19,706 matches
-
Se întreba cât va dura până ce bestia își va da seama că fusese păcălită și va face cale întoarsă din drum. Moș Calistrat spunea că trebuie să treacă în fața ei ca s-o mai momească odată, însă Cristian nu-și imagina cum vor reuși să ajungă acolo. Poate vor pluti din nou pe deasupra? Negura se depărtase destul de mult și acum dispăruse după un cot al drumului. Calistrat îl îndemnă din nou să se grăbească, nu aveau voie să o scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tăiau calea și se vedeau siliți să ocolească stânci imense, prăvălite în calea lor. Niciodată nu mai văzuse copaci cu trunchiurile atât de mari, ba la un moment dat, își pusese întrebarea dacă nu cumva are halucinații, pentru că nu-și imaginase că niște arbori pot crește atât de groși. Chiar dacă mai mult alunecau pe deasupra ajutați de toiagul lui Moș Calistrat, când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le aruncă înainte, pseudopode se cheamă, adică picioare false. Odată aceste prelungiri proiectate în față, le umple apoi cu restul corpului. E ca atunci când încerci să sari peste pervazul unei ferestre, mai întâi treci un picior și apoi restul trupului. Imaginează-ți că în loc să-ți duci restul corpului peste pervaz, acesta s-ar scurge pur și simplu în piciorul care deja se află acolo. Tot n-am priceput mare lucru, spuse calm bătrânul, dar cred că nici nu trebuie să pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se bucure de acest lucru, însă nu își explica și cauza. De ce tocmai acum și nu mai devreme? Nu mai conta, important era că se putea ajuta de el. Se opri și coborî pleoapele. Strânse cu putere toiagul și își imagină că se află lângă Simion Pop. Senzația de plutire îl făcu să se dezechilibreze ușor. Deschise repede ochii, la timp pentru a vedea spinarea bătrânului la numai o palmă în fața sa. Ce s-a întâmplat? tresări acesta. Nu mai fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
blesteme. În afară de el, nu mai îndrăznea nimeni să urce pe Muntele Rău, iar la Râpa Dracului nici atât. Porniră imediat mai departe, Pop în față, ca un deschizător de drum și Toma doi pași în spate. Inspectorul zâmbea în sinea lui, imaginându-și-l pe Calistrat acasă la tatăl socrului său, informându-l de isprăvile fiului acestuia. Drumul nu mai dură mult, comisarul se oprise pentru că galeria se termina brusc. O grămadă de bolovani bloca trecerea. Îi dădură împreună la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șasiul era gata. Boris se asigură că toate aparatele sunt oprite și scoase de sub tensiune. Mai făcu un tur al locului de muncă, dând dispoziție ca toată curtea să fie stropită cu apă. Îi trecuse un gând prin minte. Își imaginase ce ar fi însemnat ca, pe parcursul nopții, să izbucnească din senin un incendiu. Ar fi fost moarte sigură, ori ardeau ca șobolanii în interior, ori săreau să stingă flăcările, devenind o pradă ușoară pentru arătarea însetată de sânge. Considerând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu-l audă, însă de afară nu auzi decât zgomotul motorului Toyotei ce pleca de pe platou. Se făcuse cald și o senzație de moleșeală începea să îl cu prindă. Se cutremură, înțelegând că sfârșitul e mai aproape decât își imaginase. Pentru ca vâlva să nu poată scăpa, containerul fusese conceput a fi etanș. Așa cum negura nu putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dar după noi ce va rămîne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vîrÎ iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi-l imaginez stînd ciucit lîngă valiză, Înclinînd cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvînt cu litere mărunte, despre care Întîi crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mîinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i-ar fi Întredeschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a Încredințat, de o importanță vitală În rezolvarea misterului Protocolului. Eseul Își va pierde semnificația literară În clipa În care am Înțeles că În cercetarea acestei teme, În plan faptic, nu se mai putea