Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Tiraspol. Colaborează, în calitate de corespondent, la ziarele „Comsomolistul Moldovei”, „Moldova socialistă” ș.a. În 1934, îi apare prima placheta de poezii, Zile mandre, bucuroase, iar în 1935 cea de-a doua, Rasai, luna, de cu seară. În 1936, e arestat și declarat „dușman al poporului”, fiind deportat în ținutul Kolâma (1937-1941), apoi reescortat în regiunea Măgădan. A revenit acasă în 1953. Scrie, apoi, cu preponderenta în stil popular, tratând teme conjuncturale, în stil realist-socialist. SCRIERI: Zile mandre, bucuroase, Chișinău, 1934; Rasai, luna, de
DOIBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286810_a_288139]
-
este sud-estul european, teatru de război a trei imperii. D.E. face portretul unor comandanți, dă amănunte strategice și pitorești despre mișcările de trupe și „secreturile” armamentului epocii. „Nemții” (austriecii) ca și turcii pradă Oltenia, ajungând până la București. Vizirul, copleșit de dușmanii împărătești, tratează direct cu Potemkin, ibovnicul împărătesei Ecaterina a II-a. În țară, se succedă domniile scurte și repetate ale marilor fanarioți: Ipsilanti, Mavrogheni, Moruzi, Suțu, Hangerli, Caragea. Tablouri plastice despre istoria socială și economică a țării completează portretistica. Vremea
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
la comunitatea creștină înlătura barierele etnice și propunea o nouă identitate, cea dintre romanitate și creștinism. Paul Orosius spune: creștinii persecutați de Athanarich (regele vizigot) pentru credința în Hristos, cei mai mulți dintre ei "au fugit pe pământ roman, fără teamă de dușmani, cu încredere că mergeau la niște frați". Scrierile din zonă exprimă această realitate, ceea ce probează formarea în mediul creștin dunărean a conștiinței apartenenței la "Romania" (creștină). Nucleele creștine nord-dunărene s-au consolidat sub Diocletian, când numeroși creștini s-au refugiat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost luat de roxolani. Despre sarmați, nomazi și războinici, ne vorbește geograful Pomponius Mela (prima jumătate a secolului I d.H.): "Sarmații nu locuiesc în orașe și nu au așezări statornice. Când îi atrag într-un loc pășunile, când urmăresc un dușman sau fug de el, târăsc cu ei toate lucrurile lor și astfel locuiesc totdeauna în tabere. Sunt războinici, liberi, neînfrânați și până într-atât de sălbatici și cruzi, încât și femeile merg la război împreună cu bărbații. Datoria tinerelor femei este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sunt războinici, liberi, neînfrânați și până într-atât de sălbatici și cruzi, încât și femeile merg la război împreună cu bărbații. Datoria tinerelor femei este să tragă cu arcul, să călărească și să vâneze. Când ajung mari se îndeletnicesc să străpungă dușmanul, lucru atât de important încât faptul de a nu fi ucis pe nimeni este socotit o necinste".7 Urmele lăsate de iazigi în regiunile est-carpatice sunt puține, ei au rămas aici o scurtă perioadă de timp, descoperirile ce datează de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și au înaintat până sub zidurile capitalei bulgare, Preslav. Silit de împrejurări, țarul bulgar a oferit sume mari ungurilor și a încheiat pace cu Bizanțul. Dar, ca să se răzbune pe unguri, el s-a aliat apoi cu pecenegii, vechii lor dușmani, și a inițiat o acțiune comună împotriva lor (a ungurilor). Lovitura decisivă a fost aplicată de pecenegi, în 896, când sălașele ungurilor au fost distruse.23 În fața acestui dezastru pentru neamul lor, mulți din ei pieriseră în luptă, alții luați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu are istorie, nu are nici origini și nici patrie. Se pare că trebuie să revenim, după un secol, la ce spunea Mihail Kogălniceanu, în lecția sa de deschidere, ținută la Academia din Iași: Dacă nu avem istorie, orice popor dușman ne-ar putea spune: Nu vi se cunoaște originea, și nici numele nu este al vostru, la fel ca și pământul pe care locuiți. Și, într-adevăr, vorbele acestea ni s-au spus de către străini, ni s-a negat originea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politice și militare, anterioară secolului al X-lea, în societatea românească, este dovedită documentar de izvoarele contemporane. Este vorba despre unii comandanți militari, care nu se bucurau încă de drepturi ereditare, dar care răspund nevoii de apărare a obștilor împotriva dușmanilor dinafară. Concret, în Viața Sf. Sava, din secolul al IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector, vorbind despre războiul bizantinilor cu slavii, amintește despre fruntașii militari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
