5,224 matches
-
rege (). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă. Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă avea 3,87 grame de aur, echivalentul unei livre. 63 de monede de un franc reprezentau o marcă de aur, adică 244,75 grame. Reprezentarea Regelui pe monedă este ecvestră, cu heraldica tradițională. Ioan al II-lea scria într-una din cele trei ordonanțe emise la 5 decembrie 1360: „Am fost eliberat pe deplin din
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]
-
de aur, adică 244,75 grame. Reprezentarea Regelui pe monedă este ecvestră, cu heraldica tradițională. Ioan al II-lea scria într-una din cele trei ordonanțe emise la 5 decembrie 1360: „Am fost eliberat pe deplin din temniță și suntem franc și eliberat pururi.” Starea economiei Regatului, și așa precară, serios afectată de război, a fost puternic încercată de acest efort financiar. Monarh cu sănătate fragilă, încercat de vremurile tulburi, Ioan al II-lea a murit la Londra, unde a mers
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]
-
1863, la 4 ani de la Unirea Principatelor, era fundamentală pentru formarea noului stat român, întrucât 1/4 din suprafața arabilă a țării aparținea mănăstirilor românești aflate sub influență preponderent greacă. Aceste proprietăți generau anual venituri de circa 7 milioane de franci, bani care luau calea străinătății și pe care călugării greci instalați în mănăstiri îi cheltuiau fără să dea socoteală autorităților și fără să aducă un folos real românilor . Măsura adoptată de către guvernul prezidat de Mihail Kogălniceanu răspundea unor cerințe mult
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
decret domnesc. Cuza a poruncit să fie controlată gestiunea mănăstirilor, ocazie cu care au fost scoase la iveală numeroase nereguli în evidența și gestionarea fondurilor. În iulie 1863 guvernul a oferit o sumă importantă călugărilor greci drept despăgubire (30 milioane franci), dar aceasta a fost refuzată de Patriarhul Constantinopolului Sofronie al III-lea. Prin aceasta se încerca o soluționare pe cale amiabilă a unei chestiuni care avea implicații internaționale delicate, dar Imperiul Otoman, Austro-Ungaria și Imperiul Rus s-au opus cu putere
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
cedate gratuit în spiritul bunei colaborări dintre cele două partide comuniste, francez și român. "Pif Gadget" a fost disponibil foarte puțin, la jumătatea anilor ’70, la vânzare liberă, la un preț echivalent (în Franța costă 2-2,50 apoi 3,50 Franci). Putea fi obținut în baza unui abonament anual. Numărul abonamentelor era limitat și diferea de la județ la județ, costul pornind de la cca 500 lei, în anii ’70, și ajungând la cca 900 de lei, în anii ’80. Au apărut și
Pif Gadget () [Corola-website/Science/321497_a_322826]
-
Toron, timpul tocmai necesar până când moartea împăratului Henric al VI-lea i-a rechemat pe germani acasă (februarie 1198). Ei plecau fără să fi putut măcar interveni ca să salveze Jaffa de la cucerirea ei de către Malik Al Adil (septembrie 1197). Stăpânirile francilor în Palestina se micșorau, astfel încât, cu încă un port-cetate, pierzându-se, totodată, și teritoriile ce țineau de el. Cum Henric de Champagne încetase din viață tocmai în aceste împrejurări grele, baronii speriați, temându-se ca timpurile lui Saladin să nu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
vinovat de duplicitate în politică, căci era știut că înțelegerea încheiată de el cu sultanul ținuse armata cruciată mai multă vreme la porțile Constantinopolului și doar amenințat cu asediul acceptase să o traverseze în Asia Mică. Neînțelegeri între bizantini și franci izbucniseră în mai multe ocazii. Grecii îi considerau pe latini "barbar", latinii îi acuzau de trădare. La ce proporții putea să ajungă ura reciprocă se vede din episodul din anul 1182, când în cadrul unor răfuieli, bizantinii au masacrat pur și
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
El va întreprinde călătorii pentru a-i creștina pe frizoni, un trib germanic care trăia la coasta Mării Nordului în Țările de Jos și în Germania. Această acțiune de creștinare eșuează din cauza prințului frizon Radbod, care era un dușman înverșunat al francilor. Wynfreth se va reîntoarce în Anglia unde va intra în contact cu Willibrord, un alt misionar anglo-saxon din Frizia. În anul 718 va părăsi Anglia pentru a face un pelerinaj la Roma unde va fi însărcinat de Papa Grigore al
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
