6,312 matches
-
și istoria artei apar sub forma unor discursuri complementare, completându-se reciproc prin intersectarea discursurilor lor. Discuția asupra politicilor de integrare a studiilor vizuale contemporane în câmpul teoriilor artei actuale nu are în vedere articularea unor elemente de "critică a esteticii"195, respectiv a metafizicii sale inerente, ci mai curând evidențierea modalităților de construire a unui "alt discurs", respectiv cel al studiilor vizuale, critic la nivelul analizei practicilor artistice contemporane. Astfel, se ia în considerare faptul că discursul esteticii (în special
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
critică a esteticii"195, respectiv a metafizicii sale inerente, ci mai curând evidențierea modalităților de construire a unui "alt discurs", respectiv cel al studiilor vizuale, critic la nivelul analizei practicilor artistice contemporane. Astfel, se ia în considerare faptul că discursul esteticii (în special formale) face aluzie la practici artistice depășite istoric, care nu fac obiectul studiilor vizuale ce se constituie într-un gen de practică postestetică. Înțelese în acest fel, studiile vizuale preiau sarcina reflecției teoretice asupra practicilor artistice de acolo
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
istoric, care nu fac obiectul studiilor vizuale ce se constituie într-un gen de practică postestetică. Înțelese în acest fel, studiile vizuale preiau sarcina reflecției teoretice asupra practicilor artistice de acolo de unde a fost considerată ca fiind încheiată de către demersul esteticii. Dacă ar fi să se urmărească realizarea unei "critici a esteticii", demersul integrării acestui "alt discurs" ar coincide cu acela al teoreticienilor care iau drept țintă predilectă estetica formalistă a lui Clement Greenberg. Ceea ce au în comun cele două atitudini
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
un gen de practică postestetică. Înțelese în acest fel, studiile vizuale preiau sarcina reflecției teoretice asupra practicilor artistice de acolo de unde a fost considerată ca fiind încheiată de către demersul esteticii. Dacă ar fi să se urmărească realizarea unei "critici a esteticii", demersul integrării acestui "alt discurs" ar coincide cu acela al teoreticienilor care iau drept țintă predilectă estetica formalistă a lui Clement Greenberg. Ceea ce au în comun cele două atitudini este faptul că, deoarece Greenberg pune problema autonomizării artisticului din perspectiva
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
artistice de acolo de unde a fost considerată ca fiind încheiată de către demersul esteticii. Dacă ar fi să se urmărească realizarea unei "critici a esteticii", demersul integrării acestui "alt discurs" ar coincide cu acela al teoreticienilor care iau drept țintă predilectă estetica formalistă a lui Clement Greenberg. Ceea ce au în comun cele două atitudini este faptul că, deoarece Greenberg pune problema autonomizării artisticului din perspectiva constatării autonomiei domeniului estetic, reacțiile critice la adresa acestei abordări formaliste se constituie într-un plan de opoziție
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
publice culturale, a comunicării sociale și a mobilizării politice, pe fondul conștientizării diverselor forme de manipulare care alimentau predispoziția publicului de a consuma stereotipuri. Asumându-se, însă, sarcina construirii unui "alt discurs" care nu mai are în prim plan critica esteticii, ci mai curând instrumentalizarea teoriei artei vizuale, sub aspectul ei practic de "studiu", în vederea eficientizării criticii vizuale manifestate prin diferite tipuri de analize a problematicii complexe din care își extrage ideile acțiunea artistică, se va avea în vedere, pe de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
socială și analiza critică culturală. Unul dintre acești teoreticieni, capul de serie al Internaționalei Situaționiste, Guy Debord, afirma într-un articol din 1961 despre angajarea unei judecăți artistice revoluționare că un proiect revoluționar aplicat în artă nu poate produce o estetică atât timp cât acționează dincolo de domeniul esteticii, scopul lui fiind acela de a se angaja într-o critică revoluționară a tuturor artelor 200. Luând drept țintă a criticii forma dominantă a manifestării artelor în relațiile lor viciate cu socialul, economicul, politicul și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Unul dintre acești teoreticieni, capul de serie al Internaționalei Situaționiste, Guy Debord, afirma într-un articol din 1961 despre angajarea unei judecăți artistice revoluționare că un proiect revoluționar aplicat în artă nu poate produce o estetică atât timp cât acționează dincolo de domeniul esteticii, scopul lui fiind acela de a se angaja într-o critică revoluționară a tuturor artelor 200. Luând drept țintă a criticii forma dominantă a manifestării artelor în relațiile lor viciate cu socialul, economicul, politicul și culturalul, Debord deschide o analiză
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
poate surveni și nu se poate decide decât în interiorul unei practici definite, așa cum medicina nu este totalul adevărurilor despre boală, iar botanica nu poate fi definită ca sumă a tuturor adevărurilor privitoare la plante, după cum precizează Foucault, tot astfel nici estetica nu poate fi considerată ca fiind deținătoarea tuturor adevărurilor despre artă. Având o funcție restrictivă și constrângătoare, disciplina reprezintă un principiu de control ("polițienesc") al discursului, fixându-i limite prin reactualizarea permanentă a regulilor 207. În fine, procedurile de determinare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
