6,379 matches
-
și ieșisem în grădină. — Pe mine mă doare buza. Și mâna. M-ai mușcat. Și-a răsucit mâna ca să mi-o rate. I-am sărutat-o. Ne-am privit ochi în ochi, deasupra palmei întinse, și m-a trecut un fior puternic, până-n adâncul ființei mele. Ochii lui cenușii erau imenși și liniștiți, ca marea. O clipă, lumea s-a oprit în loc; după care am inspirat amândoi și ne-am răsucit, cu degetele încleștate unele într-ale celuilalt. — Hugo! Sam! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușa principală a Questurei, coada obișnuită de oameni șerpuia până afară din Biroul pentru Străini, plină ochi de imigranți prost Îmbrăcați și slab Încălțați din Africa de Nord și Europa de Est proaspăt eliberată. Brunetti nu putea niciodată să vadă acea coadă fără un fior de ironie istorică: trei generați din propria sa familie fugiseră din Italia, căutându-și norocul În locuri Îndepărtate precum Australia și Argentina. Iar acum, Într-o Europă transformată de evenimentele recente, Italia devenise un El Dorado pentru noi valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poarte până În mormânt, poate și dincolo. — Buon giorno, signora Concetta, zise Brunetti, zâmbind și oferindu-și mâna. Îi privi fața, Îi citi expresia așa cum ar citi un copil paginile repede Întoarse ale unei cărți cu benzi desenate. Văzu imediata recunoaștere, fiorul instinctiv de dezgust pe care-l prezenta el, dar apoi o văzu cum Își amintește bunătatea pe care i-o arătase fiului său, vedetei, soarelui ei, și, cu asta, chipul i se Înmuie și buzele i se ridicară Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Este scânteie și fulger și sclipire de gând, este idee în alese cuvinte îmbrăcată, este emoție și fior și frântură de simțământ, este inspirație, fantezie, căutare și vis, este spirit curat, rotund și împlinit. Creatorul ei, neostenit și împătimit scormonitor în universul liric, își consumă, cu dăruire, harul.
Poezia, Măria Sa. In: Cântecul Lebedei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/260_a_608]
-
bord, care cresc neîncetat de când am decolat, îmi amintesc că zburăm cu mult peste viteza sunetului, adică așa cum se spune în povești: zburăm ca vântul și ca gândul. Privirea îmi fuge către hubloul generos al navei. Brusc mă trece un fior rece pe șira spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
începu să prindă contur. Era mama. Liniștește te, spuse cu un glas suav, care avea un efect magic pentru mine. Bătăile inimii au început să se diminueze, lăsându-mă să trag puternic aer în piept, inspirându-l și expirându-l. Fiorii îmi părăseau corpul, lăsându-l într-o stare de amorțeală. Mama îmi șterse lacrimile, cuprinzându mă apoi într-o îmbrățișare blândă. M-am așezat din nou în pat, învelindu-mă cu plapuma. De data asta mama era lângă mine, îi
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
perete. Studiam cu atenție fiecare detaliu. O urmă de nelămurire mă găsise de dimineață, când am privito. Ceva era schimbat. Doamne, te rog să mă auzi. Vreau să vorbesc cu tine, vreau să îți cer ceva. Priveam icoana, simțind un fior care îmi traversa coloana. Am zâmbit. Doamne, du -mă înapoi în timp. Atunci când vreau să pot schimba ce s -a întâmplat atunci. Am închis ochii, întunericul cuprinzându mi privirea, când o lumină puternică mă făcuse să tresar. Eram în mașină
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
fost atât de darnică. Acum iarna cea friguroasă cu zile scurte și cer posomorât din care cad fluturi albi și pufoși se așterne tacit și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a copiilor iarna. Bulgării zboară pretutindeni, pe pârtie glasurile intense ale omuleților se înalță în văzduh animând cel mai sălbatic anotimp. Pentru o viață de copil, iarna poate
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
