5,886 matches
-
Capitolul treizeci și unutc "Capitolul treizeci și unu" — Deci când pleci? m-a întrebat mama. —Pleci? a scrâșnit Helen. Da, am îngăimat eu, conștientă că în ochii lui Helen eram îngrozitor de slabă și de jalnică. Cred c-ai înnebunit, a exclamat ea. —Dar, Helen, nu înțelegi... m-am străduit eu să-i explic. N-a fost vina lui. Lui James i-a fost foarte greu din cauza mea. Am fost foarte râzgâiată și infantilă. Iar el n-a mai rezistat. Așa că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vina lui. Adam a izbucnit într-un râs strident, fără strop de veselie în el. — Atunci a cui a fost vina? Nu-mi spune. Nu, te rog să nu-mi spui. James a zis că a fost vina ta, a exclamat Adam. Păi, da, dar, vezi tu... Pur și simplu nu-mi vine să cred, m-a întrerupt el furios. Ești o femeie inteligentă - o femeie foarte inteligentă - și-l lași pe idiotul ăsta să te pună la pământ. Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Vocea desprinsă de trup a întrebat: Cine îl caută, vă rog? La care eu a trebuit să stau un minut și să mă gândesc. Cine îl căuta? Apoi mi-am amintit. —A, ăăă, sunt soția lui, am spus. —Claire! a exclamat bărbatul respectiv, devenind ultrajovial. Asta probabil ca să-și ascundă stânjeneala. Ce mai faci? Eu sunt George. Mă bucur foarte tare să te aud. George era partenerul lui James. Și prietenul lui. Și presupun că în felul lui machist, de flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu prea avem trecere la femei. Cred că nu suntem destul de incitanți. Îți vine să crezi așa ceva? N-am știut niciodată că James a crezut că e prea serios și prea plictisitor pentru mine, am spus uluită. —Ei, haide, a exclamat George neîncrezător. Nu ești de acord cu mine că, dintre voi doi, tu ești de obicei sarea și piperul în orice situație? —Ba da, am admis disperată să-l fac pe George să nu se oprească din povestit. Iar James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
crezi? — Nu, presupun că nu, am spus. Dar dacă eu m-aș mai fi potolit, atunci poate că James n-ar mai fi avut senzația că e așa de plicticos. Dar ce sens ar fi avut să faci așa ceva? a exclamat George. Atunci n-ai mai fi fost tu. „Știu“, m-am gândit eu cu frenezie. „Dar tocmai asta vrea James să fac.“ —Ei, poate că lui James nu i-a plăcut să trăiască alături de o persoană așa de zgomotoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nou exprimare emfatică) cu calmul lui, a zis George, care vorbea de parc-ar fi citat dintr-un manual de psihologie. Dar din criza asta puteți evolua - o pauză ușor jenată - puteți să vă redefiniți parametrii relației. —Hei, George, am exclamat eu disperată să-l fac să închidă telefonul. Nu eram sigură cât mai eram în stare să susțin conversația asta. Chiar că ai început să-ți iei în serios sentimentele. — Da, a zis el timid. Ba chiar îmi explorez latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James. Nu toți bărbații sunt atât de simțitori. —Mulțumesc, Claire, a spus el mândru. Aproape că-l auzeam cum plesnea de mulțumire. — Simt că am învățat foarte multe. Și nu-mi mai este teamă să plâng. —Bine, foarte bine, am exclamat entuziasmată, deși îngrozită la gândul că George s-ar putea oferi să-mi facă o demonstrație pe loc. Cum aș putea să-l fac să închidă telefonul fără să dau senzația că nu sunt interesată de evoluția lui emoțională? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Judy. În ce fel vrea să te schimbi? — Ei, știi și tu, am îngăimat eu. Vrea să nu mai dau atâtea petreceri. Și să nu mai merg la atâtea petreceri. Să fiu mai liniștită. Și mai sensibilă. —A, înțeleg, a exclamat Judy înfierbântată. Vrea să fii o tipă plicticoasă, așa, ca el, nu? Și vrea să te țină sub supraveghere ca să-ți strice tot cheful de viață. Ce rahat! Apoi Judy a făcut o pauză. După care i-a mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iminente explozii de furie. — Te rog, i-am răspuns încercând să par amabilă. —James s-a întors la Denise aia? m-a întrebat mama. Din câte știu eu, nu. I-am