5,034 matches
-
prin oraș vreo două zile, am vizitat domul, o construcție impunătoare cu două altare, unul în spatele celuilalt, cu destul loc între ele, o construcție gotică deosebit de impunătoare. Te poți reculege într-o asemenea măreția chiar și făcând turul ei, pentru că emană o asemenea liniște impunătoare, încât te copleșește; te străduiești chiar să calci mai ușor, să nu deranjezi acea liniște adâncă și sonoră în același timp. După acele momente înălțătoare și relaxante am nimerit într-o ploaie torențială de vară de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
junglă și nici azi nu suntem scutiți de acest babilonism. Iubite cititor, pătimirea e darul, răscumpărarea mântuirii din robia păcatului. Să prețuim acest dar! Multe din osemintele celor căzuți în slujba neamului și a lui Hristos sunt flori sfinte ce emană mireasmă divină... Pământul românesc, cântecul românesc au altă tonalitate și ne predispune la alt lăuntric sufletesc, alte simțiri. La fel, fenomenul stelar, astral influențează diferit sufletul și trupul de la o așezare pământească la alta. Neamul românesc, ca și alte popoare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sânge sau numai la familie, ci îi dă o accepție mult mai vastă. Ea îmbrățișează pe toți fiii Neamului nostru. Numai atunci legea devine o forță creatoare a Neamului și duce la marea strălucire națională. Din fiecare cetățean trebuie să emane acel spirit de jertfă și dăruire, dusă până la sacrificiu, ca o reacție conștientă și constructivă întru împlinirea unui ideal măreț: dragostea de Neam și iubirea de Dumnezeu. Nu bogățiile pământești, nu iubirea de arginți trebuie să fie scopul omului, ci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-i cămășuța s-au nevrând s-o mototolească, și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să continuăm cercetările științifice. Se întinse spre mine însă... deodată îmi veni un damf insuportabil. Emana izuri fine, de caberneturi și nu-mi priia combinația. Eu, făcusem gargară prelungită cu ultimul gât din codașa picătură de votcă, aparținând sticlei pe care o lăsasem în stradă; acum nu suportam să amestec băuturile, mai ales că înțelesesem definitiv
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
unei persoane care va leșina sau va face o criză sau mai știu eu ce. În același timp, mai simțeam ceva, ceva total diferit: un miros puternic, scârbos, de carne, care începea să se impună peste buchetul de arome rivale emanate de sudoare și alte diverse mirosuri umane. Sursa apăru repede când omul de afaceri slăbănog de lângă mine reuși să-și deschidă servieta și scoase din ea punga de hârtie inscripționată cu marca unei cunoscute rețele de fast-food. L-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fusese nevoit să-și folosească propriile chei și apoi insistase să care singur până sus ambele valize, plus mapa lui Phoebe, ținută într-un echilibru precar sub braț. Ea îl urmase în tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite; draperiile grele de catifea de pe scară erau deja trase, nelăsând să pătrundă nici un pic din lumina muribundă a soarelui; două armuri, care stăteau într-un echilibru precar în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe cele mai multe la tombolele organizate de biserică. Dar m-am gândit că voi găsi cu siguranță câteva pe etajera lui Joan: și nu m-am înșelat. Am apucat un cotor colorat și m-am pomenit admirând ilustrația de pe copertă, care emană brusc mireasma prafului plăcerilor din trecut. Mă tenta să iau cartea jos și să încep s-o citesc acolo, în clipa aceea, dar un impuls puritan mă opri, spunându-mi insistent că aveam lucruri mai bune de făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu Eric, dar am amânat să-l deschid, pentru că bănuiam ce conține. Și am fost fericită ca fiul de împărat care nu a intrat în Valea Plângerii, până când, de fapt, pachețelul a început, perfid, să se deschidă singur-singurel și să emane niște miasme suspecte. Și-așa a trebuit să observ că în patru ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să tot ruminez vizavi de faptul că nu scriu literatură. Și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
va îngădui să retrăiască mai târziu clipele minunate de odinioară... Sau... poate nu! 3 mai 2006 Reiau lectura în timp ce ascult muzică pe un cd-player portabil, în tren, în drum spre Iași, undeva pe lîngă Pașcani, ora 21,45. Un tango emanând senzualitate tipic „latino”, Una musica brutal, cântat de Cristina Vitalonga. Ciudata muzică pare să evoce o efigie feminină care „aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din informații vagi și impresii disparate, pentru a răspunde rapid „pulsiunii sexuale” de care este mobilizat în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cabinetul medical!” își spune zâmbind și constatând încă o dată că are un fel de manie a „precizărilor necesare”), să-l „analizeze” și să-i definească toate „caracteristicile”. Dincolo de aceste „tentații metodologice”, își dă seama că tânăra doamnă aparent fragilă, dar emanând din toată ființa o anume forță pe care i-o dă în primul rând înțelegerea și asumarea deplină a „misiei” sale de mamă, ei bine! tânăra femeie cu care i-a fost dat să se întâlnească (într-un tren accelerat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o singură dată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu mai răspunde cu acea „urgență” de odinioară, cu zâmbete și vorbe „respirând” senzualitate și așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei ființă emană „un aer de superioritate”, conferit, bănuiește el, de „taina” pe care o poartă în pântec. „Este ceva firesc!” - admite Domnul R. Le place amândurora să continue discuțiile pe teme religioase. Ea pare să-l provoace, iar el se lansează în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dozarea tonurilor și a accentelor rezultate din ludicul tușelor sau chiar din simplele pete în culoare (v. compozițiile sale cu „Târguri” și „Caruselul” impresionante prin construcții simetrice, prin diversitatea și expresivitatea mulțimii de personaje în mișcare). Ordinea și echilibrul care emană din firea tablourilor, din țesătura lor, nu sunt tulburate de „rupturile” care le însoțesc facerea; sciziunile pot ține de ritm sau de vopsea, cel mai frecvent fiind supusă unui asemenea tratament culoarea albă. În compoziția „Cosașul” bunăoară, albul bine conturat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