va ceda din pământul lui nici un deget". El adaugă că această țară o are moștenire de la "strămoșul său", iar acum datorită "stăpânului său, împăratul din Constantinopol, nu i-o poate lua nimeni". După ce, la început, Menumorut i-a respins pe dușmani dincolo de Tisa, lipsit de sprijinul bizantinilor, după un asediu de trei zile, ungurii cuceresc cetatea Sătmarului și nordul voievodatului până la Zalău și Poarta Meseșului. Peste câțiva ani, după ce ungurii cuceresc cetatea Veszprem (castrum Bezprem) și devastează Transdanubia, secuii, care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
relatează că "țara Ultrasilvania a stăpânit-o Gyla cel Mic și ar fi stăpânit-o și mai departe, dacă n-ar fi acționat împotriva sfântului rege" Ștefan. Un alt izvor, Cronica pictată de la Viena, arată că Gyula III "a fost dușman al ungurilor din Panonia și și-a creat o situație grea", el "n-a încetat să atace pe unguri".21 Un alt motiv al discordiei între ducele Gyula și regele Ștefan era faptul că el "nu s-a întors la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolă, atât în sudul cât și în nordul Dunării. Persistența turanicilor la Dunărea de Jos vreme de câteva sute de ani a lăsat urme în toponimie și în limbă-sunt cuvinte legate de viața păstorească precum cătun, corhană, beci, vătaf, cioban, dușman, buzdugan ș.a. În toponimie, să consemnăm o serie de nume de localități, mai întâi pecenege: Peceneaga (sat), jud. Tulcea, Peceneaga (pădure, jud. Brăila), muntele Picineagul-jud. Muscel, râul Peceneaga, afluent al Buzăului, Pișineaga, în Țara Hațegului, Beșimbav, în Țara Făgărașului, Dealul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turanici s-a modificat, în secolul al XIII-lea, când echilibrul de forțe era schimbat în defavoarea nomazilor. Dintre ei, cumanii au trebuit să accepte formele economice și sociale ale localnicilor și să coopereze cu ei pe plan militar împotriva unor dușmani comuni-simbioza cu ei avea ca nucleu principal cristalizările (structurile) politice autohtone, ca și în sudul Dunării. Grupurile nomade, rămase în teritoriile extra-carpatice, după invazia din 1241, puțin numeroase, au fost absorbite cu timpul de elementele locale, integrare ce a contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1937, p. 89-90). O parte din toponimele menționate este posibil să fi fost aduse de populația venită de pe versanții apuseni ai Carpaților. Adoptarea unor cuvinte de uz comun, în limba română, se datorează tot legăturilor cu neamurile vechi turce: beci, dușman, olat, toi, gorgan, odaie ș.a. Există o serie de dificultăți de diferențiere ale lexicului pecenego-cuman de acela al mongolilor turcizați și al turcilor osmanlâi. Aceste dificultăți se datorează și lipsei unor texte vechi românești din perioada migrației turanicilor nomazi.29
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
evoluția anumitor factori externi, precum criza regatului ungar la sfârșitul secolului al XIII-lea. După 1250, anul în care papa Inocențiu IV confirma Diploma ioaniților, iar regele Bela IV spera că instalarea cavalerilor la Severin va asigura securitatea regatului împotriva dușmanilor săi, a tătarilor, care dominau Rusia, Cumania și Bulgaria, situația politico-militară de la sud de Carpați și Dunăre se va schimba fundamental. Pe fondul neînțelegerilor dintre regele Bela IV și fiul său Ștefan, în 1260, în timpul confruntărilor dintre cei doi, bulgarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în nordul Dunării, "în pământul fără sfârșit al dacilor (românilor)", după cuvântul unui panegirist bizantin. În 1272, se ajunge la o înțelegere bizantino-mongolă: Nogai obține de soție pe fiica naturală a împăratului Mihail și intervine în sudul Dunării împotriva dușmanilor acestuia, bulgarii. Traversând câmpia munteană în fruntea oștilor sale, hanul rebel trece Dunărea și înlocuiește, în mai multe rânduri, pe țarii bulgari, apoi asediază Târnovo împreună cu bizantinii. Astfel, Gheorghe Terter, Ivailo, Ioan Asan III, țari trecători pe tronul Bulgariei, pășesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
am venit în Ardeal, pentru apărarea țării împotriva tătarilor". Rezultă că regele Ungariei, aflat în Transilvania, luase măsuri împotriva primejdiei tătare și, în același timp, trimisese solii la Basarab și o armată peste munți împotriva păgânilor, "cei mai de seamă dușmani ai noștri". Atunci (1324) s-a dat o nouă luptă cu tătarii, iar în urma victoriei creștinilor, regele dăruiește papei doi prinși. Reiese limpede că Basarab, domnul transalpin, ajutat de regele ungur, suzeranul său, angajase o nouă luptă cu păgânii tătari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]