12,690 matches
-
Obligați să se editeze singuri, pretenția la un statut de „manager” ascundea mai curând regresiunea către un stadiu mai mult artizanal al producției literare. Privatizarea rapidă, dispariția pieței protejate care existase Înainte, furtul de copyright internațional de către sutele de mici editori improvizați Începând cu 1990 a pus autorii români contemporani În fața unei concurente nemiloase, constrânși fie să publice pe cont propriu, fie să facă apel la sistemul clientelar al subvențiilor de stat care favoriza ierarhia valorilor stabilite sub regimul anterior. Reconversia
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mișcărilor naționaliste. În 1994, erau 112 centre PEN-Club repartizate În 82 de țări. Schimbările au intervenit În modul de organizare profesională drept urmare a privatizării producției și distribuției. Nu mai există piața internațională integrată, odată cu paralizarea fostului sistem de distribuție, cativa editori importanți dispunând de propria rețea de distribuție «națională», dar care nu acoperă ansamblul teritoriului, restul revenind vânzătorilor de pe strada (de la tarabe). În privința regimului fiscal, se Întâlnesc În principal două cazuri: cel al impozitului aplicat la ansamblul veniturilor, așa cum se practică
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În țările occidentale, cu eventuale reduceri pentru veniturile provenind din opere literare. Acolo unde există, acest sistem a fost adoptat relativ recent, Înainte de schimbarea politică (În 1988 În Ungaria). Al doilea caz este cel al prelevării impozitului la sursă, de către editor. Vechiul sistem de protecție al drepturilor de autor (legea din 1954 În România) era perimat, pentru că făcea autorul dependent de corporațiile socialiste, așa cum a arătat-o procesul intentat scriitorilor care publicaseră În străinătate (În România, În RDG). Scriitorul era de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
elitei cum Îi denumește Voicu. Dacă majoritatea periodicelor și editurilor care asigură difuzarea acestui gen de literatură au origini obscure și existente efemere, nu arareori se găsesc exemple și În principalele ziare ale țării, În reviste de calitate sau la editori reputați că serioși. Voicu Încearcă să Înțeleagă raționalitatea specifică a acestei părți a discursului public, structura sau gramatică să. A orienta «discursul pozitiv» și a obține un efect structurant benefic În spațiul public sunt motivațiile ființei politice În munca să
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
celor care se revendicau, Într-un fel sau În altul, de la Eugen Lovinescu, nu putea depăși cadrul politic strimt al acestui post de radio anticomunist. A se vedea În acest sens evoluția relațiilor dintre Monica Lovinescu și Eugen Simion, principalul editor al operei lui Eugen Lovinescu și critic literar «lovinescian». Îndeosebi grupul literar din jurul revistei Săptămînă (culturală a capitalei) a lui Eugen Barbu, transformată În 1990 În România Mare, organul partidului naționalist cu același nume, condus de succesorul lui Barbu, Corneliu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Societate a Scriitorilor Români obținuse și ea, Între cele două războaie, concesiunea unuia dintre principalele cazinouri din țară, cel de la Constantă. Uniunea nu mai deține monopolul acestui instrument de protecție a producției autohtone față de concurență traducerilor. Conform legii, autorii sau editorii au dreptul de a decide asupra destinației taxelor provenind din vînzarea cărților. Un exemplu dintre cele mai recente este cel al premiului atribuit criticului și istoricului literar Nicolae Manolescu, În valoare de 25.000 de euro (un miliard de lei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
latină, Ovidiu, Scepticismul la greci, Poezia dramatică la greci, Poezia lirică la greci, Poezia bucolică, satira și epigrama). În domeniul istoriei naționale și al filologiei, contribuția sa este însă remarcabilă. În tradiția Școlii Ardelene, al cărei continuator se considera (este editor al cronicii lui Gh. Șincai, 1853-1854), a inaugurat, alături de M. Kogălniceanu și N. Bălcescu, studiul sistematic al istoriei naționale, văzută, în concepția lui latinistă, ca o continuare a istoriei romanilor. Aceeași perspectivă domină și studiile lingvistice și mai ales dicționarul
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
LEIBOVICI-LAIȘ, Șlomo (11.XII.1927, Botoșani), istoric al culturii și editor. Urmaș al unei familii de rabini din nordul Moldovei ilustrând curentul hasidic, L.-L. face la Botoșani Școala elementară israelită-română și liceul, luându-și bacalaureatul în 1944 la Suceava. În 1950 a absolvit la București Institutul Pedagogic, secția limba idiș
