5,930 matches
-
următoare și în al doilea capitol. A treia tranziție presupune identificarea tipurilor și a modelelor principale ale democrației pentru evaluarea modificărilor de substanța. Pentru cea de-a patra, trebuie precizată forma unei democrații ideale, fără a pierde din vedere termenii empirici ai chestiunii, în absența cărora problema calității democratice riscă să fie abordată în parametri specifici fanteziilor utopice. Pentru a derula analiza democratizării, trebuie să abordăm, pentru început, trei probleme: 1) definirea detaliată a democrației; 2) definirea diverselor modele ale democrației
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
rândul. Încărcat de referințe (ideale, dar și reale) termenul "democrație", desemnând, etimologic, "puterea poporului", a fost adoptat de aproximativ toți politicienii și de toate ideologiile, devenind actual în politică. Efectul final a fost acela de a atribui democrației reale referințe empirice și semnificații variate: au fost definite, ca democrații, Polonia anilor '50, dar și Anglia aceleiași perioade. Această ambiguitate de fond s-a estompat mai degrabă în ultimele decenii. Faptul că prin termenul "democrație" se înțelege acea democrație liberală a maselor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
relația dintre aleși și alegători care presupune receptivitatea primilor ca efect colateral al competiției. Între cele două definiții se distinge o diferență notabilă în spatele căreia există, înainte de toate, o perspectivă de investigație diferită. Dahl intenționează să formuleze o definiție complet empirică, și acesta este un pas indispensabil pentru autorul menționat și pentru oricine se angajează într-o cercetare empirică a subiectului în discuție. Valorizând-o, Sartori ia act de conexiunea dintre elementele empirice și cele normative, considerând ca inevitabilă menținerea acestei
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se distinge o diferență notabilă în spatele căreia există, înainte de toate, o perspectivă de investigație diferită. Dahl intenționează să formuleze o definiție complet empirică, și acesta este un pas indispensabil pentru autorul menționat și pentru oricine se angajează într-o cercetare empirică a subiectului în discuție. Valorizând-o, Sartori ia act de conexiunea dintre elementele empirice și cele normative, considerând ca inevitabilă menținerea acestei legături într-o perspectivă a teoriei politice. Fără a nega legitimitatea sau importanța celei de-a doua definiții
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
diferită. Dahl intenționează să formuleze o definiție complet empirică, și acesta este un pas indispensabil pentru autorul menționat și pentru oricine se angajează într-o cercetare empirică a subiectului în discuție. Valorizând-o, Sartori ia act de conexiunea dintre elementele empirice și cele normative, considerând ca inevitabilă menținerea acestei legături într-o perspectivă a teoriei politice. Fără a nega legitimitatea sau importanța celei de-a doua definiții, mai complexă, prima definiție, mai directă și simplă, are meritul de a conține o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele normative, considerând ca inevitabilă menținerea acestei legături într-o perspectivă a teoriei politice. Fără a nega legitimitatea sau importanța celei de-a doua definiții, mai complexă, prima definiție, mai directă și simplă, are meritul de a conține o descriere empirică, specifică, a regimurilor democratice (preferabilă în cazul în care se urmează o direcție de investigație empirică). În timp ce participarea și disensiunea sunt, împreună, caracteristici inamovibile ale democrației liberale a maselor, competiția și receptivitatea sunt trăsături centrale ale unei viziuni normative, puțin
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nega legitimitatea sau importanța celei de-a doua definiții, mai complexă, prima definiție, mai directă și simplă, are meritul de a conține o descriere empirică, specifică, a regimurilor democratice (preferabilă în cazul în care se urmează o direcție de investigație empirică). În timp ce participarea și disensiunea sunt, împreună, caracteristici inamovibile ale democrației liberale a maselor, competiția și receptivitatea sunt trăsături centrale ale unei viziuni normative, puțin relevante pentru o definiție empirică. Pare corectă viziunea lui Sartori care susține, indirect, indispensabilitatea unui grad
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
preferabilă în cazul în care se urmează o direcție de investigație empirică). În timp ce participarea și disensiunea sunt, împreună, caracteristici inamovibile ale democrației liberale a maselor, competiția și receptivitatea sunt trăsături centrale ale unei viziuni normative, puțin relevante pentru o definiție empirică. Pare corectă viziunea lui Sartori care susține, indirect, indispensabilitatea unui grad minim de competiție și receptivitate pentru a descrie o democrație reală. Rezultă că cele două elemente sunt indispensabile pentru a valorifica diferența dintre un regim real și o democrație
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
