5,849 matches
-
dominate de o desantata propagandă împotriva Iugoslaviei. În timp ce la Turnu Severin era o „frenezie” ce „întrecea zgomotul Dunării, ajungând pe malul celălalt al bătrânului fluviu, unde poporul iugoslav sângerează”, cetățenii statului vecin, în conformitate cu spusele unui „analist politic” „își amintesc cu groază de alegerile de tip fascist organizate și conduse de clica de asasini și spioni ai lui Tito”. Drept de vot au avut toți „trădătorii care l-au slugărit pe Hitler în timpul războiului și al ocupației”. Pentru a-și atinge obiectivele
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
trimise în căutarea evadaților și generalizarea turnătoriilor între deținuți înlătură oricărui arestat ideea elaborării unor strategii de părăsire ilegală a instituției. Gîndul evadării e părăsit repede. Nu ai unde să te duci. Se dă alarma în toată țara, trăiești cu groaza că te vor prinde, n-ai unde să te adăpostești, n-ai bani, n-ai haine, nu poți trece granița."41 Dacă tot sînt închiși între ziduri înalte, imposibil de escaladat, păzite de subofițeri înarmați, de ce se mai alocă timp
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Tigrul, Vampirul, Tarzan, Hercule etc. Toate aceste porecle sau pseudonime atestă o trăsătură aparte a militarului și în special a mascatului: gradul lui de brutalitate, măiestria în arta loviturilor. Astfel, Cîinele este, în Penitenciarul Rahova, mascatul care știe să bage groaza în deținuți numai mîrîind și arătîndu-și dantura, Boxerul e mascatul care-l transformă pe arestat într-un sac de box, Monseniorul are arta schingiuirii rafinate, vorbind politicos, dar lovind năpraznic într-un mod calculat, rece, impersonal ș.a.m.d. Mascații
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Racoviță... au prins pe mulți din Moldova ce pe toți cu morți groaznice îi au omorît. Pe unii îi au spînzurat, pe alții îi ardeau în foc de vii, pe alții de coaste spînzurați, pe alții de picioare, cît de groază nu puteai să treci pe ulița cea mare, pe unde atîția oameni spînzurați și într-un fel și într-altul și cu atîția morți ce făceau tîlharilor, tot nu se părăseau"245. Grigore I. Dianu relatează că Alexandru Constantin Mavrocordat
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mi spune chestii. Seamănă cu un membru al familiei Addams. Mă rog. Eu vreau să-mi păstrez optimismul, așa că mă hotărăsc să-i spun Cornel. Cornel are haine horror. Din altă epocă. Oricum, cred că asta e tema hotelului. Tunelul Groazei, sau ceva de genul ăsta. În holul de la intrare am fost întâmpinat de câteva tablouri cât frigiderele, din care mă priveau fetițele din Shining. De fapt, camera asta e un fel de cavou mai micuț. Sau un sicriu mai măricel
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
plictisit niciodată de muzică. Vreau să învăț și azi. Nu prea mai ascult, în schimb. Nu m ascult nici pe mine. — Nu pot să cred. Nu. Când e nevoie, atâta tot, dar nici atunci cu plăcere. — V-am adus o groază de CD-uri, pe astea trebuie să le ascultați! ăCa și Virginia Zeani sau Leyla Gencer, Viorica este o vedetă a înregistrărilor-pirat, înregistrări făcute pe ascuns de aficionados ai operei, multe dintre ele devenite azi comerciale și mai multe circulând
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
imensă cu multe perne, care mă înghițea. Deh, eram tânără, subțire, sportivă. Terminam ce aveam de zis, priveam intens către public, astfel încât să atrag atenția asupra chipului meu și mă topeam în pământ. La fiecare spectacol se auzeau exclamații de groază în clipa aceea! Prima dată era să-mi rup gâtul, pentru că nimeni nu m-a prevenit să mi încordez mușchii. Producția asta a lui Jorge Lavelli a făcut mare vâlvă, pentru că a fost perfectă. și dirijorul era grozav - Seiji Ozawa
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
șoptit atașatul care mă însoțea să nu mă ating de nimic. Altfel, la aeroport, aș fi putut fi acuzată de violare de patrimoniu. Pe drum erau tancuri și tablouri de douăzeci pe treizeci de metri ale lui Saddam, ceva de groază... — Dar nu e grozav că ați avut șansa de a ajunge și acolo? — Cum să nu? Oricum, peste tot am fost dusă de mașini blindate de la ambasadă, pentru că altfel nu aveam voie să fac doi pași afară din hotel. — și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