Înainta, și atunci am Început să imaginez Întîmplările Întocmai cum s-ar fi putut petrece. Și atunci, cu cugetul Împăcat, am schimbat titlul: Protocolul a devenit Conspirația. Plasată pe firul faptelor - nu prea denaturate - povestirea va Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nici o înțelegere dintre reprezentanții populațiilor migratoare și șefii comunităților românești, înțelegeri verbale, firește, pe care le putem crede posibile, nu știm, de exemplu, cuantumul dărilor către hoardă (probabil o parte, a zecea, din recolte și animale), dar putem sa ne imaginăm un scenariu în care populația locală avea posibilitatea să se miște liber în cadrul hotarelor obștii, și în tot teritoriul controlat de stăpânii vremelnici și, de asemenea, putem admite că nu erau oprite deplasările românilor în spațiul lor ancestral. O mișcare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să meargă la război, mergeau cu caii proprii și cu merinde pentru o săptămână. Să ne amintim că atunci când răzeșul Ion Ciuchi i-a găsit pe bejenarii bucovineni pe dealul Glodișoare, acesta venea de la Bacău călare și trebuie să ne imaginăm că nu călărea o mârțoagă. Despre oi, Cantemir ne spune că sunt de trei feluri: oile de munte, oile de Soroca (astăzi Republica Moldova) și oile sălbatice de pădure. Oilor de la munte nu li se știe numărul, cele din ținutul Câmpulungului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe moșia răzeșească Filipeni și Fruntești, deoarece amploarea activităților agricole impunea folosirea forței de muncă a țăranilor dependenți. Acești țărani dependenți trebuie să fi locuit în sat sau înafara satului, dar ei nu sunt amintiți. De asemenea, nu ne putem imagina o gospodărie răzășească cu zeci și chiar sute de hectare de teren, cuprinzând țarini, fânețe, bălți, iazuri, vii, mori, vite mari, cai și oi fără argați, slugi și chiar robi. Nici boierii n-au declarat numărul țăranilor dependenți așezați pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
murați, usturoi, oțet, cu aport calorică scăzut, favoriza bolile de nutriție și boala periculoasă numită pelagră, provocată de consumul de porumb stricat, aprins. Am arătat un caz [vezi: supra] de pelagră în satul Slobozia, după anii 1950 și vă puteți imagina ce-a fost cu 50-60 de ani înainte. Avem mărturiile unor oameni bătrâni din Lunca despre hrana zilnică primit de la curtea boierească: mămăligă la care se adăuga brânză sărată și iute, pește sărat, murături, castraveți murați, de care amintea Gh.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de jocă și voie bună, fiind mai mult o sărbătoare a tinerilor, care, în grupuri, mergeau pe câmp (obiceiul s-a păstrat în Slobozia - Filipeni), se culegeau florile galbene de sânziene din care se făceau coronițe, se purtau pe cap, imaginând-o pe Diana, dar și Soarele, se cânta și se dansa, iar după trecerea Sânzienelor, coronița se păstra atârnată de derigii casei sau se arunca pe acoperiș de către fete ca să afle când se vor mărita. Sărbătoarea se ținea și noaptea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe imașul satului, se făceau focuri și se sărea peste foc, în ideea purificării. Într-o perioadă mai veche se făceau roți de focă (roți obișnuite de care erau legate paie) și li se dădea drumul de pe dealuri spre sat, imaginând rostogolirea Soarelui pe pământ. Marile sărbători creștine: Crăciunul, Anul Nou și Paștele au fost și sunt întâmpinate de locuitorii satelor (cei din comuna Filipeni nu facă excepție) cu evlavia datorată simbolurilor și semnificației actului Nașterii și învierii Mântuitorului Iisusă Hristos