receptivitate scăzută - oricum s-ar măsura această noțiune problematică - și a doua de o hegemonie a social-democrației care durează de câteva decenii, e dificil să considerăm aceste caracteristici ca fiind primordiale într-un regim democratic real. Rămânând la nivelul definiției empirice, Schmitter și Karl (1993, 40) adaugă la raționamentul lor un alt aspect, cel puțin la fel de important. În definiția lor12 se face referire la cooperare, alături de competiție, pentru a evidenția importanța unei adeziuni colective la valori, reguli și instituții, în cadrul cărora
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu există doar competiții, dar și colaborări. Fără a dezminți semnificația acestui aspect, trebuie subliniat că acesta pare un element principal pentru o funcționare eficientă a democrației, și, prin urmare, pentru o democrație ideală, dar dintr-o perspectivă mai mult empirică. Pe de altă parte, referirea la cooperare poate duce la sublinierea (indirectă) a bazelor inițiale, "genetice", ale unei democrații. Pentru a concretiza această primă definiție empirică, trebuie să ne întrebăm care sunt normele și instituțiile prin care se deosebește un
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
democrației, și, prin urmare, pentru o democrație ideală, dar dintr-o perspectivă mai mult empirică. Pe de altă parte, referirea la cooperare poate duce la sublinierea (indirectă) a bazelor inițiale, "genetice", ale unei democrații. Pentru a concretiza această primă definiție empirică, trebuie să ne întrebăm care sunt normele și instituțiile prin care se deosebește un regim democratic. Se pot semnala cel puțin următoarele aspecte: a) ansamblul format din regulile formale și procedurile care disciplinează votul în sufragiul universal; b) alegerile libere
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regulile și instituțiile formale, oare putem propune o definiție formală sau, mai bine-zis, "procedurală", a democrației? Dacă cooperarea este importantă, este necesară oare o definiție care să pună în lumină geneza acestui regim? Și, mai mult, în privința problemelor de constatare empirică, care este cea mai bună definiție (minim empirică) a unui regim democratic? În cele din urmă, dacă se dorește menținerea separării dimensiunii empirice de cea normativă, atunci trebuie să definim democrația și în plan ideal sau normativ. În privința ansamblului de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
definiție formală sau, mai bine-zis, "procedurală", a democrației? Dacă cooperarea este importantă, este necesară oare o definiție care să pună în lumină geneza acestui regim? Și, mai mult, în privința problemelor de constatare empirică, care este cea mai bună definiție (minim empirică) a unui regim democratic? În cele din urmă, dacă se dorește menținerea separării dimensiunii empirice de cea normativă, atunci trebuie să definim democrația și în plan ideal sau normativ. În privința ansamblului de reguli formale sau de proceduri ce caracterizează democrațiile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o definiție care să pună în lumină geneza acestui regim? Și, mai mult, în privința problemelor de constatare empirică, care este cea mai bună definiție (minim empirică) a unui regim democratic? În cele din urmă, dacă se dorește menținerea separării dimensiunii empirice de cea normativă, atunci trebuie să definim democrația și în plan ideal sau normativ. În privința ansamblului de reguli formale sau de proceduri ce caracterizează democrațiile reale, s-a discutat despre "democrația formală", de "universalități procedurale", și, chiar, de democrația procedurală
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
reguli formale sau de proceduri ce caracterizează democrațiile reale, s-a discutat despre "democrația formală", de "universalități procedurale", și, chiar, de democrația procedurală. Pe importanța substanțială a acestor forme au pus accentul numeroși autori, axându-se sau nu pe partea empirică. Definiția lui Schumpeter (1964: 257), la care apelează multe nume din mediul academic, este, înainte de toate, una procedurală: "Metoda democratică este instrumentul instituțional folosit pentru a ajunge la decizii politice, în baza cărora anumiți indivizi obțin puterea de a decide
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
că, în interiorul procedurilor democratice valide, se poate lua orice decizie, chiar și cea de abolire a economiei de piață și a proprietății private, de exemplu - se schimbă planul de analiză; se alunecă, mai degrabă, spre dimensiunea normativă decât spre cea empirică. În plan istorico-empiric, democrația liberală de masă este fondată pe păstrarea anumitor condiții socio-economice, în special a celor legate de proprietatea privată, care nu au fost niciodată combătute sau modificate și a căror transformare (abstract vorbind), în anumite situații (deloc
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mare cu cât minoritățile sunt mai puțin consistente; eficacitatea decizională este cu atât mai puternică cu cât complexitatea articulațiilor politice este mai redusă. După definițiile procedurală și "genetică", întorcându-ne la întrebările ridicate de prima dintre ele, la sfârșitul analizei empirice a tranzițiilor și instaurațiilor democratice e important să dăm o definiție minimalistă, cu alte cuvinte una care să indice care sunt cele câteva aspecte care pot fi controlate imediat și care sunt esențiale la nivel empiric, permițând stabilirea unui prag
