7,943 matches
-
nu colaborez.” „Da, dar n-ajungi acasă.” Eu am foaia de eliberare, unde se vede că au modificat. Au șters adresa și au scris altă destinație. „N-ajung!” Și-am ajuns... ca În vis... pentru cele două fulare. În domiciliu forțat... Da, am ajuns la Rubla, În Bărăgan. Și după doi ani, iarăși nu mi-au dat drumul. Deși am aflat pe urmă, după 1990, că, la două săptămâni după expirarea celor doi ani, se emisese ordinul prin care se ridicau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La brigăzile alea disciplinare, Crăciun a fost să ne-asculte doleanțele, și eu am fost printre cei cu care o vorbit, că de-aia m-a trimis disciplinar la 33, c-am vorbit că se Încalcă drepturile omului prin munca forțată, supunându-ne la foame și la bătaie atunci când nu facem norma, Încalcă drepturile omului prin Însuși faptul că stăm la pușcărie pentru fapte imaginare, când lumea liberă se bucură de libertate, și că noi n-am luptat Împotriva țării noastre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
editarea - Constantin Vasilescu. Interviul se află În AIO-IICCR, având cota 77. Mai țineți minte când au venit prima dată comuniștii aici În sat? Da, eram micuț așa când o venit rușii... În ’44. Mai făceau, beau, scoteau vin de la oameni, forțat. Erau borfași. Eu eram mititel. În anii aceia ați avut simpatii politice? Eu nu am făcut politică și nici tata nu a făcut. Asta a fost colectivizarea forțată. Păi ce, io am făcut politică?! În anii ’50, În zonă, spre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o venit rușii... În ’44. Mai făceau, beau, scoteau vin de la oameni, forțat. Erau borfași. Eu eram mititel. În anii aceia ați avut simpatii politice? Eu nu am făcut politică și nici tata nu a făcut. Asta a fost colectivizarea forțată. Păi ce, io am făcut politică?! În anii ’50, În zonă, spre Vidra, Bârsești, au fost revoltele țărănești... Ce știți despre ele? Eu știu doar că am stat cu mulți din ei În pușcărie, da’ când a fost răscoala nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colectiv”... „Ia dă-mi și mie să citesc.” Îmi dă și mie o cerere, să citesc și eu ce scrie pe ea, și acolo scria așa: „Mă trec de bunăvoie la colectiv”. „Măi, dacă e de bunăvoie, voi de ce umblați forțat?!” I-am șters o labă. „De ce umblați forțat?” Păi, nu am avut mult, domne, și m-am dus cu ghioaga aia pe stradă... Și o apărut o patrulă de Securitate. Și am plecat acasă, și am trecut podu’, am ajuns
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îmi dă și mie o cerere, să citesc și eu ce scrie pe ea, și acolo scria așa: „Mă trec de bunăvoie la colectiv”. „Măi, dacă e de bunăvoie, voi de ce umblați forțat?!” I-am șters o labă. „De ce umblați forțat?” Păi, nu am avut mult, domne, și m-am dus cu ghioaga aia pe stradă... Și o apărut o patrulă de Securitate. Și am plecat acasă, și am trecut podu’, am ajuns la gară la Condrea și am plecat la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deplasare la Galați. Am fost 13 În boxă. Eu am fost condamnat cu articolul 199 la cinșpe ani de muncă silnică și cinci ani degradare civică pentru crimă de „acte de teroare contra orânduirii socialiste”, contra Îndrumătorilor care făceau colectivizare forțată... Adică degradarea ce era? Nu aveai voie când te eliberezi să alegi sau să fii ales... Și unde ați fost dus după proces? După proces, În mai, ne-au pus lanțuri la picioare, ghintuite, ne-au pus În dubă și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Partidului Comunist Chinez a spus că scriitorii care răspîndesc „otrava burgheză” trebuie mai întîi criticați, apoi izolați, iar în cele din urmă disciplinați. Cea de-a doua măsură, izolarea, înseamnă, desigur, interdicția de a publica, iar disciplinarea, pedepsirea cu munca forțată sau cu închisoarea. Faptul că după difuzarea ei de către BBC (2 ianuarie ’83) știrea a fost reluată și de presa noastră arată că se dorește să-i simțim „morala”. *„S-a mai dus un an în p...da mă-sii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a devenit pretențios și foarte didactic. Lucrul se observă începînd de la pronunția pedantă a unor cuvinte: de pildă, „filosofie”, accentuînd și lungind siflanta. Apoi, el, care a reacționat aproape de fiecare dată negativ la introducerea unor concepte noi, suspectîndu-le de modernizări forțate, le utilizează acum ostentativ, voind să arate, probabil, că, vezi, „și noi le știm”. Să adaug la acestea