4,800 matches
-
1934, 730; Perpessicius, Opere, VII, 123-126, VIII, 43-46, 398-400; Petru Comarnescu, Urme românești..., RFR, 1936, 11; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 283-284; Ralea, Scrieri, II, 536; George Muntean, Corespondența dintre Liviu Rebreanu și Marcu Beza, RITL, 1970, 1; Tache Papahagi, Grai, folclor, etnografie, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1981, 393-403; Constantin Darie, Marcu Beza. Amintiri, „Magazin istoric”, 1985, 6; Marcu Beza, UVPA, 197-199; Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Dan Grigorescu și Florin Toma, introd. Dan Grigorescu, București, 1985, 255-258; Scarlat, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
localismului creator” și pleda pentru dinamizarea energiilor provinciei. De unde aspectul de cronică regională din publicistica sa (Figuri bănățene, Contribuții la istoria literaturii bănățene, Lugojul și Universitatea Banatului), folosirea, în linia satirică a lui Victor Vlad Delamarina ori pentru culoare, a graiului bănățean în poezie (Prăstă deal la nana-n vale), ca și transcrierile similifolclorice (Florile satului). În ciuda acestor experiențe, a scris într-o limbă curată, mânuind, cvasimanierist, vocabule abstract-simbolice și enumerații metaforice în cascadă. Virtuozitatea de meșteșugar al versului e vizibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937; Prăstă deal la nana-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii în formă populară, Lugoj, 1937; Amiaz liniștit, Lugoj, 1939; Împăratul, Lugoj, 1939; Baba Floarea, Timișoara, 1943; [Versuri], în Ano, Ano! Lugojano!, îngr. și pref. Gabriel Țepelea, Timișoara, 1974, 92-102; Cântecele mele, pref. Dim. Rachici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
cărei trecut ne era necunoscut) silueta zveltă a unei cupole aurite și a unei cruci. Mult mai mult decât hainele sau înfățișarea ei, semnele acelea mărunte ne arătau cât era ea de deosebită. Cât despre franceză, o consideram mai degrabă graiul nostru familial. La urma urmei, fiecare familie își are micile ei manii verbale, ticurile ei de limbaj și poreclele care nu trec niciodată dincolo de pragul casei, argoul ei intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în ochii unora, extravaganță pentru ceilalți. Până în ziua în care am descoperit că o pietricică acoperită de rugină putea face să-i mijească lacrimile printre gene și că franceza, graiul nostru de acasă, putea - prin vraja sunetelor sale - să smulgă din apele negre și vijelioase un oraș legendar care se trezea încet la viață. Dintr-o doamnă de obscură obârșie nerusească, Charlotte s-a prefăcut, în seara aceea, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mituri care ne-au parvenit pe suport scris (miturile din Vede, Iliada, Cartea Morților, Enuma Elish). Cu toate acestea, este mai mult ca sigur că textele În cauză nu sunt altceva decât transcrieri ale unor narative care circulau prin viu grai. Oralitatea presupune, așa cum o arată numeroase cercetări asupra culturilor folclorice: a) caracterul tradițional al conținuturilor: mesajul transmis este considerat ca având autoritate datorită faptului că provine de la generațiile anterioare. Prin aceasta, el reprezintă un patrimoniu al colectivității, care trebuie apărat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și reactualiza bagajul de motive epice, de personaje și semnificații considerate de acea comunitate drept efigii ale identității ei, repere simbolice. Ea este, deci, o sursă de conservatorism. Mitul nu este Însă unicul tip de povestire tradițională, transmisă prin viu grai, care circulă Într-o societate. Această constatare a generat o bogată literatură de specialitate, marcată de numeroase controverse referitoare la specificitatea conținutului povestit. Conținutul Cea mai mare parte a savanților consideră că mitul este o povestire care se individualizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin tehnici de divinație. În riturile de exorcizare, Însă, vindecarea și divinația devin identice. Exorcistul stabilește un dialog cu spiritul malefic care a pus stăpânire pe cel bolnav. Pe parcursul acestui dialog, el identifică natura spiritului: acesta se face auzit prin graiul celui bolnav, dar cu intonații și voce diferite - după tipul acestor inflexiuni, exorcistul stabilește felul și puterea spiritului malefic. Apoi exorcistul Îl supune la un interogatoriu referitor la cauzele posesiunii, intențiile spiritului, puterile și slăbiciunile sale. Spiritul Însuși Îi dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În drum spre cimitir și În momentul când se așază bradul la căpătâiul mormântului (E. Bernea, 