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ele, la sfârșitul analizei empirice a tranzițiilor și instaurațiilor democratice e important să dăm o definiție minimalistă, cu alte cuvinte una care să indice care sunt cele câteva aspecte care pot fi controlate imediat și care sunt esențiale la nivel empiric, permițând stabilirea unui prag sub care un regim nu poate fi considerat democratic. Din această perspectivă, vor fi considerate democratice toate regimurile care prezintă cel puțin următoarele caracteristici: a) sufragiu universal (masculin și feminin); b) alegeri libere, competitive, periodice și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să se focalizeze asupra instituțiilor care caracterizează democrația: alegeri, partide în competiție, pluralism informațional. Vom stabili în acest mod o relație cu definițiile amintite, apaținând lui Dahl și Schumpeter, deplasând nivelul de interes al celor două definiții către un nivel empiric, privitor la instituțiile indispensabile unui regim democratic. Definiția minimalistă implică, în mod logic, și o definiție maximalistă. Dacă se are în vedere faptul că "democrația" se definește, simultan, ca termen descriptiv, dar și ca termen prescriptiv, definiția maximalistă trebuie să
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de vedere politic" (Dahl, 1970). Vorbim aici de definiții simplificate excesiv, care nu iau în considerare majoritatea problemelor puse de o democrație ideală, ele fiind, în primul rând, deficitare în privința plauzibilității, și în al doilea rând, din punct de vedere empiric. Aceste definiții susțin că guvernanții au avut dintotdeauna o imagine clară a propriilor scopuri, și, în consecință, ei se bazează pe un cetățean cult, informat și conștient. Totuși, e util de reținut și această formulare în măsura în care ea servește la sublinierea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Almond și Powell (1966, 329-342) sau Lijphart (1968). Problema rivalității dintre tipologiile enumerate derivă din excesul de simplificări ce le caracterizează și din faptul că o anumită explicație a mutațiilor din interiorul regimului democratic nu este deosebit de utilă pentru relevanța empirică. Pentru îndeplinirea obiectivului indicat este mult mai oportună adoptarea a două direcții diferite și complementare: prima, care poate fi denumită cea a tipologiilor multiple, reia mecanismul tipologiei clasice, dar îl îmbogățește cu o multiplicitate de criterii relevante în comparație cu tipologiile tradiționale
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
extins, prin partide politice care pot influența cererile și luarea deciziilor, societatea fiind mai degrabă slabă, dar supraviețuind partidelor și elitelor politice. Tocmai aceste tipuri intermediare sunt cele mai interesante și cele care oferă numărul cel mai mare de modele empirice. Ambiguitatea lor constitutivă poate fi depășită printr-o distincție empirică mai precisă între o societate care manifestă un anumit grad de autonomie (cel puțin prin intermediul asociațiilor antreprenoriale și al sindicatelor) în realizarea propriilor politici, diferite de cele ale guvernului și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
deciziilor, societatea fiind mai degrabă slabă, dar supraviețuind partidelor și elitelor politice. Tocmai aceste tipuri intermediare sunt cele mai interesante și cele care oferă numărul cel mai mare de modele empirice. Ambiguitatea lor constitutivă poate fi depășită printr-o distincție empirică mai precisă între o societate care manifestă un anumit grad de autonomie (cel puțin prin intermediul asociațiilor antreprenoriale și al sindicatelor) în realizarea propriilor politici, diferite de cele ale guvernului și ale partidelor politice (chiar și al celor de opoziție). Societatea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
un guvern alcătuit dintr-un singur partid (sau chiar cu un sistem multipartid), cu guvern de coaliție și cu controlul societății, care, însă, nu reușește să se evidențieze ca o contrapondere și să impună limite instituțiilor politice. Al patrulea model empiric al unui regim democratic majoritar este democrația slab majoritară. Principalele caracteristici ale acestei variante sunt sistemul parlamentar, cu reprezentare proporțională (sau prezidențialismul) și sistemul electoral proporțional. Se manifestă printr-un segment coerent și dominant, guvern-partid sau partid dominant, un lider
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alte aspecte legate de rolul băncilor centrale și al curților constituționale. O altă dimensiune (mai independentă) poate fi măsura în care acest regim recurge la mecanisme ale democrației directe, ca, de exemplu, la cel al referendumurilor. Tabel 1.2. Modele empirice ale democrației Democrația majoritară a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar sau a.l. Prezidențialism și sistem electoral majoritar b.2. Sistem bipartid și guverne monocolore c.l. Autonomie Democrație plebiscitară a.1. Prezidențialism și sistem electoral
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]