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
cultură români, acordă - prin sponsori internaționali - premii și burse de cercetare în România tinerilor israelieni dotați, editează cărți ale scriitorilor de limba română din Israel sau traduceri în limba română din scriitorii israeliți clasici și contemporani. Activitatea de scriitor și editor a lui L.-L. răspunde și servește programului acestei asociații. Istoria gândirii iudaice de la Vechiul Testament până la Martin Buber și-a aflat în el un popularizator cu vocație deosebită, care își propune să-i familiarizeze cu zestrea tradiției străvechi pe nou-veniții
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
, Constantin (4.VIII.1807, Brașov - 14.X.1887, București), editor și traducător. Aparține ramurii brașovene a unei vechi familii boierești de origine italiană, cunoscută în Țara Românească încă din secolul al XVI-lea. Tatăl, Dumitru Lecca, a fost unul dintre negustorii de vază ai Brașovului. În cartierul Șchei, el și
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
lui Costache Negruzzi, fiind angajată pe două trasee ce se interferează: editarea operei și studiul monografic. Prima ediție Negruzzi, pe care o realizează în 1959, este Păcatele tinerețelor și alte scrieri, ulterior alcătuind ediția critică Opere (I-III, 1974-1986). Competența editorului a fost recunoscută și prin decernarea Premiului „Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române (1974) și a Premiului Uniunii Scriitorilor (1984). Recuperarea operei marelui prozator a stimulat în mod benefic demersul analitic și interpretativ al criticului și istoricului literar, fiind întregită de
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
versuri din paginile revistelor și din laboratorul lui de creație. E ceea ce a făcut în primul rând Gheorghe Tomozei. Noutățile nu schimbă esențial imaginea poetului, dar o întregesc semnificativ. De astă dată, conformismul „angajat”, cel din unele versuri adunate de editor în Vârsta de bronz (1971), bunăoară, este dublat de gestul ce demască demagogia discursului politic, ca în Singular și plural, ceea ce înseamnă că există și un fond „strict secret” al poeziei labișiene. Cel mai important se dovedește însă ciclul de
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
care le întreprinde rezidă atât în bogăția și, deseori, în ineditul materialului documentar, cât și în capacitatea de a analiza cu minuție toate aspectele unei probleme, formulând supoziții judicioase și concluzii întemeiate. L. a desfășurat și o intensă activitate de editor. A îngrijit, singur sau în colaborare, ediții din scrierile lui Costache Conachi, Gh. Asachi, Alecu Russo, Victor Crăsescu, Al. Mateevici ș.a., a colaborat la alcătuirea unor manuale de literatură și a alcătuit antologia Poezia moldovenească modernă la începuturile ei (1770-1840
LEVIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
Titlul gazetei a suferit mai multe modificări: „Libertatea din Ardeal” (pentru seria de la București) „The Liberty” (în Cleveland, alături de titlul în limba română), ca și subtitlul, care din 26 decembrie 1918 este „Foaie politică, socială și economică”. Redactor responsabil și editor este preotul Ioan Moța. La conducerea redacției se succedă I. Munteanu, I.V. Ioanovici, Nic. Oprișiu, Șt. Popp, Savu Roman, Iulius Ioanovici, Alex. Iozon, Ioan Adam, Const. Șandru, Pompiliu Albu, Cornel Muntean, Ioan Vasiu, Ioan Moța, care la 21 octombrie 1915
LIBERTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
București, 1968; Oameni cari au fost, Vălenii de Munte, 1911; ed. I-IV, București, 1934-1939; ed. I-III, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, Galați, 1994-1997; Mihai Viteazul, Vălenii de Munte, 1911; Gh. Asachi ca tipograf și editor, București, 1912; Trei drame (Doamna lui Ieremia, Gheorghe Lazăr, Contra Patriei), Vălenii de Munte, 1912; Note de drum. Prin Germania, Vălenii de Munte, 1913; Constantin Brâncoveanu, Vălenii de Munte, 1914; Cinci conferințe despre Veneția, București, 1914; O luptă literară, I-
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
lui L., accentul cade pe excelența stilistică, și în plan secundar pe punerea în funcțiune a unui angrenaj performant, ideatic, și nu retoric. Pe lângă cele două jurnale, paginile memorabile ale autorului sunt de găsit în Epistolar (1987), volum îngrijit în calitate de editor, compus din reacțiile provocate de Jurnalul de la Păltiniș, în speță în „portretele” și „scenele” din scrisorile către Alexandru Paleologu, în unele texte publicistice - preponderent de natură civic-moral-politică - din Apel către lichele (1992), în breviarul biografic dedicat lui Emil Cioran (Itinerariile
