5,257 matches
-
etajul doi. Dista nța de 80-90 cm. mi-a creat adevărate dureri, nu mă întrebați câte căzături am suportat, norocul a fost că în grădină iarba era mare, mai amortiza loviturile. În una din zile m-a văzut mama care habar nu avea despre ocupațiile mele suplimentare. m-a văzut cum cădeam când în dreapta, când în stânga, când de-a berbeleacul. O văd că se amuză și în loc să mă certe , o aud chemânduămă la ea. —Tomică, așa mă chema ea, ia du
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
bancă pe care o aveam, am rămas multă vreme la vorbă cu chiriașul. Am discutat de toate, despre viața noastră și cum războiul începuse și era în plină desfășurare mi-a pus o întrebare de natură politică, de care eu habar nu aveam cum să cumpănesc vorbele - cine va câștiga războiul, Stalin sau Hitler ? —Stalin, am răspuns eu, fără să dau importanță conținutului răspunsului, mai mult în glumă formul at, că eu eram lipsit de orice informație. Trecuse mai bine de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
noast ră despre război, despre Hitler și Stalin, despre discuția „ copilului” cu chiriașul informator, iar despre mine i a spus, cum era și adevărat, că el, dirigintele, m-a angajat la școala de meserii, că sunt un băiat muncitor, că habar nu am de politică, că nu știu decât să muncesc, că sunt încă minor și nu am nici un fel de relații cu alți băieți sau oameni maturi care s-ar pricepe într un fel la politica timpului. Sora mea, menajeră
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în Savoia? Mașina e parcată în fața gării. Unde vrei să mergi? Adevărul e că nu prea știu. Am cunoscut cîndva un doctor din Savoia, cu soția. Le scriu uneori într-un sat, ceva în apropiere de Chambery, ziceau ei. Dar habar n-am pe unde vine. Pînă una alta, urcă și-om vedea noi pe unde vine, după ce-om ajunge la Chambery. Nu mai am prea multă energie. Sunt mulțumită că altcineva hotărăște pentru mine. Ne îndreptăm spre un Peugeot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o drujbă. Să trăiți, tovarășe general! Se face! Dar ce-i aia drujbă? Evident, omul, ca orice citadin din lume, nu tăiase în viața lui un copac, poate că nici nu fusese prin vreo altă pădure decît jungla orașului, așa că habar n-avea ce-i aia drujbă. Nu știu nici eu, dar trebuie să le-o găsești! mai latră generalul și, după o strîngere de mînă, plecăm, însoțiți de maiorul cel gras. Mai complicat a fost să-i facem loc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
lăsat drum liber entuziasmului. Hei! Strigăm cu toții, chiuim, urlăm, batem din palme, ne pierdem suflarea noi, cei din sală în timp ce, în arenă, cai și călăreți par să fi uitat definitiv că în lume mai există timp și stare de repaos. Habar n-am dacă totul a durat douăzeci de minute, sau o oră, sau poate o viață, alta, pe care am trăit-o de mult sau am visat-o sau mi-a povestit-o un bătrîn așezat pe-un bolovan, acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
circulau bine si regulat. Șeful nostru de atelier de pe acea vreme, Nea Nae arhitectul Nicolae Vasilescu de la Institutul de Proiectare a Lemnului hotarîse să străbatem acele meleaguri "în interes de serviciu", avînd noi multe complexe de prelucrarea lemnului pe acolo. Habar n-am de ce m-a ales să fac parte din micul grup pus pe drumuri, dar i-am rămas recunoscătoare pînă azi pentru una din primele mele mari și frumoase călătorii din viață. Am traversat tot arcul Maramureșului cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
gradelor și toate celelate , tot așa eu nu comentasem nimic. Încercasem să consider toate viitoarele evenimente acte ale unei piese de teatru, în care actrița principala eram eu, trebuia să-mi joc rolul cu profesionalism până la capăt. Nu aveam însă habar de sexualitate, veneam însă dint-o familie creștină unde emoțiile de orice fel erau interzise. Mă chinuia până la agonie gândul că nu-mi voi putea mimă rolul, că mă voi devoala, din pricina sentimentelor de culpabilitate și rușine. Orice „înfruptare”din plăcerile
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