iar ziarele-și dublau sau triplau tirajul, fiind solicitate de publicul mai puțin receptiv la realitățile sociale, ei căutând senzaționalul, cu camere de tortură, cu anchete securiste, care trezeau sentimentul inuman și multe altele. Imi amintesc de acele zile de groază din decembrie ’89 cum priveam la televizor zi și noapte, văzând și ascultând știrile cu care lumea era intoxicată cu tot felul de minciuni, cu diversiuni și incitări la lupte fracticide, care produceau numai lacrimi și sânge, fără un scop
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
erau demolate casele din cartierele Uranus, 13 Septembrie, Dudești și din altele, al căror nume nu mi-l mai amintesc. Am fost foarte impresionat de imaginile groaznice care se derulau în fața ochilor mei. Parcă mă uitam la un film de groază. Văzusem "Căderea Berlinului" și puteam face o asemănare între cele doua evenimente. Niște buldozere asemenea monstrului din "Godzila" își înfingeau cupele uriașe în construcțiile respective și în câteva minute întrea clădire, casă, ce era, se transforma într-un morman de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
să-mi expun amintirile, pentru generația mai tânără in special, a unor evenimente trăite cu ocazia catastrofelor naturale din acea vreme. Am trăit să văd unele inundații care dau impresia că vine sfârșitul lumii, după cum afirmă unii sectanți. Mă cuprinde groaza când îmi amintesc ce am văzut și am trăit, deși au trecut mulți ani de atunci. Era pe la începutul luni mai 1970, când peste unele zone din țara noastră, s-au abătut, ca și acum, inundații cu ploi de câte
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
interesa.Greutatea mare era că subunitățile de armată și miliție nu reușeau să evacueze populația din zonele amenințate de viitură. Oamenii nu voiau să părăsească locuințele, se opuneau cu înverșunare, în special bătrânii. Era un infern ca-n filmele de groază, nu știau nici cei puși să ia o hotărâre cum să facă pentru a rezolva cât mai bine problemele de care răspundeau.Femeile, în special, țipau și strigau după ajutoare, loveau militarii care erau nevoiți să-i transporte în spate
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
credeai că ești suspendat în aer. Dar nu puteai trage pentru că în față aveam bordeele unde locuiau,sau dormeau militari, colegii mei, puteai face o minune oricând. Acum însă parcă le uitasem pe toate și mă sufoca spaima momentelor de groază trăite, după cele plăcute la petrecere, apoi în pat cu Tanța în brațe. După scandalul cu care m-a trezit din somnul atât de plăcut, a venit nebunul de oltean cu mortul lui de sub pat, care cine știe dacă era
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
au viețuit pe aceste meleaguri, inclusiv ale celor care au venit nepoftiți, cu intenția să ne izgonească în alte locuri. Cât timp am poposit în complexul monumental de la Moisei, am revăzut în imaginația mea tot filmul tragediei petrecute, momentele de groază trăite de acei oameni nevinovați, care știau ce-i așteaptă dar nu aveau cale de scăpare. Parcă-mi suna în urechi răpăitul mitralierelor călăilor , care aveau de plătit sentimentul răzbunării, înfuriați că trebuiau să plece de pe teritoriul unui stat cotropit
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cu cinci degete, cu unghii și fără păr și fără pene și fără socoteală, acestea toate nicum hirișă deosăbirea pot stărui.” Această confuzie agresivă a speciilor este percepută ca un fenomen de alienare a lumii, provocând o reacție simultană de groază și de râs crispat. Elementele lumii, care sunt în mod obișnuit incompatibile, capătă, prin pervertirea rațiunii, prin contradicția logicii și a eticii, o materialitate șocantă, exprimând o realitate imposibil de ignorat. Un procedeu satiric des folosit de satirist este raportarea
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
lupta politică pe cale pașnică și legală, noi socotim că guvernul trebuie să o înțeleagă la fel. Dacă trecem însă de la examinarea campaniei electorale la aceea a alegerilor, trebuie să constatăm că ziua de vot a fost cu adevărat ziua de groază. Asitenții, delegații și candidații aproape pretutindeni arestați și, acolo unde au putut pătrunde în secțiile de votare, bătuți. Deci, alegerile s-au făcut în cea mai mare parte în lipsa reprezentanților partidului nostru, operând în libertate cetele guvernamentale. De aici au
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
aventuraseră pe cerul României. Populația civilă nu cunoscuse astfel practic realitatea războiului, singurele bombardamente de până atunci, cele sovietice, fiind destul de slabe și ineficiente. Cu atât mai mult, lovitura aeriană dată Capitalei la 4 aprilie 1944 a produs șoc și groază. În ajun, pe 3 aprilie, câteva aparate P-38 Lightning din Escadrila 60 Recunoaștere americană fuseseră trimise până deasupra Bucureștiului, luând fotografii cu zona Gara de Nord-Chitila de la 8500 m altitudine. În dimineața zilei de 4 aprilie, de la Foggia (Italia