zâmbit amărâtă încercând s-o consolez. —Slavă Domnului, a exclamat mama răsuflând ușurată. Of, Doamne! Biata mama! Dac-ar fi știut adevărul! Denise nu reprezenta o problemă. În schimb, o problemă exista. O problemă mult mai mare decât Denise. Iar asta spunea multe. Sincer, nu credeți că până în punctul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deschis șifonierul. Văd că ți-ai adus și hainele înapoi. Foarte intim. —Claire, ce faci aici? a reușit el să mă întrebe. Nu te bucuri să mă vezi? l-am întrebat la rândul meu, cochetă și zâmbitoare. —Ba da! a exclamat el. Sigur că da, doar că... vreau să spun că nu te așteptam... înțelegi... am crezut c-o să suni. Știu exact ce-ai crezut, James, i-am declarat fixându-l cu o privire critică. Trebuie să recunosc că, în ciuda sentimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tu și prietenii tăi adorați să-l urâți“, așa-i? După tot ce-am făcut pentru tine? Asta vrei?! a încheiat el în gura mare, cu fața foarte aproape de a mea. Dar tu chiar ești băiatul rău din poveste, am exclamat uluită. Tu ești cel care a avut o aventură, nu eu. —Dumnezeule! a urlat, a urlat de data asta cu-adevărat James. N-o să încetezi să mă bați la cap cu chestia asta, nu-i așa? N-o să încetezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
foarte multe. Presupun că așa e, am spus neconvinsă. —Așa e, a insistat mama. Amintește-ți: ce nu te omoară te face mai puternic. —Sunt mai puternică? am întrebat-o pierdută, cu vocea cea mai copilăroasă din arsenal. —Dumnezeule, a exclamat mama, când îți iei vocea, asta, chiar că încep să-mi pun întrebări. —Ei, am exclamat eu enervată. Voiam ca mama să fie drăguță cu mine, să-mi spună că eram minunată și că puteam să fac față la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce nu te omoară te face mai puternic. —Sunt mai puternică? am întrebat-o pierdută, cu vocea cea mai copilăroasă din arsenal. —Dumnezeule, a exclamat mama, când îți iei vocea, asta, chiar că încep să-mi pun întrebări. —Ei, am exclamat eu enervată. Voiam ca mama să fie drăguță cu mine, să-mi spună că eram minunată și că puteam să fac față la orice. —Claire, mi-a zis ea, nu are nici un rost să mă întrebi pe mine dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
anunțat el cu răutate. N-are decât douăzeci și doi de ani. Foarte drăguț, am spus destul de blând. —O cheamă Rita, a zis el. —Drăguț nume, am comentat eu. —E statisticiană, a spus James părând nițel disperat. — Ce frumos, am exclamat eu. Înseamnă că aveți foarte multe în comun! — Ce dracu’ ai? a urlat el. Nu înțeleg ce vrei să spui, am protestat. —De ce te porți de parcă nu ți-ar păsa? a tunat el. Tocmai ți-am spus că am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
l lăsam pentru că așa voiam eu. Jocurile puterii. Eram așa de infantilă. — Da, a zis Anna grăbită, cu fața roșie ca sfecla. Și eu plec. —De ce? Unde te duci? a vrut să știe Helen. —Înăuntru, am spus eu. —Grozav, a exclamat ea. Era cu capsa pusă ceva de speriat. — Eu tocmai am trecut printr-un examen îngrozitor, iar astă seară trebuie să învăț tot cursul de antropologie, iar voi nu vreți să stați nici cinci minute cu mine, să vorbim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
copilului meu, m-a luminat Adam. —Bine, am spus. Dă-i înainte. Eram cu ea de mult timp, de vreo doi ani, a zis el. — Da, am clătinat eu din cap. Și s-a terminat, a spus el. A, am exclamat eu. Sună nițel cam brusc. Nu, nu, n-a fost brusc, a zis el. Ce vreau să spun e că nici unul din noi n-a fugit cu altcineva sau ceva de genul ăsta. Pur și simplu relația s-a epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis el cu o expresie dărâmată. — Nu, de fapt nu, am spus. Sunt de acord cu tine că, în situația respectivă, căsătoria n-ar fi rezolvat nimic. Chiar mă crezi ticălos, a zis Adam. Îmi dau seama. Ba nu, am exclamat exasperată. Spune mai departe. Personajele se dezvoltaseră prea tare, iar povestea nu avea destulă acțiune pentru gustul meu. Ne-am gândit să nască și