gravitatea ce-o pune în rostirea fiecărei fraze, care îi dă un aer solemn, aproape oficial, și care amorțește spiritul critic al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mele nu sînt consecința firii pe care o am, una inaptă pentru compromisuri, „dificilă”. Chiar dacă nu la fel de acut, le au și alții, săraci atît ei, cît și instituțiile de care aparțin. Apropo, în lipsa banilor de la buget, fiecare dintre acestea e forțată să se rentabilizeze prin „activități nespecifice”, într-un procent ce variază de la 25 la 40 la sută din necesar. Astfel, Filarmonica vinde ouă, iar Teatrul face coșciuge și imprimă matricole etc. *Mi-a plăcut, începînd de la titlu („Scriitorii, ca și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În minte, deși poate nu este locul cel mai deosebit pe unde ne-au purtat pașii, sau mai corect „cauciucurile”, trebuie să mă opresc la popasul pe care l-am făcut trei zile la Ciprian Porumbescu. A fost un popas forțat, negăsind locuri de parcare În altă parte, dar pe care nu Îl regretăm. Am stat chiar În curtea casei memoriale, În căsuțe mici de lemn, de două locuri, dar a fost un adevărat „regal”. De aici am plecat În fiecare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
grup de femei, foste luptătoare pentru democrație încă din ilegalitate. Din anul 1940 și până în 1966 am activat, unele, în raza județului Ilfov, dar de dta, ca și comunistă, n-am auzit. Am activat până când soțul dumitale ne-a pensionat forțat, ca să-și poată crește cadrele sale. Acele cadre de care Constantin Pârvulescu a amintit la Congresul al XII lea al PCR... Am fi curioși să aflăm din gura dumitale, femeie comunistă, soție și mamă, unde ne sunt alimentele. Unde este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prețioasă a devenit mai ales prin felul în care a fost aplicată. În loc să fie orientată spre agricultură forța de muncă necalificată, oamenii care nu s-au adaptat muncii industriale, cei fără randament, fără case, fără mutații etc. au fost scoși forțat, cei fără pile, cei considerați ca povară deși făceau treabă bună, cei fără rubedenii cu poziție și, mai ales, cei care nu cântau în strună. Nimeni nu s-a atins de chiulăii care ard gazul de pomană și sunt cunoscuți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
drepturile politice și economice sau pentru lupta ce au dus-o și o duc pentru respectarea drepturilor omului în România, au fost aruncați în pușcărie, iar după eliberarea lor nu li s-a mai permis încadrarea în profesiune, fiind obligați, forțați, pentru a nu muri de foame, să presteze munci necalificate. Putem cita aici cazul celor trei persoane cu studii superioare din grupul celor 12 persoane judecate și condamnate la 3 ani închisoare pentru îndrăzneala de a fi deschis, în fața opiniei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s-a dat prin acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate, precum și la nerespectarea pactelor internaționale privitoare la drepturile omului și a Actului final de la Helsinki. Aceste persoane, toate din București, sunt: Proca Mircea, economist, actualmente muncitor necalificat; Panait Romeo, jurist, forțat să lucreze ca zilier, și Constantin Lucian, geolog și specialist în relații internaționale, care nu poate profesa niciuna dintre cele două diplome universitare ce le posedă, regimul comunist refuzându-i un loc de muncă corespunzător studiilor. Și Constantin Lucian a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu avem nici măcar o biserică catolică cum au polonezii, de la care să ne vină un sprijin moral. V-am auzit spunând că soarta românului este în mâinile lui. În principiu, este adevărat. Dar cum poți, dacă nu vrei să emigrezi forțat sau să zaci inutil în închisoare, tu și ai tăi, să lupți cu unghiile ca să ieși dintre zidurile unei închisori din piatră și zăvorâtă cu șapte lacăte? Intelectualii cei adevărați, nu cei vânduți sunt la pământ, Tudoran ce a izbutit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ori mai mari ca cele de la noi sau, spus mai concret, cu o plusvaloare a muncii ce și-o însușește capitalismul mai mică de cel puțin cinci ori ca în RSR. Ce face statul nostru cu reținerea enormei plusvalori, reținută forțat, din munca a milioane de muncitori? Construiește o industrie grea și multilateral dezvoltată care produce în majoritatea ei produse necompetitive, refuzate chiar de către țări-surori, din