extrem de rapid registrul și devine grav ca ghepardul lui Visconti momente din păcate destul de rare cît și, cu precădere, de adevăratele recitaluri cînd se dezlănțuie (scena predicii În stradă) ori snopește calm În bătaie peștele amărît al lui Lulu. Lancaster emană atîta forță, atîta virilitate În stare pură, Încît te face să uiți flagranta lui lipsă de subtilitate, așa ceva nici nu și-ar mai avea rostul, fiindcă-n ultimă instanță este vorba de-un actor care umple ecranul, cu o statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
laba piciorului, de șold, zbiară armonic: „Domnul ION ILIESCU a apărut pe scena politică cu aureola celei mai cunoscute personalități din conducerea fostului PCR care-l Înfruntase pe Ceaușescu”. În faptul serii, nu doar Sandu a zărit scînteind aureola ce emana din balcoane, ci și teroriștii, care și-au Îndreptat lunetele-n alte părți, mai puțin marcate de nimburi. „Nu trageți În aureolă” s-a șoptit prin tuneluri la stații de emisie recepție. Modul cum l-a Înfruntat Iliescu pe Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne facă una ca asta? Gligor zice că pot. Și crede că PRM și PSM sînt două partide minunate, „programul PSM-lui fiind emanat din nevoile maselor de muncitori și țărani”. Încă o emanație a nevoilor maselor și rămînem definitiv fără nule. Așa cum vine spre sfîrșitul altei reviste, Democrația, un inginer agronom mîhnit din comuna Ciupa, vine direct de la cîmp, „mirosind a lan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pe domnul Marțian nu l-au mai desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat de ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Tot În Puterea, Tudor Bălteanu vrea pace Între cei doi. „Numai Împreună aveți șansa să rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-au mai desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat de ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Tot În Puterea, Tudor Bălteanu vrea pace Între cei doi. „Numai Împreună aveți șansa să rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși, Gulliver nici nu zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat de ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Tot În Puterea, Tudor Bălteanu vrea pace Între cei doi. „Numai Împreună aveți șansa să rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși, Gulliver nici nu zbura nici nu vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poate. Medicul nostru, În general plin de viață, ne umple cu putoarea deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvîrlim În Water of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vorbea de la sine grupului. După mai bine de un minut, bărbații din camera plină s-au întors spre ea, privind-o fix, așteptându-și comandantul să vorbească. Și Lydia aștepta, examinându-l rapid. Czinczar nu era un bărbat frumos, dar emana forță și dădea impresia unui tip bine. Și totuși, nu era de ajuns. Această lume barbară era plină de bărbați cu aspect viguros. Lydia, care se așteptase la calități deosebite, era nedumerită. Chipul lui Czinczar părea mai degrabă sensibil decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Adison Impex, și Arca Lux. Cizmăriile n-au reapărut. Nici bătrînelele fabricante de borș porționat la litru. Cum prezentul mi-a fugit de sub picioare, o mașină mă stropește anume, aducîndu-mă pe ulița principală din Dorobanț. Dondăn degeaba. Sătulă de damfurile emanate de Buffeting, Bodegging, Terrasing, Doi salcîming, o iau pe laterală. După un gard, o femeie își trage repede poalele cînd îi apar în față. Mi-e frig. Am tendința să ridic umerii cînd mi-e frig. Frigul mă umilește. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deosebită, iar informațiile se succed rapid, nelăsând cititorul să le părăsească. Evenimentele se scurg precum firele de nisip într-o clepsidră, fiecare reprezentând un eseu sau cronică de carte, recunoștința în urma binefacerii, momente pline de conotații relaționale ori amintiri care emană printre rânduri frumoase pilde ori scrise pentru neuitare. Alternanța lor, marcată de trecerea zilelor din calendar, nu segmentează firul narării, conceptual, volumul fiind bine realizat asigurându-i o continuitate perceptibilă de cititor, autorul demonstrând încă o dată că nu trebuie pierdută
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și i-au transportat până în Suedia vecină (pag.137). Capitolele rezervate membrilor de familie impresionează prin creionarea unor portrete veridice, de oameni înzestrați genetic, oameni de acțiune și adevărate modele umane, fără nici o urmă de resentimente pentru unii sau alții - emanând pregnant acel spirit de solidaritate care i-a făcut să dăinuiască în țările unde au fost alungați și primiți omenește. E impresionant acest sentiment tonifiant de a aparține unei anumite familii, model de urmat. La Homorod sunt așteptați cu înfrigurare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]