sus brațele musculoase. —E rândul vostru. Acesta este momentul în care facem schimb de idei. Hugo a înțepenit. Chestia asta suna periculos. Ce fel de idei? a întrebat Amanda suspicioasă. —Griji, a zâmbit Lotti. Pe Hugo l-a trecut un fior. Griji? Era chiar așa de evident? —Spuneți-le celorlalți, a continuat Lotti, ce aspecte legate de naștere vă îngrijorează. Exprimați-vă temerile, da? E absolut firesc. Și e bine s-o faceți acum, cât suntem toți în același vapor. —Barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ochii privitorului, veneau dinții lați, ochii rotunzi, exoftalmici, părul cenușiu, lins, și obrajii cărnoși și pământii. Singura asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era neagră, ciorapii de culoarea piciorului, iar gulerul și boneta erau albe. Deși nemulțumit, lui Hugo îi era deja imposibil să și-o imagineze pe asistentă îmbrăcată în altceva. Asistenta Harris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
strigat Jake din bucătărie. Alice a simțit cum îi crește inima de mândrie amestecată cu iubire. Câți alți tați nu numai că știau, dar și mai foloseau termenul corect? — Da, a spus ea cu voce scăzută, încercând să-și ascundă fiorul. Principalul era că se terminase cu plânsul. Cu toate că durerea din sânii ei abia începuse. Uneori, lui Alice i se părea că nașterea - sau, cel puțin, rezultatul ei imediat - însemna un tranzit constant de la o experiență plină de disconfort la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vedere că ți-am salvat viața, a îmboldit-o Hugo. Nu-i plăcea deloc să-i forțeze mâna, dar scopul scuză mijloacele. Alice i-a surâs. Era un surâs deschis, sincer. Prins în raza lui catifelată, Hugo a simțit un fior în prohab. — Mi-ar face plăcere, a spus Alice. Dar nu pot acum. Însă, dacă vrei, ne-am putea întâlni peste câteva zile. Vineri? Capitolul 15tc " Capitolul 15" — Ce bem noi aici e apă deionizată prin osmoză inversă? —Redactorul-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cappuccino, Hugo și-a dat seama că lucrurile nu mergeau așa de bine pe cât sperase el. Conversația era, în cel mai bun caz, poticnită. Copilul lui Alice, Rosa - sau o chema Rosie?- îl fixa cu niște ochi care îi dădeau fiori pe șira spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e cu erupția aia? Ieri a făcut un vaccin. Probabil că a făcut o reacție la el. — Domnule Fine, noi suntem o creșă, nu departamentul de urgență al unui spital. Simpla mențiune a unui astfel de loc i-a dat fiori lui Hugo. — Dar nu aveți pe cineva care se pricepe... la chestii din astea? La ce taxe încasau! Era uluitor că puteau să dea doar un telefon și, instantaneu, toată responsabilitatea se transfera în cârca părintelui. Domnule Fine, vă repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în fond, ce era o aventură? Dar apoi, bărbatul își amintea că era vorba de o aventură cu Alice, femeia care era responsabilă pentru încheierea carierei Amandei de la Intercorp. De fiecare dată când se gândea la situația asta, Hugo simțea fiori reci pe șira spinării. Ceea ce însemna că simțea fiorii ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
își amintea că era vorba de o aventură cu Alice, femeia care era responsabilă pentru încheierea carierei Amandei de la Intercorp. De fiecare dată când se gândea la situația asta, Hugo simțea fiori reci pe șira spinării. Ceea ce însemna că simțea fiorii ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra lor cu o furie răzbunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că și Amanda știe. Hugo a clătinat din cap. — Deci, în esență, amândoi suntem aici ca să ne ținem căsniciile pe linia de plutire, a pufnit el. Alice, care privea în pământ, a simțit cum bărbatul o prinde de mână. Un fior de teamă a cotropit-o în timp ce și-a tras mâna înapoi. —Of, Doamne, Alice, nu face asta! Hugo părea îngrozit. —Te comporți de parcă m-ai urî sau ceva în genul ăsta. — Sigur că nu te urăsc. Ochii lui Alice s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o dată, iar bărbatul din mijlocul străzii întinse mâinile în fața sa și țipă:Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Fu cuprinsă de un fior. Nu înțelegea nimic. Bărbatul privea către ea, dar era evident că nu ei i se adresa. Se trase doi pași înapoi și blestemă în gând absența unui taxi și acea inițiativă pe care o avusese atunci când ieșise din magazin. Bărbatul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