lagărul socialist. Am să dau un singur exemplu concret: cele trei cargouri românești încărcate cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În stăpânire literatura română de azi numele lui Norman Manea este din cele mai nedorite. Dacă acest dictatorial Consiliu al culturii și-a permis să radieze de pe lista premiilor nume de cărți și de scriitori, este incalificabilă acceptarea acestei eliminări forțate de către conducerea Uniunii. Este ilegală, antistatutară și umilitoare pentru ea și pentru Întreaga masă a scriitorilor. A fost, În urma acestui veto, convocat juriul ca să dezbată problema - căci el singur era În măsură să țină sau nu seama de hotărârea Consiliului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Din amplul interviu, aproape șase ore, pe care am avut privilegiul de a-l lua lui Bellow la finele anului 1999, la Boston, rezultă limpede - ceea ce era, de altfel, știut dinainte - că scriitorul nu este deloc interesat de aceste teme. Forțat să-și exprime, totuși, opinia, aceasta ar fi, cum rezultă din interviul nostru, opusă celei pe care i-o atribuia lectorul român. Tot ceea ce s-a Întâmplat În America după răzmerița anilor ’60, cu ecou prelungit și deviat azi În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
par „clasicizate”. Laureatul s-a referit În discursul său la traumele secolului XX, ca și la „limba moștenită de la cultura veche”, incapabilă, se pare, să mai exprime „concepte altădată simple”, și a evocat, În acest sens, pe Kafka și Orwell, forțați să constate cum limba „se spulberă, arsă, În mâinile lor, pentru a revela apoi În cenușă imagini noi, necunoscute până atunci”. Menționând că scrie pentru sine, că nu a avut o reală audiență și nu a Încercat vreodată să influențeze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela implacabilă, de zi și de noapte, În ocrotirea scriitorului. Aveam să Înțeleg, curând, că nici la New York nu va mai veni cuplul, cum fusese programat, așa că la festivitatea Premiului YIWO 2003 (Institutul pentru cultură iudaică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și opera lui B., privește, de la fereastra locuinței sale, În Budapesta anului 1999, spre acei Obdachlosen (homeless li se spune În engleză, „fără adăpost” sau „vagabonzi”, le-am spune În românește) pe care Îi contemplase adesea În ultima vreme. „Relația forțată care se dezvoltase recent, s-ar putea spune fără știrea și consimțirea sa, cu cei fără adăpost avea cea neliniștitor. El suferea, În fond, ca de o boală.” Un insidios sentiment de nesiguranță Îl copleșește, din nou. Sunt stări de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din copilărie. Întoarcere În universul prim, infantil, al pre-conștiinței, al preexistenței. Studenții americani au fost atrași de felul În care narațiunea Îi plonja, fără minime repere orientative, cum se Întâmplă frecvent În scrisul lui Tabucchi, În aventura codificată a lecturii. Forțați să instituie și reconstituie, ei Înșiși, logica absurdului existențial, apreciau faptul că autorul nu intenționa să „soluționeze” enigma, nici să ofere uluitoare revelații, doar să reamintească „ceea ce știam și uitasem”, cum scria frumoasa Irina, studenta basarabeană din clasă. Sugestia că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
citate și enciclopedia medicală franceză menționează și analizează cazuri de sinucidere, într-o tentativă și mai rar în două tentative. Ceea ce este de observat este că intervalul de timp între două tentative, este de câțiva ani, pentru că după o anulare forțată a instinctului de conservare, într-o tentativă, acesta revine în forță și nu mai îngăduie autoagresiunea, decât după o lungă perioadă, dacă bineînțeles cauzele care au provocat-o subzistă. O tentativă nereușită în fapt, în plan psihic se consumă în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
libertatea creatoare. în acea „Eră a libertății” însă, Mișcarea Legionară, organizată și condusă efectiv pe teren de către Nicolae Petrașcu, a repurtat succese și realizări unice pe care regimurile ce au urmat, beneficiind de ele, i le contestă. Pentru că, la sfârșitul forțat al acelei ere, țara, cu o treime din teritoriul ei pierdut, cu o armată umilită, fiindcă nu fusese lăsată să lupte pentru integritatea ei, cu sutele și sutele de mii de refugiați fără surse de existență, cu toate ravagiile unui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]