5,324 matches
-
lumină înfiptă sub ochi. Declar din acest motiv că Antoaneta Ralian este actrița ro mână care a nimerit în breasla traducătorilor mai degrabă din neatenție sau dintr-un accident organi zatoric. Am văzut-o jucând roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publi cului fără repetiții generale și supunându-l. Am văzut-o deslușind nedeslușibilul. Am văzut-o culegând apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de-acasă.“ Groucho Marx. A.R. Bună poantă. Ăștia sunt marxiștii care-mi plac: Groucho, Harpo și Lupo. Dar să-mi închei povestea. Mă rog, o fac cu un gust acru amărui. Ploaie de ironii mitocănești din partea celorlalți redactori. Și frustrare, fiindcă îmi dau seama că soțului meu i se cam scurg ochii după cele două Loreley. R.P. Se spune despre căsătorie că este arta concesiilor reciproce, doamnă Ralian. E una dintre definițiile clasice. Ați testat adevărul acestei definiții? În ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne cunoșteam reciproc punctele vulnerabile și în ele ne înțepam cu sadism. Șase decenii înseamnă accese de nervi, accese de independență, de gelozie, de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune adâncă, empatie, nevoia inexorabilă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
adăugați pe cei doi admirabili „Vlazi“ ai dumneavoastră. R.P. Există multă impostură, dar există, din fericire, și meșteșugari onești. Vă invit acum să vorbim puțin și despre meseria de traducător ca atare. Despre pariurile ei, despre noblețea ei, despre eventualele frustrări pe care le poate aduce o asemenea ocupație. A.R. Aici mă tem că nu pot fi decât subiectivă. Nu știu, când întrebi un actor despre actorie sau un muzician despre muzică, nu te aștepți la judecăți nemiloase. În ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu ochii în lacrimi: „Ce faci tu aici, draga tatii?“. N-am fost niciodată mai fericită să-l văd pe bunicul și, la scurtă vreme, ai mei m-au mutat în gazdă. La mutare a contribuit poate și faptul că frustrarea că nu puteam învăța și scrie devenise atât de mare, încât îi trăsesem o palmă șefei de cameră, o fată cu un an mai mare, foarte leneșă și gălăgioasă de felul ei. O avertizasem regulamentar, e drept, de două ori
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un moment dat, am crăpat borcanul cu smântână. Acasă, în cameră m-am trezit la un moment dat cu niște vergi date peste picioarele goale și doar bunica a reușit să mă salveze. Mama locuia cu soacra, avea și ea frustrările ei pe care și le descărca când și pe cine avea ocazia. Apoi cu banii luați din vânzarea unei bucăți de pământ la țară, părinții au cumpărat o parcelă de pământ pe aceeași stradă, unde urmau să ridice o casă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
atâta trudă în regimul comunist. Populația neinstruită și slab pregătită în ceea ce privește ticăloșia conducătorilor ei, a fost astfel manevrată încât să vadă în Iliescu o mare personalitate care a salvat țara. În continuare Iliescu dând curs refulărilor pricinuite de ani de frustrări acumulați în umbra dictatorului, avid de putere, și pentru că își putea menține această putere doar cu ajutorul ,,tovarășilor”, le-a dat acestora la schimb undă verde la jefuirea țării. Și prima formă de jaf a fost aceea că s-a dat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
anumiți indivizi care aveau interesul sau erau puși să mă denigreze, mi-au făcut ,,loby” cum că n-am fost în stare să-mi fac o familie, că eram un însingurat, adică un ratat care se izolase de ceilalți datorită frustrărilor. Din nou, nu eram ca ei. Acei indivizi mă blamau pe la colțuri, dar tocmai golănimea securistă era cea care îmi făcuse tot timpul probleme din umbră, era la originea acestor neîmpliniri în plan lumesc. La vremea respectivă, după ce m-am
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
părinții săi?!" Facem jocul comuniștilor? Articol apărut în Ziarul personal al dlui Marian Ciornei -Anul 1 Nr.1 din 16.08.1998, sub semnătura „Tataia” De cele mai multe ori nervii reprezintă glasul Ne putinței, iar agresivitatea reprezintă de multe ori glasul Frustrării. Când "văd mizeria în care trăim cu toții (sau aproape toți) și când știu bine că situația se poate remedia, pun mâna pe pix și încerc să explic niște lucruri .” 149 Dar când după ani de zile ajung la concluzia că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