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bărbații nu puteau lua parte. Darurile pentru copil constau din îmbrăcăminte, alimente și bani, se adresau urări de sănătate, de norocă și bogăție. Unele ritualuri de consacrare, de recunoaștere prin încredințarea noului născut pământului, așezarea pe o piele de oaie, imaginând ideea de bogăție, obicei existent în zona Dornelor și adusă de bejenari în Lunca. După petrecerea numită cumetrie, duminica dimineața, nașa spăla copilul, îl scotea pe o bucată de pânăză albă numită crișmă, îl îmbrăca cu toate lucrurile noi, cumpărate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Urma să iau cartea cu mine și să dispar pentru totdeauna din viața Clarei Barceló. Am ieșit din bibliotecă cu pași ușori. Ușa de la camera Clarei se Întrezărea În fundul coridorului. Mi-am Închipuit-o Întinsă În pat, adormită. Mi-am imaginat degetele mîngîindu-i gîtul, explorînd un trup pe care Îl memorasem de pură ignoranță. M-am Întors, pregătindu-mă să abandonez șase ani de himere, Însă ceva m-a oprit Înainte să ajung În sala de muzică. Un glas șuierînd În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce mai face. Să afli dacă e fericită. Și dacă și-a iertat tatăl. Cu puțin Înaintea zorilor, avînd cu mine doar o lampă cu ulei, am pătruns Încă o dată În Cimitirul Cărților Uitate. CÎnd am făcut-o, mi-o imaginam pe fiica lui Isaac străbătînd aceleași coridoare Întunecate și nesfîrșite cu aceeași hotărîre ce mă călăuzea și pe mine: salvarea cărții. La Început am crezut că Îmi aminteam ruta pe care o urmasem la prima vizită În acel loc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
carne și oase, care mereu mi se păreau la ani lumină de fantasma Clarei Barceló, Însă În clipa aceea, studiind fiecare cută din anatomia acelei eleve, pe care n-o puteam vedea decît din spate, Însă pe care mi-o imaginam În trei dimensiuni și perspectivă alexandrină, mi se făcu o poftă ca de lup. Ia te uită, e Daniel, exclamă profesorul Velázquez. Ce noroc să vii tu și nu măscăriciul acela de ultima oară, acela cu nume de toreador, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rezolvi o dandana, cu Încredințarea că el avea să găsească soluția. N-am putut să nu simt un fior cînd am aflat pe lista neagră a inspectorului Fumero și m-am Întrebat dacă trebuia să-l Înștiințez, deși nu-mi imaginam cum, fără a mă amesteca În chestiuni care nu mă priveau. Mai confuz ca niciodată, am intrat În ceasornicărie și i-am zîmbit. — Cum Îți merge, Daniel? Ai o față... — O zi proastă, am zis eu. Cum Îți mai merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
făcute și mă satur de-atîta muncă. Dacă lucrurile vor merge tot așa, va trebui să-mi iau un ajutor. Amicul tău, inventatorul, n-ar fi interesat? Sigur are mînă bună pentru așa ceva. Nu mi-a venit prea greu să-mi imaginez ce-ar fi gîndit tatăl lui Tomás Aguilar În privința perspectivei ca fiul său să accepte o slujbă În prăvălia lui don Federico, poponarul oficial al cartierului. — Am să-l Întreb. — Firește, Daniel. Am pe-aici deșteptătorul adus de taică-tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fii alt om. Știu că ai să mă urăști pentru că nu am fost acolo, așa cum ți-am promis. Că ai să crezi că nu m-am ținut de cuvînt. Că n-am avut curaj. De atîtea ori mi te-am imaginat, singur În trenul acela, convins că te-am trădat. De mai multe ori am Încercat să te găsesc prin Miquel, Însă el mi-a spus că nu mai voiai să știi de mine. Ce minciuni ți-au zis, Julián? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu știu dacă aceste cuvinte ale mele vor ajunge pînă la tine. Însă, dacă va fi așa și dacă te vei hotărî să te Întorci după mine, aici vei găsi modul de a o face. În timp ce Îți scriu, mi te imaginez În trenul acela, Împovărat de visuri și cu sufletul sfîșiat de trădare, fugind de noi toți și de tine Însuți. SÎnt atîtea lucruri pe care nu ți le pot spune, Julián. Lucruri pe care noi nu le-am știut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
versantul pînă la vechiul parc de distracții din vîrf, ca să mă pierd printre carusele și prin sălile de jocuri mecanice, Însă promisesem să mă Întorc la timp la librărie. Pe cînd mă Îndreptam spre stația de metrou, mi l-am imaginat pe Julián Carax mergînd pe același trotuar și contemplînd aceleași fațade solemne care, de atunci, abia dacă se schimbaseră, cu scările și cu grădinile lor pline de statui, așteptînd poate același tramvai albastru care se cocoța, pe vîrfuri, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]