1998, pp. 50-51). Inițieriletc "Inițierile" „Termenul inițiere, În cel mai general sens, se referă la un corp de rituri și Învățături transmise prin viu grai, al căror scop este să producă o modificare radicală a statutului social și religios al persoanei inițiate”, scrie Mircea Eliade (1987, vol. VII, p. 225). Deoarece această transformare de statut se poate exercita În moduri diferite, În literatura de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Isac; Zonabend, Françoise, 1981, „Rapport introductif”, În Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt (coord.), Le charivari, Mouton, Paris Ciaușianu, Gheorghe, 1914, Superstițiile poporului român: În asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, Librăriile Socec, București Ciubotaru, Ion, 1999, Marea trecere, Grai și Suflet, București Claverie, Elisabeth, 1991, „Voir apparaître: les événements de Medjugorje”, În Jean-Luc Petit (coord.), L’evenement en perspective, Éditions de l’École des hautes études en sciences sociales, Paris Cohen, Abner, 1980, „Drama and Politics in the Development
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
maîtres du désordre, Flammarion, Paris Henniger, Joseph, 1987, „Sacrifice”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religions, vol. XIII, MacMillan, New York Herseni, Traian, 1977, Forme străvechi de cultură poporană românească, Dacia, Cluj Herseni, Traian, 1997, Colinde și obiceiuri de Crăciun, Grai și Suflet, București Hobsbawm, Eric; Ranger, Terence (coord.), 1983, The Invention of Tradition, Cambridge University Press, Cambridge Hocart, A.M., 1934, „Etiquette”, În Edwin Seligman, Alvin Johnson (coord.), Encyclopaedia of Social Sciences, vol. V, MacMillan, New York Hoebel, Adamson; Frost, Everett, 1976
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de astronomie și meteorologie țărănească, Mentor, București Marian, Simion Florea, 1994, Sărbătorile la români, Editura Fundației Culturale Române, București Marian, Simion Florea, 1995, Trilogia vieții (vol. I - Nașterea la români, vol. II - Nunta la români, vol. III - Înmormântarea la români), Grai și Suflet, București Marian, Simion Florea, 2000, Mitologie românească, Paideia, București Mariot, Nicolas, 2002, „Nos fleurs et nos cœurs: la visite présidentielle en province comme événement institué (1888 - 1998)”, În Terrain, nr. 38 Mauss, Marcel; Hubert, Henri, 1996, Teoria generală
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Le carnaval, la fête et la communication: actes des premieres rencontres internationales - UNESCO, Serre, Nice Pommier, Eduard, 1986, „Versailles, l’image du souverain”, În Pierre Nora (coord.), Les lieux de la mémoire: La Nation, Gallimard, Paris Pop Mihai, 1998, Folclor românesc, Grai și Suflet, București Pop, Mihai, 1976, Obiceiuri tradiționale românești, Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, București Post, Paul, 1996, „The Modern Pilgrim: A Christian Ritual Between Tradition and Post-Modernity”, În Elizondo, Virgilio; Freyne, Sean (coord.), 1996, Pilgrimage, SCM Press, Londra
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Tache Papahagi, 1967, Poezia lirică populară, EPL, București Taloș, Ion, 1978, Meșterul Manole: contribuție la studiul unei teme de folclor european, vol. I, Minerva, București Taloș, Ion, 1997, Meșterul Manole: contribuție la studiul unei teme de folclor european, vol. II, Grai și Suflet, București Taloș, Ion, 2001, Gândirea magico-religioasă la români: dicționar, Editura Enciclopedică, București Tambiah, Stanley Jeyaraja, 1990, Magic, Science, Religion and the Scope of Rationality, Cambridge University Press, Cambridge Tartakowski, Danielle, 1998, Le pouvoir est dans la rue: crises
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Liviu, Semnele timpului, Editura Junimea, Iași, 1988. Bibliografia I.L. Caragiale în periodice (1952-1912),Vol. I, II,coord. Marin Bucur, cuvânt înainte de Eugen Simion, autori: Mioara Apolzan, Marin Bucur, Georgeta Ene, Rodica Florea, Dorina Grăsoiu, Stancu Ilin, Dan C. Mihăilescu, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1997 Călinescu, Al., Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, București, 1976. Căpușan, Vodă, Maria, Despre Caragiale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999. Cazimir, Ștefan, Caragiale universul comic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nr. 12, decembrie 1903, p. 3, comentat în Bibliografia I. L. Caragiale, vol. II, Vol. I, II, coord. Marin Bucur, cuvânt înainte de Eugen Simion, autori: Mioara Apolzan, Marin Bucur, Georgeta Ene, Rodica Florea, Dorina Grăsoiu, Stancu Ilin, Dan C. Mihăilescu, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1997. 