doilea rând, șia construit un personaj cu priză la public. Prin el, Cristian Tudor Popescu transmite ideea că e un om din popor și pentru popor, veșnic nemulțumit de felul în care cei mulți sunt prostiți și împilați. (Veșnic, pentru că frustrările celor mulți sunt, la rândul lor, veșnice.) De-aici încruntătura, rictusurile sarcastice (trebuie să recunoș tem că îl ajută și fața foarte mult - osoasă, mobilă și expresivă; închipuiți vă un rubicond în rolul „durului“ Popescu și o să vedeți că nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la noi și a vizitat, dea lungul istoriei, de la curente culturale (sămănătorismul, de exemplu) până la miș cări politice și ideologii (cum sa întâmplat în cazul legionaris mului). De fiecare dată, a fost produsul minților unor intelectuali orășeni, care își compensau frustrările proiectând o lume ideală, opusă celei în care trăiau. Acum ceva vreme, lam văzut la emisiunea lui HoriaRoman Patapievici de la TVR Cultural pe Grigore Leșe, reprezentantul cel mai de seamă de astăzi al „fibrei sănătoase“ rurale, al tradițiilor noastre strămoșești
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în ace eași disperare a lui că a încetat să fie în atenția publicu lui. Numai că o astfel de soluție e similară cu drogurile: ele nu te fac mai fericit și nici măcar nuți rezolvă problemele, ci doar îți creează frustrări și iluzia că, dacă mărești doza sau iei ceva mai puternic, totul va fi bine. În toți acești ani, lam văzut pe Claudiu Bleonț cum mărește încontinuu doza de penibil în emisiunile TV la care participa. Când nau mai fost
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
filme străine predominant proaste. Nu-mi propun un dialog polemic cu nimeni. Tu probabil te referi la marea masă de filme românești presau postrevoluționare, sufocate de metaforuțe și pline de personaje artificiale care vorbesc ca din cărțile proaste. Posibil ca frustrarea mea cinematografică, acumulată în mulți ani, să fie unul dintre motivele pentru care îmi doresc să fac cinema direct și frust, dar nu e în nici un caz vorba despre o polemică. E o miză mult prea mică. Nu e neapărat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
89 și este văzută prin ochii unui copil Lalalilu și ai surorii sale mai mari, Eva, elevă de liceu. Este povestea micilor lașități ale celor mari și a marilor curajuri ale celor mici. Totul este real, prea real privațiunile cunoscute, frustrarea de a nu putea face nimic împotriva unei dictaturi care se credea veșnică și, tocmai de aceea, Lalalilu își imaginează o ”lume mai bună”, în care praștia sa de copil ar putea să-l dea jos pe Ceaușescu, scoțându-l
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la antipodul acelor parabole greoaie cu care ne-a obișnuit filmul românesc de dinainte de 89 ! este extrem de ambițioasă : un fel de foaie de temperatură a febrei naționale. Această febră este stârnită din te miri ce, pentru că vine pe fondul unor frustrări acumulate în timp. Iar motorul ei, un individ pe nume Doiaru (Răzvan Vasilescu, impecabil ca întotdeauna), este totodată și singurul care, într-o Românie tot mai uniformizată, cu metehne și pasiuni trase la xerox, face legătura cu trecutul ; amintirile sale
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu mă pot opri să mă gândesc la ce mi-a spus Elise. Dacă are dreptate? Dacă sunt tone de persoane care încearcă să ne cumpere cadouri și nu știu ce? Simt o împunsătură de teamă direct în inimă. Dacă renunță, din cauza frustrării? Ridic telefonul și apelez numărul lui Luke. În clipa în care sună, îmi aduc brusc aminte ce i-am promis alaltăieri, că nu-l mai sun la serviciu pentru toate „fleacuștețele legate de nuntă“. L-am ținut o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
părul, pătându-mi pantofii cei noi, tiviți cu piele de antilopă. Dar aproape că nu le simt. Sunt încă extrem de rănită de tot ce s-a întâmplat; de privirea lui Elinor, ușor aburită de gimlet; de propria mea umilință; de frustrarea față de Luke. În clipa în care intru în apartamentul nostru se aude un tunet. Aprind toate luminile și televizorul și iau corespondența. Este și un plic de la mami, pe care îl deschid primul. Din el cad o mostră de material