apartament ,,secret” până dis-de- dimineață, cum i-a propus tatăl Irinei s-o trimită în Japonia ca să învețe limba într-un an și s-o angajeze după absolvirea facultății la el la Combinat unde era mare securist, iar fiică-sa habar n-avea unde lucra taică-său. Erau chestiuni lipsite de importanță acum pentru Lăură, dar vroia să-l facă să înțeleagă că pe ea Securitatea a protejat-o, n-a deranjat-o cu absolut nimic niciodată, întrucat e o mare
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
merge. Cand, unde și cum nu știm, însă...în realitate, chiar a doua zi urma să meargă la tragere, știa exact în ce poligon, la ce oră, cu cine, dar nu spuse o vorbă. - Cum îl cheamă pe sublocotenentul vostru? - Habar n-am! Nici macar nu mă interesează. Dar de ce mă întrebați? - A venit una să facă o întrerupere de sarcină la noi și voiam să-ți pun o pila.. - Nu-i nevoie, mă descurc, chiar îmi place.. E destul de greu uneori
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai fioros brigadier din lagăr, scoțând capul pe o ferestruica de la o altă baraca din apropiere și aprobând pe Popescu: „Dați-i, domnule plutonier, ca banditul asta nu-i la prima abatere! Își face de cap!” De fapt, Matei Vasile habar n-avea cine-i „banditul”, dar cum criminal la criminal trage, se simțea obligat să fie de partea stârpiturii. A doua zi am aflat ca Popescu, În acea noapte, măi bătuse și pe alți nenorociți pe care i-a Întâlnit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vagoane și, sub pază (fiecare vagon era păzit de câțiva soldați Înarmați până În dinți, iar noi trebuia să stăm culcați pe podea cu ordinul de a nu ridică nici capul), am pornit spre un nou loc de detenție de care habar nu aveam cum arată. Pentru un deținut, lucrul cel mai chinuitor era transferul de la o pușcărie la alta sau de la un lagăr la altul, căci nu știai ce te așteaptă la capătul drumului: ce fel de administrație, de caralii și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe profesor cu sufletul la gură. Unii veniseră de la cinci-șase dimineața, să prindă loc în spate, la copiat. Îl știau cât e de capricios. Subiectele depindeau de toanele sale. La o adică, ne trântea niște subiecte, de n-avea nimeni habar ce vrea de la noi... Profesorul a intrat furtunos pe ușă, și-a scos un morman de hârtii, le-a pus alături și s-a adresat mulțimii: „Dragii mei studenți, numai pe voi vă mai am, numai pentru voi trăiesc!... Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
programe, proiecte, fișe de evaluare, duminică seara mi s-a rupt filmul și creierii mi s-au lichefiat. Dacă n-aș vrea să trec drept o doamnă, aș zice corect că mi i-am simțit pur și simplu muci. Brusc, habar n-am avut în ce zi sunt și dacă „Orizontul“ trebuie deja dus în tipografie, nici că Filip Florian chiar vine la Timișoara cu Attila Bartis. M-am și văzut internată la căminul de zi pentru demenții senili pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
cu entuziasm prefăcut producțiile dictatorilor, competența artistică fiind o circumstanță agravantă a lașității celor incapabili să respingă impostura unui despot : Eu am aplaudat, iar ecoul a răspuns peste veacuri cu uralele voastre. Dar eu mă pricepeam la poezie, în timp ce voi habar nu aveți de lingvistică (p. 13). Cum observăm, în această secvență Petronius se adresează cu asprime spectatorilor lui Doinaș. Învinuirea se referă la pasivitatea cu care un popor suportă un regim despotic. La prima vedere, ar putea să mire această
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numele geografice pe care trebuie să le includă în profeții și îi cere servitorului Marcos să-i șoptească la ureche răspunsurile potrivite deoarece Apollo vorbește prea încet (I, p. 17). Cel solicitat o consolează ca pe o fetiță nevinovată care habar n-are ce se întâmplă pe lumea asta, o naivă cu voce de oracol, deprinsă a formula fraze misterioase (I, p. 18). El o îndeamnă să se machieze și să se împodobească pentru a se prezenta cum se cuvine în fața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu mai e... Adaptarea la aceste condiții nu-i reușise ... complet. Dispăruse cu tot cu timp, cu tot cu el însuși, doar memoria colegului îl mai păstra ,,viu’’ în lumea din care plecase. Lupta cu viața, agonia unora, lipsa dorinței de a trăi, viciile... Habar nu am ce să mai cred... Mă limitez doar la gânduri și dorințe, la teorii ale chibritului, totul doar la trecerea timpului. Necruțătorul timp! Încerc supraviețuirea, precum Universul cu gândurile, în schimbul privirilor pironite în tavanul de un alb mincinos. De