131 Bibliografia I.L.Caragiale, ed. cit. în capitolul "Sintagme din opera caragialiană intrate in uzul public". 132 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, ediție îngrijită de Geo Șerban, Editura Lider, București, 1996, pp. 284-285, care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așternut o liniște, aproape nefirească, când toate necazurile, pizmuirile și grandomania, discrepanțele sociale, economice, religioase dispar topite În creuzetul emoțiilor pure, unde licărește timid sămânța de umanitate de la Începuturile creației din jocul dumnezeirii. Cu ochii dilatați și buzele tremurând, fără grai, privim hipnotizații, cei câteva mii de oameni răsăritul astrului luminii și al vieții. Mai Întâi, zorii feciorelnici se Îmbujorează ușor, apoi discret apare o primă licărire aurie, un colțișor palid, care se mărește, până ce conturul se definitivează și Hyperion În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
al claviaturii dând expresie covârșitoare compozițiilor lui Bach, Haydn, Buenaventura (ibidem, p.80). 649 Poteca se desface Înainte ca o caracatiță cu picioarele Împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. Pierdut În larga și neprihănita singurătate a naturii, cine n-a ascultat graiul duois și mistic, În care adierile călătoare ale dimineții Își destăinuiesc frunzele adormite ale pădurii, eterna lor dragoste? Al cui suflet n-a Întinerit În fața unei picături de rouă, ce Îndoaie, sub greutatea-i răcoroasă și scânteietoare, fruntea Încărcată parcă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
și 1954, și a doua oară, din 1958, la Balta Brăilei și Gherla. A fost eliberat în 1964. Până în 1946 a folosit pseudonimul Robert Cahuleanu. A mai semnat Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru. A mai colaborat la „Bugeacul” (Bolgrad), „Graiul satelor” (Cahul), „Cuvânt moldovenesc” (Chișinău), „Bacăul”, „Curentul literar”, „Prepoem”, „Vremea”, „Revista literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Urzica”, „Rebus”, „Arici Pogonici”, „Luminița”, „Cutezătorii”, „Cadran”, „Cronica”. Format în perioada interbelică, C. a preluat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la Paris o tălmăcire a Bibliei, contestată de clericul ardelean pentru incompetență teologică și pentru întrebuințarea unei exprimări artificiale în locul limbajului bisericesc și a graiului popular. În manuscris i-a rămas o gramatică (Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
1960), La fântâna cu găleată (1962), Satul fără țărani (1974), Păsări călătoare (1975). Programatic, I. tinde să realizeze o frescă a vieții țăranului din Moldova în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Datorită valorificării literare a unui grai popular foarte bogat, adeseori cel care a scris Trandafir de la Moldova a fost considerat ca făcând parte dintr-o galerie de autori inaugurată de Ion Neculce și continuată de Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Limbajul este într-adevăr principalul instrument
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
a stăpîni, De teritorii și de griji de stat), Care din voi iubește-ne mai mult, Ca dărnicia-mi cu prea plin să dea Und' firea-ntrece-se cu meritul. Goneril, Născută-ntîi, vorbeste prima. GONERIL: Șir, Te-iubesc peste cît graiul poate spune, Măi drag că văzul, largul, libertatea, Peste ce poate prețuit fi, scump și rar, Ca viața-n pace, frumusețe,-onoare, Cît un copil tata-și iubi vreodat. Sărac face iubirea-mi suflul, graiul mut, Mai sus de toate-acestea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Șir, Te-iubesc peste cît graiul poate spune, Măi drag că văzul, largul, libertatea, Peste ce poate prețuit fi, scump și rar, Ca viața-n pace, frumusețe,-onoare, Cît un copil tata-și iubi vreodat. Sărac face iubirea-mi suflul, graiul mut, Mai sus de toate-acestea te iubesc. CORDELIA (aparte): Cordelia ce va spune? -Iubește, taci. LEAR: Pe-acest ținut, din cest la cel hotar, Cu codri-umbratici și cu cîmpi mănoși, Cu rîuri pline și cu largi pășuni, Te fac stăpîna
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de sicofanți servili, Ce datoria-și împlinesc supuși. KENT: Șir, în credința pură,-n sincer adevăr, Cu-ngăduința-auguste-vă prezente, A cărei influență, ca-n văpăi cunună Pe al lui Phoebus cap... CORNWALL: Ce vrei să spui? KENT: Că am ieșit din graiul meu care va supără atît. Știu, șir, că nu sînt lingușitor; cine v-a-nșelat în curată franchețe, a fost un curat nemernic, ceea ce eu, dinspre partea mea, nu voi fi, si de m-ați ruga, chiar de-ar fi să-mi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]