5,667 matches
-
în 1978, poemele publicate fiind însoțite de o prezentare făcută de Nichita Stănescu și Nicolae Breban. Debutul editorial îl constituie volumul Gramatica morții (1995), distins cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor. A tradus din engleză câteva legende și povești. Gramatica morții se află sub auspiciile poeziei moderniste a anilor ’60: un lirism patetic, metafizic-vizionar, al suferinței sub semnul Poeziei (cu majusculă) și al Morții. Poemele lui F. au o violență a confesiunii, o forță a imaginii, un metaforism tăios, oximoronic
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
în Datoria, care deschidea volumul de debut. Poemele sunt scenarii alegorice despre moarte, despre copilărie și trecere, hrănite în profunzime de acea violență care transpare încă din prima carte și care aici erupe nestăvilit, purtând amprenta unui expresionism întunecat. SCRIERI: Gramatica morții, București, 1995; El-Roi, București, 1997. Traduceri: Helen și William McAlpine, Povești și legende japoneze, București, 1998; Barbara Léonie Picard, Legende, povestiri și basme franțuzești, București, 1999; Robert van de Weyer, Islamul și Occidentul, București, 2001; Geraldine Macaughrean, O mie
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
români și maghiari, 22 cu ucrainenii, 17 cu slovacii, 12 cu lituanienii, 11 cu rușii și bielorușii, 10 cu polonezii, 8 cu cehii și moravii și 3 cu sașii-germanii. Cercetarea cântecului epic tradițional l-a condus pe F. spre studierea gramaticii și stilului acestuia. Creație cu limbaj propriu, scrie folcloristul în Estetica oralității (1980), cu mijloace artistice specifice, cu un stil tradițional bine consolidat, folclorul trebuie studiat nu cu uneltele retoricii clasice, ci cu acelea ale limbajului propriu. Sprijinindu-se pe
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
H.[ildebrand] (28.XI.1878, București - 29.I.1923, București), poet și traducător. Este fiul profesorului Giovanni Luigi Frollo, titular al Catedrei de istorie a literaturilor neolatine de la Universitatea din București, autor al primei gramatici a limbii italiene în românește. Vrând să devină preot, F. studiază între 1889 și 1899 la seminarele catolice din București și din Iași. Apoi, schimbându-și gândul, pleacă la Roma, unde se inițiază în filosofie și în dreptul canonic. Revenit în
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
de bază (ortografia, geminarea, iotacizarea, punctuația, apostroful, spiritele, accentele, cratima, metrul poemelor, Cântecul lui Arghir, Cântecul bahic, epitalamuri ș.a.). El nu se rezumă la cercetarea limbii poemului, ci studiază și restul operei lui Budai-Deleanu, manuscrisele filologice, Lexiconul cu ciornele sale, Gramatica în latină și română, graiul natal al autorului, textele de literatură română veche care au intrat în atenția scriitorului. F. a pornit și aici de la lectura directă a manuscrisului, ceea ce nu se mai făcuse cu rigoare de la ediția lui Gh.