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atât scapi mai repede. Nu trebuie decât s-o spui. Și tocmai sunt pregătită s-o fac, când fac greșeala fatală de a ridica privirea. Alicia mă privește de sus și arogantă, așa cum m-a privit întotdeauna. Ani întregi de frustrare, ani întregi în care m-a făcut să mă simt insignifiantă și proastă se adună în mine asemenea unui vulcan - și pur și simplu fără voia mea mă trezesc spunând: — Adevărul e că... facem nunta la Plaza. Chipul Aliciei e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
beau alcool la nuntă, pentru că trebuie să conducă spre casă. Ce părere ai de Perrier? — Ăă... nu știu. Janice... Inspir adânc. Mami e acasă? A, nu știi, draga mea? Părinții tăi au plecat la Lake District. Simt un val de frustrare. Cum am putut să uit de plecarea lor la Lake District? — Eu tocmai am trecut pe aici să ud florile. Dacă e ceva urgent, pot să caut numărul pe care mi l-au lăsat... — Nu, e... OK. Frustrarea începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
val de frustrare. Cum am putut să uit de plecarea lor la Lake District? — Eu tocmai am trecut pe aici să ud florile. Dacă e ceva urgent, pot să caut numărul pe care mi l-au lăsat... — Nu, e... OK. Frustrarea începe să mi se risipească. În adâncul sufletului, sunt chiar ușurată. Asta îmi mai dă un mic răgaz să respir. Nu e vina mea că sunt plecați, nu? — Ești sigură? spune Janice. Dacă e important, fac imediat rost de număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să descopere că propria lui mama l-a tras în piept în așa hal. — Nu ți-a zis măcar de interviul ăsta? Luke nu răspunde. Își scoate mobilul, apelează un număr și așteaptă câteva clipe. Apoi scoate un sunet de frustrare. — Am uitat. A plecat iar în Elveția. Și eu uitasem. S-a dus iar “în vizită la prieteni“, ca să fie în formă la nuntă. De data asta stă două luni întregi, ceea ce înseamnă că se va remodela complet, din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care se manifestase încă din anul 1920 ca unul dintre cei mai activi lideri ai tineretului, cu deosebire ai studenților naționaliști, un corp de persoane dislocate social, ambițioase, nemulțumite, revendicative, gata să exprime în mediul în care trăiau starea de frustrare în cuvinte și acțiuni violente. Însă, între A.C.Cuza și Corneliu Codreanu au apărut de la început anumite diferențe: A.C.Cuza punea accent pe lupta legală în cadrul regimului politic existent, în timp ce Corneliu Zelea Codreanu se pronunța pentru lichidarea regimului democratic și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
o perioadă a fost secretar al Societății și revistei pe care o edita), Societatea de Biologie, filiala Iași, Societatea de Istoria Medicinii din București și Societatea de Istoria Medicinii din Paris. După o viață zbuciumată, cu multe insatisfacții ,adversități și frustrări diabolice, ce l-au obligat la un consum de energie fizică și intelectuală, dr. Constantin Bart a încetat din viață în ziua de 21 aprilie 1978, iar urna a fost înhumată în Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXTRASE: -STAVRI, GR.
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
celebrat cu bun simț festivismul nu e lăsat să știrbească decența a ceva ce este, în primul rînd, un studiu al relațiilor inevitabil ghimpate și melancolice dintre cuceritori și cuceriți. (Sînt abordate inclusiv sentimentele de neputință, de umilință și de frustrare ale unui popor mic, condamnat la supunere sentimente care în epopeea cinematografică națională se remarcă mai ales prin absența lor.) O altă plăcere (aici, ca și la șapte băieți și o ștrengăriță) este aceea de a vedea cinematografia romînă aliniată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e, de exemplu, o meditație despre tînjire și regret. Disfuncția monstruoasă a protagonistului funcționează ca o lentilă amplificatoare prin care cititorul poate vedea cît de mult din viață dintr-o viață normală se consumă în tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în tristețea lui e prea tîrziu. în fond, atunci cînd Max se îndrăgostește pentru prima dată, el nu suferă altfel decît orice alt puber a cărui ignoranță cască un hău de netrecut între dorință și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]