instituționale. Reflecția asupra politicilor culturale și a strategiilor instituționale stă la baza punerii în aplicare a unui proiect de administrare a creației și prezentării artei. La rândul lui, Thierry de Duve observă faptul că asistăm la o recuperare a câmpului esteticii de către câmpul economiei politice. Potrivit lui Rochlitz, pierderea autonomiei radicale a artei e dublată de faptul că strategiile politicilor culturale ale instituțiilor de artă favorizează confuzia dintre recunoașterea publică și valoarea estetică. Această confuzie este trecută cu vederea de faptul că
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ori reflecții politice ajunge să fie evaluată în funcție de luciditatea relației pe care o stabilește artistul față de societatea spectacolului 213. În aceste condiții, Rochlitz indică o serie de consecințe (post- estetice) ale turnurii instituționale a artei. Plecând de la constatările potrivit cărora estetica politică a anilor 1920-1930 intenționa să se debaraseze de estetica gustului fondată pe aprecierea contemplativă și meditativă a operelor, că finalitatea politică se substituia, astfel, adesea, finalității estetice, că politizarea poate fi înțeleasă ca o tentativă de a restitui funcția
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pe care o stabilește artistul față de societatea spectacolului 213. În aceste condiții, Rochlitz indică o serie de consecințe (post- estetice) ale turnurii instituționale a artei. Plecând de la constatările potrivit cărora estetica politică a anilor 1920-1930 intenționa să se debaraseze de estetica gustului fondată pe aprecierea contemplativă și meditativă a operelor, că finalitatea politică se substituia, astfel, adesea, finalității estetice, că politizarea poate fi înțeleasă ca o tentativă de a restitui funcția socială a artei, că artistul devine revoluționar făcând trecerea de la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
politică, înțeles din perspectiva construirii și coordonării deciziilor la nivelul producțiilor și practicilor artistice ajunge nu doar să fie reprodus prin exemplificare creativă, ci chiar produs sub forma articulării unor conținuturi sugestive cu privire la mesajul mediat. 3.5. Relațiile politicii cu estetica și arta Revenind în zona analizei conceptului de politică rămâne a se lua în considerare atât cazul manifestării relației sale cu estetica (tratând exemplul oferit de Jacques Rancière)230, cât și cel al relației cu lumea (instituțională) a artei (luând
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
creativă, ci chiar produs sub forma articulării unor conținuturi sugestive cu privire la mesajul mediat. 3.5. Relațiile politicii cu estetica și arta Revenind în zona analizei conceptului de politică rămâne a se lua în considerare atât cazul manifestării relației sale cu estetica (tratând exemplul oferit de Jacques Rancière)230, cât și cel al relației cu lumea (instituțională) a artei (luând ca exemplu raportul lui Jean- Jacques Gleizal)231. Invitat să scrie la revista Alice pentru rubrica La fabrique du sensible, în care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fabrique du sensible, în care se problematizau actele estetice sub forma lor de configurații ale experienței ce făceau posibile noi moduri de a simți și induceau noi forme ale subiectivității politice, Jacques Rancière găsește prilejul de a trata relația dintre estetică și politică în condițiile constatării multiplicării discursurilor care denunță criza artei ori captarea sa totală în discurs, a generalizării spectacolului ori a morții imaginii, indicând astfel terenul esteticii ca un câmp de bătălie politică 232. Înțelegând prin estetică un regim
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ale subiectivității politice, Jacques Rancière găsește prilejul de a trata relația dintre estetică și politică în condițiile constatării multiplicării discursurilor care denunță criza artei ori captarea sa totală în discurs, a generalizării spectacolului ori a morții imaginii, indicând astfel terenul esteticii ca un câmp de bătălie politică 232. Înțelegând prin estetică un regim specific de identificare și de gândire a artelor, respectiv un mod de articulare între maniere de a acționa (manières de faire), formele vizibile ale acestor maniere de a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
relația dintre estetică și politică în condițiile constatării multiplicării discursurilor care denunță criza artei ori captarea sa totală în discurs, a generalizării spectacolului ori a morții imaginii, indicând astfel terenul esteticii ca un câmp de bătălie politică 232. Înțelegând prin estetică un regim specific de identificare și de gândire a artelor, respectiv un mod de articulare între maniere de a acționa (manières de faire), formele vizibile ale acestor maniere de a acționa și modurile de gândire a raporturilor dintre ele, implicând