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
, Dimitrie (prima jumătate a sec. XVI), tipograf. Nepot al voievodului sârb Bojidar Vukovici, L. s-a refugiat și a devenit editor de cărți în limba slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
REVISTA POLITICĂ, publicație politică și literară apărută la Suceava, bilunar, între 3 mai 1886 și 1 aprilie 1891. Redactarea este asigurată de Matei Lupu, editor și redactor responsabil, și de Simion Florea Marian, acesta îndeplinind și atribuțiile administratorului. R.p. se adresează în primul rând românilor bucovineni, susținând ideea unității naționale, dar încearcă, în absența unei gazete reprezentative pentru întreaga Bucovină, să apere interesele românești în cadrul
REVISTA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289250_a_290579]
-
REVISTA ORĂȘTIEI, publicație apărută la Orăștie, săptămânal, între 13 ianuarie 1895 și 5 ianuarie 1900. Director și editor: Aurel Popovici-Barcianu. Subintitulată „Organ social, economic și literar”, R.O. este, inițial, o gazetă fără preocupări politice explicite, care publică articole de informație sau știri și reproduce multă literatură din periodicele din Regat. Începând cu 16 noiembrie 1895, având o
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
apărută la Blaj, lunar, de la 1 septembrie 1906 până în aprilie 1914, cu întreruperi între septembrie 1907 și 1 aprilie 1909. Prim-redactor este Aurel Ciato și redactor Iuniu Br. Hodoșiu; din septembrie 1911 Aurel Ciato figurează ca director, proprietar și editor. El semnează articolul Programul nostru, în care afirmă caracterul preeminent politic al revistei, și anume „rostul tratării teoretice a chestiunii de naționalitate”, în slujba căruia va sta și literatura. Ca o subliniere a acestei afirmații, Ciato va relua pasaje din
REVISTA POLITICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289249_a_290578]
-
profesor Garabet Ibrăileanu, Lucruri noi despre G. Ibrăileanu, Al. Vlahuță, G. Coșbuc și Al. Philippide (filologul), Privire generală asupra ciclului Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu. Se cuvine menționat, de asemenea, D. Furtună, autorul mai multor lucrări de istorie literară și editor al revistei de cultură populară „Tudor Pamfile”, prezent aproape în fiecare număr. În două articole este omagiat poetul Ion Păun-Pincio, iar în numărul 3-4/1929 redacția polemizează cu „grămăticul” Mircea Eliade. O rubrică originală este „Cartea neagră”, unde sunt nominalizați
REVISTA TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289269_a_290598]
-
ROMAN, Ion (14.I.1917, București - 1.XII.1989, București), istoric literar, editor și traducător. Este fiul Iuliei (n. Calman) și al lui Alexandru Roman. Urmează la București școala primară și Liceul „Sf. Iosif”, absolvit în 1934, apoi Facultatea de Litere și Filosofie, obținând licența în 1939. A fost multă vreme profesor de
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
50, fusese puțin atinsă de sociologism, cartea impunându-se prin soliditatea ei, până azi inatacabilă. Corelând viața cu opera, istoricul literar vorbește pe larg și în deplină cunoștință de cauză despre cântărețul de strană și despre folclorist, despre moralist, fabulist, editor și povestitor, despre influența și impactul critic al scrierilor lui în posteritate. Se fac observații judicioase în legătură cu circulația universală a motivelor, cu străluciții descendenți ai lui Anton Pann, precum I. L. Caragiale din Kir Ianulea și Mateiu I. Caragiale din Craii
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
între 1 ianuarie și 31 decembrie 1838. După un număr de probă, ieșit la 20 decembrie 1837, în prima zi a anului următor se tipărește întâiul cotidian românesc, avându-i redactori pe profesorii Florian Aaron și George Hill, iar ca editor pe tipograful și librarul Frederic Walbaum. Gazeta se imprimă mai întâi cu caractere chirilice, pentru a se folosi apoi, de la 9 iunie, alfabetul de tranziție. Era o întreprindere curajoasă, care își găsea un îndemn în existența „Curierului românesc” și o
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
Împrejurările par să fi fost însă vitrege pentru R., care nu izbutește să atragă numărul de abonați ce ar fi făcut-o rentabilă sau, cel puțin, ar fi permis rambursarea cheltuielilor. De aceea, împlinindu-se anul pentru care se angajaseră editorul și cei doi redactori să scoată gazeta, chiar și în pierdere, se anunță suspendarea apariției periodicului. Denumirea și articolul-program lăsau să se înțeleagă că redactorii se adresau tuturor celor ce vorbesc românește în patrie, „cât și în țările vecine”. Articolele
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]