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
Unsprezece poeți, Iași, 1981; Vasul de brumă, București, 1985; Krik vo sekiavanieto [Strigătul memoriei], tr. Save Manasievski și Florin Filiuță, pref. Blaje Koneski, Skopje, 1985; Eternitatea clipei, Craiova, 1986; Mască pentru voce, Cetinje, 1987; Poezie și epocă, Novi Sad, 1989; Gramatica întâmplării, Craiova, 1991; Introducere în retorica juridică, Craiova, 1993; Zero dinamic, Craiova , 1994; Retorica oglinzii, București, 1995; Ademenirea, Brâncoveni, 1995; George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Retorică. Oratoria greacă și latină, Craiova, 1996; Grădina din pustiu
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc, București, 1998; Epitetul jurnalistic (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), Timișoara, 1999; Insurecția respectuoasă. Eseu despre individualul și supraindividualul poetic, Timișoara, 2000; Poezie și limbaj, Timișoara, 2000; O călătorie spre centrul poeticului, Timișoara, 2000; Gramatica poeziei române (1880-1980) (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), București, 2002. Ediții: Paul Iorgovici, Observații de limbă rumânească, introd. edit., Timișoara, 1979 (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu); Al. Macedonski, Bronzuri-Bronzes, ed. bilingvă, tr. Eugen Tănase, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Dumitru Micu
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
fost membru și conferențiar al Ateneului Român, vicepreședinte al Ligii Culturale, fiind ales, în 1902, membru corespondent al Academiei Române. Scrisul era pentru acest cărturar cu bune cunoștințe clasice o manifestare într-un fel adiacentă rostului esențial, de dascăl, preocupat de gramatica greacă, de geografie, istorie ori poetică. Era prețuit pentru erudiția și spiritul său sever, fiind omagiat cu gesturi de amiciție de scriitori precum B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale ș.a. Colaborarea la publicațiile din epocă, discontinuă, se caracterizează prin diversitate
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
Viața domnului Isus Hristos... acum întâia oară din Sfânta Scriptură tradusă și cu învățături moralicești întocmită, 1831; Tâlcuiala evangheliilor, Buda, 1835; Epistolariul românesc, 1841), al unui îndreptar ortografic (Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române, 1818) și al unei gramatici. Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor (1822), una dintre primele gramatici românești, depășește prin semnificație cadrul unui simplu instrument de studiu, fiind o pledoarie pentru limba națională. Autorul ei încearcă să propună, cu destule stângăcii, o terminologie gramaticală românească, derivând formațiuni
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
domnului Isus Hristos... acum întâia oară din Sfânta Scriptură tradusă și cu învățături moralicești întocmită, 1831; Tâlcuiala evangheliilor, Buda, 1835; Epistolariul românesc, 1841), al unui îndreptar ortografic (Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române, 1818) și al unei gramatici. Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor (1822), una dintre primele gramatici românești, depășește prin semnificație cadrul unui simplu instrument de studiu, fiind o pledoarie pentru limba națională. Autorul ei încearcă să propună, cu destule stângăcii, o terminologie gramaticală românească, derivând formațiuni noi
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
și cu învățături moralicești întocmită, 1831; Tâlcuiala evangheliilor, Buda, 1835; Epistolariul românesc, 1841), al unui îndreptar ortografic (Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române, 1818) și al unei gramatici. Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor (1822), una dintre primele gramatici românești, depășește prin semnificație cadrul unui simplu instrument de studiu, fiind o pledoarie pentru limba națională. Autorul ei încearcă să propună, cu destule stângăcii, o terminologie gramaticală românească, derivând formațiuni noi din rădăcini latine. Chemare la tipărirea cărților românești și
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