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de a investiga diferitele aspecte ale câmpului artistic, independent de obiceiurile și obișnuințele teoretice arhivate în habitatul tradiției. Exemplificând, potrivit celor două principii, seria instrumentală: atitudine (estetică), atenție (estetică), percepție (estetică), experiență (estetică), judecată (estetică), apreciere (estetică) din discursul teoriei esteticii, ar putea fi suplimentată (prin co-habitare) ori suspendată (prin de-habitare) în discursul teoriei post-esteticii, de seria funcțională: priză de conștiință (politică, teoretică), luarea de poziție (politică, teoretică), agendă (politică, teoretică), mesaj (politic, teoretic), acțiune (politică, teoretică), mobilizare (politică, teoretică) și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
angajat(ă) social (socially engaged). "Situarea" devine, astfel, una dintre practicile artistice contemporane privilegiate, considerându-se că "dislocarea" este simptomul cultural specific realității sociale și politice a capitalismului târziu (Miwon Kwon), că asistăm la apariția unui nou vocabular prin intermediul căruia estetica de tip relațional operează în vederea evitării alienării, diviziunii muncii și transformării în marfă a spațiului (Nicholas Bourriaud) și că, în condițiile în care experiența culturală a ajuns să fie recunoscută ca o componentă fundamentală a regenerării urbane, rolurile artiștilor au
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
mediu al investigației artistice, respectiv spațiul intersubiectivității. Potrivit lui Claire Bishop, aceste practici care au căpătat o varietate de nume: de artă angajată social, artă bazată-pe-comunitate, comunități experimentale, artă dialogică, participatorie, intervenționistă, bazată-pe-cercetare ori colaborativă sunt câtuși de puțin interesate de estetica relațională, cât mai curând de rezultatele creative ale activității colaborative, fie sub forma lucrului cu comunități pre- existente, fie sub forma stabilirii propriilor rețele interdisciplinare. Întrebuințarea situațiilor sociale pentru a produce proiecte dematerializate în acțiuni anti-comerciale și politice ar presupune
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
and Communication in Modern Art (2004), potrivit căruia arta consultativă și "dialogică" ar presupune o schimbare a înțelegerii artei de la privilegierea experiențelor vizuale și senzoriale individuale la atenția acordată negocierii și schimbului discursiv. În consecință, interesul pentru angajamentul în înțelegerea esteticii ca formă de comunicare ar putea fi înlocuit de investigarea politicilor identității, care ar presupune respectul pentru celălalt, recunoașterea diferenței, protecția libertăților fundamentale și aplicarea corectitudinii politice. Văzuți ca o "minoritate critică", artiștii de orientare critică crează instrumente pentru formarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
poziționării teoriilor critice post-structuraliste, psihanalitice, (neo)marxiste, a ideologiilor și post-colonialiste, presupune asimilarea unor competențe și exercitarea unor performanțe critice orientate în direcția problematizării sociale, politice, economice, tehnologice caracteristice unui nou tip de responsabilizare a comunicării critice. În ceea ce privește situația discursului esteticii, orientat mai curând către diversificarea definițiilor artei, explicarea construirii experienței estetice și argumentarea modalităților de evaluare ale artei, dacă estetica tradițională era caracterizată, în marea sa parte, printr-o abordare esențialistă și obiectivistă a artei, estetica contemporană propune o abordare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
orientate în direcția problematizării sociale, politice, economice, tehnologice caracteristice unui nou tip de responsabilizare a comunicării critice. În ceea ce privește situația discursului esteticii, orientat mai curând către diversificarea definițiilor artei, explicarea construirii experienței estetice și argumentarea modalităților de evaluare ale artei, dacă estetica tradițională era caracterizată, în marea sa parte, printr-o abordare esențialistă și obiectivistă a artei, estetica contemporană propune o abordare oarecum relativistă și subiectivă, care lansează discuția asupra pluralității criteriilor de evaluare a artei în raport cu indiscernabilitatea calităților ori proprietăților operelor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
critice. În ceea ce privește situația discursului esteticii, orientat mai curând către diversificarea definițiilor artei, explicarea construirii experienței estetice și argumentarea modalităților de evaluare ale artei, dacă estetica tradițională era caracterizată, în marea sa parte, printr-o abordare esențialistă și obiectivistă a artei, estetica contemporană propune o abordare oarecum relativistă și subiectivă, care lansează discuția asupra pluralității criteriilor de evaluare a artei în raport cu indiscernabilitatea calităților ori proprietăților operelor de artă. Cu toate acestea, câtă vreme evaluarea artei se află într-o relație interdependentă cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în secolul al XXI-lea atitudinea și poziția critică se aplică conținutului operelor abordate prin intermediul judecății interpretative. Astfel, de pildă, căutarea "sensului" înlocuiește aprecierea "frumosului". Această conjugare a polului evaluativ cu cel hermeneutic în actul critic ridică problema raportului dintre estetică și critica de artă. Depășirea interesului pentru estetică, respectiv a limitării aprecierii artei doar în funcție de situația experienței estetice, se realizează prin apelarea și punerea la lucru a teoriei critice a artei care include și dezvoltă asumpțiile și aplicațiile postestetice ale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]