apoi să dăm copilul spre adopție, dar Hannah n-a vrut așa ceva. Apoi am discutat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aflat că discutaserăm despre varianta avortului, au luat-o razna. Ceea ce presupun că era normal. Au luat-o pe Hannah, ca s-o scoată de sub presupusa mea influență malefică, și au dus-o la casa lor din Sligo. —Dumnezeule, am exclamat închipuindu-mi-o pe Hannah închisă într-un turn, în mijlocul pustietății, asemenea prințesei cu părul lung și auriu. Ce groaznic! E barbar! Parcă e o poveste din Evul Mediu. — Nu, mi-a tăiat-o Adam rapid, grăbindu-se să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus Adam cu o privire blândă. Helen a rămas lângă ușă. Pe fețișoara ei superbă se citeau suspiciunea și gelozia. — Cinci minute, a zis ea aruncându-mi o privire otrăvită, după care a ieșit din cameră. —Of, Doamne, am exclamat eu. Ar fi mai bine să pleci. Nu, mi-a spus Adam. E deja supărată pe mine. Așa că pot să stau și să termin ce aveam de spus. În cazul ăsta, fie ca vina să cadă asupra capului tău, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
viața lui Molly. Dar a vrut să știe dacă acum e prea târziu să începem? Și? am întrebat eu. —Păi, inițial mi-a stat pe limbă să-i spun să se ducă dracului, a zis Adam. Dumnezeule! aproape c-am exclamat. Nu-mi venea să cred că Adam se purta așa de normal. Țineți pagina întâi. Titluri noi, șocante - „Adam poartă pică!“. Dar după asta am realizat că-mi tăiam singur craca de sub picioare, a continuat el. Ce dezamăgitor, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se comporte imatur și infantil. Ei, nu contează. Întotdeauna există un mâine. Așa că am ajuns la o înțelegere civilizată cu privire la custodia lui Molly. Eu și Hannah suntem din nou prieteni - ei, sau cel puțin lucrăm la aspectul ăsta. — A! am exclamat surprinsă. A! Ce însemna „prieteni“? m-am întrebat. Însemna că făceau sex cum prindeau o ocazie sau însemna într-adevăr doar „prieteni“? Nu exista decât o singură cale să aflu. Am tras adânc aer în piept. —Ăăăă, deci asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost o coincidență faptul că a fost cuprinsă subit de remușcări, pentru că nu m-a lăsat s-o văd pe Molly, tocmai când și-a dat seama că avea nevoie de o bonă pentru un an de zile. —Mamă! am exclamat. Nu sună deloc ideal. Și biata Molly? Și de ce părinții lui Hannah n-au insistat să aibă ei grijă de ea? A, Hannah s-a certat rău de tot cu ei când s-a hotărât să-și ia o vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ești așa de bătrână și... S-a oprit. Totul i se părea așa de haios încât nu mai era în stare să vorbească. Și expresia de pe fața ta! Erai îngrozită. Și eu care credeam că-i place de mine! a exclamat Helen și-a început din nou să râdă. Totul era așa de amuzant, că nici nu mai era în stare să se îndrepte de spate. S-a rezemat de zid, după care s-a cocoșat din nou de râs. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
seninătate, cu mătura și privirea pierdută-n sus, În gînduri, cu detașare, cizma de senator, drezina, Mercedesul, testamentul, treierătoarea, dricul. Nu mai emit acel bîzÎit constant specific tensiunii umane una probabil alternativă, nu mă pricep, ceea ce nu mă Împiedică să exclam În fiecare dimineață Înainte de-a mă trezi: „Mare invenție, curentul electric”. Și apăs comutatorul, se aprinde veioza, apoi mouse-ul, trăiesc timpuri noi, cu Charlie Chaplin, cu ecran, unde-mi văd avatarurile mici și dese prin care trec ca porumbelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nevoie de liniște, sînt scriitor, m-au Înțeles, m-au bătut pe umăr, aha, de-aia, ne Întrebam noi ce-o fi țăcănitul ăsta ca la balamuc, vasăzică asta era, da’ ce se mai aude mașina dumneavoastră de scris, au exclamat, pînă jos, parcă-i picamăr, de ce nu vă cumpărați un calculator, că pe noi nu ne deranjează, și mai vin și niște cucoane-n capot, cu varză caldă și cotlete pe tavă ori doar cu tava. Oricum, nu asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]