curgeau întruna...groapa se umplea repede, iar Iorgu parcă se depărta tot mai mult de adâncul ei. Bătaia clopotului părea că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume nouă... Clopotul își continua dangătul melancolic, cu bătaia într-o dungă, care te făcea să-ți astupi fața cu palmele și să plângi...să tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
concepută ca nimeni să nu poată trece de sorocul ce i-a fost ursit. ”pulbis et umbra sumus!” nu suntem decât țărână și umbră...asta suntem!” a mai adăugat gândul. Clopotul bătea, bătea întruna... Glasul lui de bronz părea un fior, o chemare... o tânguire înălțătoare spre Cer, ingânând un psalm care nu mai era vibrație de metal, ci o înfiorare cutremurată în carne... Cimitirul își are rostul lui...își are viață proprie, aproape în uitare între cer și pământ. Doar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o singură privire punea la respect o lume, fără un cuvânt... ori, o făcea să o iubească. Deodată, simți cum i se umezește pe cap părul la rădăcină și picuri reci i se preling pe frunte, pe lângă ureche, pe gât... Fiori cu spini otrăviți îl pătrund în tot trupul. ”- Doamne!... se pomeni el strigând cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce ?! De ce, Doamne, ai îngăduit...?!” înnăbuși el în piept un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l lase să moară. Lumea pe care o stia el, se năruise în jurul lui. Se silea să găsească o cale de a nu-si lăsa sufletul pradă disperării... Când era vorba de... ”lumea de dincolo”, de energiile lumii spiritelor, simțea fiori reci pe sira sinării. Putința de a stabili un contact cu aceste energii, depinde de fiecare persoană în parte, dar toți avem în noi, în stare latentă, iscusința de a o face... Face parte din om. Și, nu numai în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
veghe si somn. Dar, gândul îi fugea tot la Vasilica... Închise ochii strâns... În minte îi tot venea imaginea chipului ei zâmbitor, spunându-i: ”chiar față de străini să mă faci de rusine”, cuvinte spuse cu blândețe, fără patimă. Îl treceau fiori de vinovăție prin toată ființa. Era istovit si cu nervii întinsi până la capăt. - Mi-e dor de Fata... Atât de dor!... murmură el suspinând. Inima începu să-i bată nebunește, în gând îi veni vocea ei, din visul din cimitir
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
barbă, pomeții nu-i ieșeau afară, îi veni să strige prin somn: Asta, nu-i fața mea! Asta, nu-i fața mea!”, dar glasul nu-l asculta... a vrut să o atingă... nici mâna nu-l asculta. Il trec toți fiorii, inima-i sare din piept de spaimă... Simte că-i umblă gâze prin creier. Aude cum pârâie să se rupă ultima treaptă a scării, iar el atârnă într-un gol negru și fierbinte. De sus de pe marginea genunii glasul Vasilicăi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Sfânt... Când, în liniștea ca de mormânt, s-au auzit de Sus, cuvintele Lui Iisus: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, carele pentru voi se frânge...” Iorgu s-a ghemuit jos cu fruntea și palmele la pământ, a simțit un fior în toată ființa lui... Cu adâncă smerenie, deodată i-au venit lacrimile. Și, lumânările păreau mii de stele; nu mai erau lacrimi de întristare și de deznădejde, erau lacrimi de liniște și speranță. La aceste gânduri, care l-au purtat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]