fiind însoțit de războinici și meseriași numeroși, care l-au ajutat să întemeieze câteva episcopi și să construiască mănăstiri. Lângă Geismar (Fritzlar) exista un stejar considerat sacru de chatti care reptrezenta populația locală păgână. După spusele legendei Bonifatius sub protecția francilor a lăsat să fie tăiat stejarul pentru a construi o capelă creștină. Prin acest gest a căutat să demonstreze simbolic biruința religiei creștine asupra zeilor păgâni. În anul 739 este numit episcop de Freising. La vârsta de 80 de ani
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
cu ajutor din partea Imperiului Bizantin, sârbii albi au rămas până în zi de azi. "De Administrando Imperio" consemnează că „acești sârbi se trag din sârbi necreștini, numiți "sârbii albi", ce trăiau dincolo de Turks (Ungaria), în zona căreia îi spun Bojki (Boemia). Francii și "croații cei Mari", cum ar fi croații necreștini, numiți tot "croați albi", sunt vecinii lor. Acolo, apoi, trăiau acești sârbi din vechime”. Unii sârbi albi au migrat spre Balcani între 610-626, conduși de Cneazul Necunoscut. Sârbilor albi li s-
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
împăratul Henric I a demonstrat un temperament diferit față de cel al celor mai mulți dintre cruciați, reflectat în preocuparea sa față de supușii greci, pe care îi trata în egală măsură cu cei latini. Georgios Akropolites, istoricul bizantin contemporan, notează că Henric "deși franc prin naștere, s-a comportat curtenitor cu romanii n. n. grecii care proveneau din orașul lui Constantin și i-a promovat pe mulți dintre ei în rândul puternicilor săi, în vreme ce pe cei de condiție modestă i-a tratat ca pe propriii
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
ședere separat și s-a mutat cu copiii ei la o casă în Passy, dar curând a fost mutată la Compiegne. S-a îmbolnăvit frecvent și ducea lipsă de bani; când în sfârșit Napoleon i-a trimis 12.000 de franci compensarea promisă, cheltuielile călătoriei în Franța au fost decontate. I s-a promis să se retragă la Palatul Colorno din Parma cu o alocație substanțială dar odată ajunsă la Lyon, sub pretextul conducerii ei la destinație a fost escortată la
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
arestată la 26 iulie și condamnată la închisoare într-o mănăstire din Roma, în timp ce fiul ei în vârstă de nouă ani a rămas în grija bunicului Carol al IV-lea. Pensia Mariei Luisa s-a redus la 2.500 de franci; toate bijuteriile și obiectele de valoare i-au fost luate și a fost închisă împreună cu fiica ei și cu o servitoare la 14 august 1811 la mănăstirea Santi Domenico e Sisto în apropiere de Quirinal. Cererile ei pentru clemență nu
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
Vizigoții au încheiat un tratat și au primit ca ostatici nobili din Galia. Următorul împărat, Avitus, l-a vizitat pe Theodoric, a locuit la curtea sa și s-a ocupat de educația copiilor acestuia. Întrucât romanii trebuia să lupte cu francii, care jefuiseră Kölnul și Trierul în 435, și din cauza altor evenimente, Theodoric a găsit ocazia de a cuceri Narbo Martius (în 436) pentru a obține o ieșire la Marea Mediterană și la drumurile către Pirinei. Dar Litorius, cu ajutorul hunilor, a împiedicat
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
a luat numele de nomisma. Nu a cunoscut o devalorizare până în secolul al XI-lea, sub Comneni, având, prin urmare, o stabilitate de șapte secole. După căderea Imperiului Roman de Apus, "solidus"-ul a continuat să circule câtva timp la franci, iar numele său s-a menținut și a devenit, în limba franceză, prin evoluție fonetică, sol, iar apoi sou. Vizigoții au emis monede vizigote, imitând solidus-ul și tremissis. Pe monedele romane apar abrevieri. De notat că "V" latin se
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
-lea al Castiliei a descris în lucrările sale, "Libro de los juegos" și "El libro de ajedrez, dados e tablas" regulile unor jocuri cu zaruri. În Orientul Mijlociu și Asia Centrală este practicat un joc asemănător cu tablele, intitulat ifranjiah (ceea ce înseamnă „Francii”). În Iran, denumirea jocului este takhte nard, iar în Israel și în Orientul Mijlociu mai este cunoscut și ca shesh besh (ceea ce înseamnă „șase și cinci”). Numele nardshir vine din două cuvinte persane: "nard" (Bloc de lemn) și "shir" (Leu) care
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