educația sau creșterea pruncilor) și romanul Belisarie, tălmăcit din Marmontel. Soarta acestor lucrări nu este cunoscută. SCRIERI: Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române, Buda, 1818; Chemare la tipărirea cărților românești și versuri pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1821; Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1822; ed. îngr. și pref. Olimpia Șerban și Eugen Dorcescu, Timișoara, 1973. Repere bibliografice: Densusianu, Lit. rom., I, 84; Primii gramatici români bănățeni; Gramatica lui Constantin Diaconovici Loga, Buda, 1822, și Fragmente din viața și
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
Buda, 1818; Chemare la tipărirea cărților românești și versuri pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1821; Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1822; ed. îngr. și pref. Olimpia Șerban și Eugen Dorcescu, Timișoara, 1973. Repere bibliografice: Densusianu, Lit. rom., I, 84; Primii gramatici români bănățeni; Gramatica lui Constantin Diaconovici Loga, Buda, 1822, și Fragmente din viața și faptele lui, Caransebeș, 1923; Vincențiu Bugariu, Figuri bănățene, Timișoara, 1942, 65-74; Popovici, Studii, I, 271-272; Ist. lit., II, 106-109; Constantin Diaconovici-Loga. Studii, Timișoara, 1971; Aurel Cosma
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
la tipărirea cărților românești și versuri pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1821; Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1822; ed. îngr. și pref. Olimpia Șerban și Eugen Dorcescu, Timișoara, 1973. Repere bibliografice: Densusianu, Lit. rom., I, 84; Primii gramatici români bănățeni; Gramatica lui Constantin Diaconovici Loga, Buda, 1822, și Fragmente din viața și faptele lui, Caransebeș, 1923; Vincențiu Bugariu, Figuri bănățene, Timișoara, 1942, 65-74; Popovici, Studii, I, 271-272; Ist. lit., II, 106-109; Constantin Diaconovici-Loga. Studii, Timișoara, 1971; Aurel Cosma, Prin Timișoara de
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
țară la reviste ca „Transilvania”, „Luceafărul”, „Pagini literare” din Arad, „Orientul român” din Cluj. În cadrul Muzeului Limbii Române, participă la redactarea Dicționarului limbii române. Se impune cu lucrări originale asupra literaturii vechi, editări de texte vechi, studii de toponimie, lexicografie, gramatică, istorie a limbii, remarcându-se ca filolog de formație eclectică, cu preocupări multiple. Majoritatea contribuțiilor le publică în revistele „Dacoromania”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Revista filologică” și altele. Încă din 1914 începe să editeze texte vechi românești: Două manuscripte
DRAGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286847_a_288176]
-
apărarea mea. Denunțarea complotului apocaliptic (1937). Ultimii ani de viață i-a trăit la mănăstirea Cernica, unde și este înmormântat. SCRIERI: Carte de învățătură despre legea lui Dumnezeu, Chișinău, 1908; Bucoavnă moldovenească, Chișinău, 1909; Carte de cetire cu științe din gramatica moldovenească, Chișinău, 1910; Istoria Novo Neamețkogo sveatovozneseskogo monastâria [Istoria mănăstirii Noul Neamț cu hramul Sfintei Înălțări], Chișinău, 1911; Despre post. Taina nunței sau a cununiei, Chișinău, 1923; Istoria sfântă a Vechiului și Noului Testament, ed. 4, Chișinău, 1925; Procesul și
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
adîncea În lectura Contelui de Monte-Cristo Înainte de a adormi”, iată parabola care justifică, În fața cititorului contemporan, ultima carte a lui Antoine Compagnon. Ne-am obișnuit, de o bucată de vreme, să citim cărți-bilanț. Iar bilanțul are un aspect, cum spune gramatica, terminativ. Un secol s-a terminat iar celălalt n-a apucat Încă să iasă din stadiul de embrion, a primit fel de fel de botezuri mai mult sau mai puțin efemere, contestabile În orice caz. Din punctul de vedere al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Poveștii de iubire o face, nu Înseamnă că efectele ei sunt lipsite de savoarea pe care doar Răul, și-ncă premeditat, le poate avea. IV. 3. Autoficțiune, autoficționari. Postmodernitatea poate nu este decît un romantism demitizat, scrie Mihail Neamțu În Gramatica ortodoxiei. Autoficțiunea consacră, În anii 90 ai secolului trecut, mitul romantismului demitizat. Poveste de iubire are toate datele - mai puțin pactul nominal, numele naratorului identic cu cel al autorului - unei autoficțiuni. Ea pune În scenă un „eu” aparent bolnav psihic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-adevăr, diferența care așază acest roman Într-un alt loc decît cel comun al ficțiunii feminine franceze la modă poate fi exprimată În termeni oarecum bergsonieni: placarea mecanicului - constrîngerea formală citată - pe viu - povestea de dragoste nefericită. Dincolo de bulversarea „gramaticii de gen”, narațiunea este traversată de aluzii intertextuale. Există de pildă investiții de imaginar din marea poezie franceză: personajul (ea/el) cu pielea neagră, cinic, cosmopolit, showgirl/man este un clin d’oeil către biografia lui Baudelaire, așa cum Însăși lipsa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