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de Iași”, luni, 9 iunie 2003: Declarație de dragoste după 40 de ani „Veronica era fata care îmi plăcea și pe care o curtam” spune Vladislav Nicolae Bohosievici, pensionar de câțiva ani, tată a doi copii mari, doctoriță și arhitect. „Habar n-am avut de asta” mărturisește Veronica, o doamnă respectabilă, deja bunică. După 40 de ani de când a terminat facultatea, „guralivul” Facultății, fost campion universitar la gimnastică, a făcut sâmbătă în premieră această declarație colegei sale, care a venit tocmai
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
să strige lozinci comuniste și cei mai voinici să poarte pancarte cu capul lui Marx și Engels. Aceștia, cînd se certau între ei, se amenințau că-și dau în cap cu Iorga, singurul om cu barbă pe care-l cunoșteau. Habar nu aveau cine erau Marx și Engels, pe care-i purtau în proțap. Această acțiune dusă de o mînă de oameni ai comunismului sovietic a fost numită mai tîrziu, cu multă emfază, "revoluția partidului comunist român", care a "cucerit" puterea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Asta ar fi! Sînt anunțat cu cartea în buletinul 2/'84 al Centralei editoriale, deci pentru acest trimestru. O supra-comisie (anul Congresului, deh!) va reciti manuscrisul. Doamna Gabriela Negreanu, bolnavă, mi-a comunicat telefonic că a venit confirmarea pentru tipărire. Habar n-am cum va fi. Sper să nu-mi scoată (acei tovarăși) și textele "rele" care au mai rămas! Doamna Gabriela e o dulce, evident. Mi-e foarte dragă și-mi amintește mereu de Nastasia Kinski din "Tess". E cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu-s sigur că propun ceea ce doresc! Mai văd eu. Altceva?! La sfîrșitul lunii am de gînd să mă duc pînă la București! Mi-e tare dor! În același timp, din stupide motive financiare, sînt nevoit să plec de aici, habar n-am unde, trebuie să mă angajez undeva. Voi căuta în P. Neamț. Dacă nu găsesc nimic acolo nu știu unde o voi apuca. Nu mai pot rămîne aici, m-am săturat de proști și conveniențele lor plicticoase. Nu voi pleca niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
precum era Chioaru. Și dorind să nu se mai întîmple așa niciodată. Știu că nu ție se datoresc forfecările acelea pantagruelice, "redacționale", dar prefer să nu apar nicăieri decît să fiu tăiat în bucăți și-ncă deseori de indivizi care habar n-au ce e textul poetic în sine, ce vrea el și care e muzica lui. Mă deranjează cumplit lipsa de respect pentru textul scris, pentru autorul respectivului text. Ce să mai zic! Tu mă-nțelegi în limita dreptății pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
decembrie. Chiar și acum sînt plin de silă gîndindu-mă la imensa vină de a fi scriitor tînăr. Dar cînd dracu' or să-mi scoată cartea?! În 1984?! Doar e premiată pe 1981! I-am scris domnului D.R., mai înainte, întrebîndu-l. Habar n-am ce-l întrebam. Sînt foarte supărat. Și dacă supărarea mea va crește, voi merge la București să iau "Divina paradoxalia" de acolo. Și gata! Sigur, n-ar fi deloc un gest frumos, dar nu suport să fiu batjocorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Voiam să-ți comunic la timp că vin. Deci, pe duminică! Toate cele bune, dragule! Al tău, Aurel Borca, 3 aprilie 1983 Bună, dragul meu! Sînt foarte obosit. Săptămîna viitoare (vineri, cred) voi veni la Iași. Am citit mult, dar habar n-am ce știu. Poate pentru că niciodată n-am știut să-nvăț sistematic. Acum, însă, sigur și pentru că filistinul acela de director și-a dat completamente în petic, de aici o stare depresivă perpetuă. Nu știu tu cum ești, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mă împăcasem cu T., dar acum nu mai sîntem ensemble. Nu știu de ce am putut să mă atașez în halul acesta de fata asta, mi-e tare greu fără ea. Am iubit-o ca un smintit și încă o iubesc. Habar n-am ce mi se mai poate întîmpla. Aș fi vrut așa mult s-o pot urî atît cît s-o pot uita! Dar nu se poate. E un diavol! Mîine am să mă văd cu Gabriela Negreanu, în sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]