generație. Qalăwūn s-a remarcat și în alte domenii. El a refăcut citadelele de la , și . La , a construit un spital (al-Măristăn al-manșūri). Succesorul lui Qalăwūn, (1290-1293) a cucerit în 1291, lucru care a precipitat căderea ultimelor porturi rămase în mâinile francilor. deține recordul de a fi domnit de trei ori: 1293-1294, 1298-1309, 1309-1340. A venit prima oară la putere la vârsta de nouă ani și a avut cea mai lungă domnie dintre mameluci. În perioada sa are loc ultima invazie de
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
încercat să anexeze părțile estice ale Lotharingiei și poate chiar să obțină supremația asupra nepotului său. Ludovic a pornit războiul împotriva lui Carol și la 8 octombrie 876, la Andernach, el a obținut victoria asupra mult mai puternicei armate a francilor apuseni. După acest episod, cei trei fii ai lui Ludovic Germanul s-au întâlnit în noiembrie la Nördlingen, pentru a discuta divizarea regatului tatălui lor și a le impune vasalilor lor jurământul de supunere. Potrivit planului schițat în 865, pe
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
fie cu fiica contelui Adalard sau cu vreo concubină. Nelăsând niciun urmaș, toate teritoriile sale au revenit fratelui mai mic, Carol cel Gras, care era deja rege al Italiei și împărat, care astfel a reușit să reunească întregul regat al francilor răsăriteni. Ulterior, Hildegarda s-a alăturat markgrafului Engeldeo de Bavaria în conspirația acestuia împotriva regelui Arnulf de Carintia, motiv pentru care a fost privată de "onorurile sale publice" în 895, potrivit informației din "Annales Fuldenses".
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
originii din Saxonia a familiei, cunoscută și cu denumirea Liudolfingi, după numele primului membru cunoscut din această familie, Liudolf. Dinastia ottoniană a fost în același timp prima dinastie imperială din Sfântul Imperiu Roman, ca succesoare a dinastiei dinastiei carolingiene a francilor și care este recunoscută în general ca fondatoare a imperiului medieval romano-german, oficial cunoscut ca Sfântul Imperiu Roman. Deși nu a fost niciodată uns împărat, Henric I "Păsărarul" (Heinrich), duce de Saxonia, este considerat fondatorul dinastiei imperiale germane, întrucât alegerea
Dinastia Ottoniană () [Corola-website/Science/325338_a_326667]
-
întrucât alegerea sa ca rege al Germaniei a făcut posibil ca fiul său, Otto I să ajungă împărat. Începând cu Otto I, cei mai mulți regi ai Germaniei erau încoronați de papă și ca împărați (în germană "Kaiser") romano-germani. Sub Ottoni, regatul francilor estici a devenit în cele din urmă Germania, cu rezultatul unificării ducatelor Lorena, Saxonia, Franconia, Suabia, Turingia și Bavaria, odată cu încoronarea imperială a lui Otto I din anul 962. Aceasta nu a fost totuși o restaurare în Evul Mediu a
Dinastia Ottoniană () [Corola-website/Science/325338_a_326667]
-
ales de către conducătorii ducatelor germane, ca succesor al ultimului rege din Dinastia Carolingiană, Ludovic Copilul. Conrad "cel Tânăr" era fiul ducelui Conrad de Thuringia cu soția sa Glismut, probabil rudă cu Ota, soția împăratului Arnulf de Carintia și mama regelui francilor răsăriteni, Ludovic Copilul. Conradinii, conți regiunea franconă Lahngau, fuseseră susținători loiali ai Carolingienilor; ei au luptat cu îndârjire pentru predominanță în Franconia cu fiii ducelui Henric de Franconia din dinastia Babenberg la castelul Bamberg. În 906, cele două tabere s-
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
a reprezentat o marcă de frontieră a Imperiului Carolingian, constituită în anul 889. Înainte de a deveni o marcă, a fost un principat sau ducat guvernat de principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania, un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor, s-a supus ducelui Odilo de Bavaria, el însuși vasal al francilor. Prin aceasta, frontiera Bavariei s-a extins, iar fiul lui Odilo, Tassilo al III-lea de Bavaria, a început creștinarea triburilor slave de dincolo de râul Enns. În 788, Carol cel Mare a integrat cu totul teritoriul Carintiei (Carantaniei) în statul
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
Inițial, Feyder a împrumutat bani pentru acest film de la vărul său, care era director al Banque Thalmann. În momentul lansării filmului, în octombrie 1921, costurile de producție s-au ridicat la o valoare fără precedent de aproape 2 milioane de franci, astfel încât, de teamă, susținătorii financiari și-au vândut imediat drepturile lor către distribuitorul Louis Aubert. Cu toate acestea, filmul a devenit repede un succes imens și a avut încasări mari, ducând la câștiguri mari de bani pentru Aubert; filmul a
Atlantida (film din 1921) () [Corola-website/Science/325437_a_326766]