face parte, s-o Închidă adică, „e un divertisment sau o minciună.”, Jean-Luc Nancy, Comunitatea absentă, Cluj-Napoca, Ideea, 2005, p. 110. Traducere de Emilian Cioc. Regis Jauffret, Sur un tableau noir, Paris, Gallimard, coll. « L’Infini », p. 19. Mihail Neamțu, Gramatica ortodoxiei. Tradiția după modernitate, Polirom, 2007 Lettre du 17 octobre, in Philippe Lejeune, Moi aussi, Paris, Seuil, 1984, p. 63 Serge Doubrovsky, Fils, Paris, Galilée, 1977, coperta a patra. Marie Darrieussecq, « L’Autofiction, un genre pas sérieux », in Poetique, septembrie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rol important în viața culturală și în dezvoltarea învățământului din Moldova. Astfel, a înființat la Putna, împreună cu arhimandritul Vartolomei Măzăreanul, „o școală duhovnicească” după modelul Academiei movilene de la Kiev, în care se predau, în afara cunoștințelor teologice, discipline proprii studiilor umaniste: gramatica, retorica, geografia și istoria. Pentru încurajarea unui număr cât mai mare de copii să meargă la învățătură, ca și pentru sprijinirea dascălilor, a întocmit și tipărit un abecedar cu titlul Bucvar sau Începere de învățătură (1755), în prefața căruia pledează
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
II.1916, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Fiică a prințului Hermann de Wied și a prințesei Maria de Wied, Paula Ottilia Elisa de Neuwied, viitoarea regină și poetă, învață în familie limbile engleză, franceză, italiană, latină, studiază matematica, fizica și gramatica, ia lecții de pictură și de muzică. La Berlin, urmează cursurile de Belle Arte. În copilărie și în tinerețe, face numeroase călătorii: Berlin (1847, 1861), Bonn (1851), Paris (1854), în Elveția (1858), Italia (1859), Polonia, Suedia, Rusia (1864). Se căsătorește
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
cu alfabetul rus. Sub masca „neaoșismului moldovenesc”, a promovat ideea antiromânismului, impunând teoria falsă a celor „două limbi, două noroade, două culturi”. A sprijinit analiza sociologizant-vulgară a operelor literare și folclorului, a negat importanța literaturii clasice. A elaborat manuale de gramatica „limbii moldovenești”, este autorul lucrării monografice Poezia lirică populară moldovenească (1973, în limba rusă), a îngrijit volumele Poezia lirică (1975), Cântece revoluționare sovietice (1982, în colaborare) din seria Creația populară moldovenească (16 volume, 1975-1983). Ca prozator, a semnat câteva culegeri
CIOBANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286235_a_287564]
-
la Catedra de limba română a Universității din Budapesta. În 1922 este pensionat, de fapt înlăturat din învățământ, pentru convingerile sale social-democrate. Filolog de formație, A. a studiat elementele maghiare din limba română, precum și originea limbii române, alcătuind dicționare și gramatici. A semnat și Popa Coresi. O istorie a literaturii române, scrisă în limba germană și apărută la Leipzig (Geschichte der rumänischen Literatur, 1906), a fost aspru criticată în țară, mai ales pentru tendința de a exagera contribuția transilvănenilor, în defavoarea scriitorilor
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
oralitate. Activitatea cărturărească de la curte ori din sediile episcopale, din mediile boierești sau mănăstirești nu fusese multă vreme altceva decât o pregătire a prezenței, a apariției în public. Scrierea însăși fusese practicată mai ales ca un exercițiu al oralității, iar gramatica fusese studiată doar ca o tehnică indispensabilă unei rostiri corecte. Abia în epoca crizei de conștiință, lectura, comunicarea prin scris este inclusă de cărturari cu drepturi depline, alături de imagine și cuvânt, în taxinomia instrumentelor indispensabile cunoașterii". 8 Daniel Barbu, op. cit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]