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Comandantul escadrilei noastre, lt. Shepard, ordonă atacul asupra lor cu trei grupări. Bimotoarele au fost doborâte imediat fără ripostă. Am consumat și eu muniție atacând unul dintre ele la sfârșitul luptei". Cei de la sol, de pe aerodromul Popești-Leordeni, trăiau clipe de groază, iar americanii jubilau. În aer însă, în câteva clipe, raporturile de forță aveau să se schimbe... Dan Vizanty: "În timp ce mă aflam la 1500 m altitudine în fruntea formației, am auzit în cască, codificat: "Atenție Paris, atenție Paris, indieni deasupra cuibului
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cade, trupele sovietice intră în Austria, Viena. Apoi ororile... Mujici, barbari, hoardele sovietice au năvălit peste tot. Asemenea năvălirilor barbare în decursul Istoriei... "Nevasta mea, îmi povestește doctorul cu o voce aproape stinsă, dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam mult, mult de tot. Ei bine, află domnule, că au intrat în casă, poate douăzeci, sau mai mulți, și în fața mea, i-au sfâșiat rochia și au violat-o, în fața mea, domnule
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a murit tânăr, lăsând după el o văduvă cu doi copii: Marioara și Ionel. Cum văduva lui s-a recăsătorit îndată cu inginerul italian Giovanni Godini (1859-1918), angajat și el de Căile Ferate Române, ca specialist, căruia avea să-i toarne o groază de copii, tata a fost crescut de acesta. Dar primii ani ai vieții și i-a petrecut în casa bunicilor, la Slatina, care răsuna până la ore insolite de muzica tarafului din local. După recăsătorirea mamei lui, orfanul a însoțit familia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
oricând să-mi găsească vină, spre deosebire de mătușa cea bună, care nu părea deloc interesată de pagubă, singură învinovățindu-se de a fi așezat clătitele unde nu trebuie și încercând să mă liniștească: ceea ce nu era ușor, căci eu muream de groaza reîntâlnirii cu părinții, încât la venirea ostașului am implorat-o să ne însoțească și să le explice că nu eu eram de vină. Severitatea părinților mei mă scotea din fire, așa cum pe dânșii îi scoteau din fire neastâmpărul meu, agitația
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
copilărie povestindu-mi de spectacolul la care asistase el însuși demult, cu Chantecler de Edmond Rostand, dat de o trupă franceză în turneu în România. Câțiva ani buni de joacă am avut însă cu partenerii din ghettoul curții vecine: o groază de puști și puștoaice care vorbeau între ei exclusiv maghiara, dar cu mine o dădeau și pe românește, mai mult sau mai puțin puchinoși, cu care ne jucam firește și de-a hoții și gardiștii, dar care, mai ales, au
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
își bătea ordonanțele - totdeauna tineri, aleși pe sprânceană (și ea era destul de tânără); o chema pe mama la gardul ce ne despărțea, ca să-i arate ce pantofi sau ce rochii și-a mai cumpărat. Se ținea totuși econoamă, adunase o groază de bani („pentru casă în București“ - pretindea), dar într-o zi i-a scos pe toți din bancă și - fără a preveni pe nimeni - s-a dus în capitală, de unde s-a întors cu un vagon întreg de cosmetice franțuzești
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe cele ale lui Marghiloman. Pe ale lui Carol I - „de un martor ocular“ - le avea poate fiindcă era vorba de un Hohenzollern...), incitat, se vede, de caracterul din ce în ce mai acerb al vieții politice interne, începuse să se aboneze la o groază de ziare. Dintre cele care m-ar interesa ca documentație acum, nu-mi amintesc deloc de Cuvântul, abia de Buna-Vestire și Axa (fără ca totuși să pot preciza mai exact perioada: numere din Axa am înaintea ochilor doar din vremea înscăunării
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la pudoarea mea; o mână întinsă, când să dau să plec, pe care n-am îndrăznit să o refuz, o mână moale și scârboasă. Îmi venea să vomez la gândul că aveam de a face cu un homosexual. Senzația de groază și dezgust m-a urmărit vreme îndelungată. Mă satisfăcea totuși ideea că trăiam acum într-un oraș „mare“, cosmopolit, în care atâtea se puteau întâmpla... Am reluat legătura cu amicul și colaboratorul meu literar de altădată, din primele două clase
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]