5,255 matches
-
Lucian B l a g a de a utiliza în discursul filozofic cuvinte populare mai apte pentru a realiza anumite complexe metaforice nu există nici continuitate și nici afinitate, deși uneori structura textuală poate părea apropiată. După Blaga, metafora este inerentă naturii umane și, este de la sine înțeles că, fiind oricum inevitabilă, se impune a fi cultivată în orice împrejurare, și, în mod special, în realizarea textului filozofic, deschis inițiativelor individu-ale, exegezelor și interpretărilor marcate subiectiv, precum și construcției discursive în tipuri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce a caracterizat Războiul Rece a lăsat loc unei lumi radical diferite, unipolare, în era post-Război Rece. Dar, deși majoritatea realiștilor acceptă această poziție de bază, ei sunt împărțiți în două tabere: cei care afirmă că această lume unipolară este inerent instabilă și, în cele din urmă, va ceda locul unei lumi multipolare, și cei care susțin că există o diversitate de factori ce vor garanta, probabil, menținerea unipolarității încă mult timp. În lucrarea de față, Ewan Harrison pornește de la aceste
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a sistemului internațional post-Război Rece. În ciuda pretențiilor răspândite referitoare la "noua ordine mondială" introdusă de evenimentele de la 11 septembrie, cei care studiază relațiile internaționale sunt conștienți de multă vreme că una dintre trăsăturile fundamentale ale sistemului internațional constă în caracterul inerent anti-hegemonic al acestuia. Pare foarte probabil ca SUA să fi fost atacate pentru că, de la Războiul din Golf, staționează multe trupe în Orientul Mijlociu pentru a asigura independența Kuweitului și a-și proteja interesele de securitate în regiune. Nu ne surprinde că
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
exterioare și inanolizabile rațional. Este libertatea - capriciu, libertatea bun - plac, sau mai precis, acea „liberte - jaillissement’’ (libertatețâșnitură) exaltată de Bergson în Eseuri asupra datelor imediate ale conștiinței, cap.III . Libertatea este considerată ca „ un dat imediat al conștiinței “, ca facultatea inerentă a omului de a se raporta sintetic și spontan la actele pe care le îndeplinește, dând curs pulsațiilor și impulsurilor emoționale care „ țâșnesc “ din „ străfundurile eului “. Pentru că definirea este un act exercitat de inteligența cunoscătoare, iar libertatea este proprie actelor
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
axiologic. Intâlnim, de această dată, identificarea libertății cu LIBERUL ARBITRU. Libertatea încetează a mai fi doar autostăpânire și devine o forță propulsatoare . Ea încetează să mai reziste printr-o indiferență olimpiană, oricăror opțiuni axiologice. Acum , valorile cu polaritatea și ierarhia inerentă lor, solicită eul, și alegerea între alternative neechivalente și neindiferente se impune. Pentru o asemenea alegere voința are în această fază pretenția de a-și fi propriul ghid, de a se sustrage oricăror determinații necesare pentru a decide să facă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
lucruri atomară.“ O înțelegere satisfăcătoare a ontologiei Tractatus-ului, susține Pears, va putea să fie doar una realistă, dacă ținem seama de faptul că numelor li se atribuie referință prin raportare la ceva independent de ele. Deoarece obiectele „cu posibilitățile lor inerente sunt parteneri dominanți în relația cu numele, Tractatus-ul începe cu o relatare despre obiecte și nu introduce imaginile înainte de 2.1“45. Există bune argumente împotriva interpretării realiste a ontologiei Tractatus-ului. Asemenea argumente au fost formulate de autori ca Heidé
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
între cea mai prestigioasă Organizație interguvernamentală și partidele naționale. În iulie 1996, cele două organizații au semnat un acord inițial în baza căruia unul din punctele ordinii de zi a Adunării generale a Națiunilor Unite să fie rezervat analizei activităților inerente cooperării cu Uniunea. La prima Conferință a președinților parlamentelor s-a decis aprobarea Declarației asupra dimensiunii parlamentare a cooperării internaționale în zorii mileniului trei123. A doua Conferință Mondială a președinților de parlamente (2005) s-a concentrat pe evaluarea acțiunilor parlamentelor
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
decis aprobarea Declarației asupra dimensiunii parlamentare a cooperării internaționale în zorii mileniului trei123. A doua Conferință Mondială a președinților de parlamente (2005) s-a concentrat pe evaluarea acțiunilor parlamentelor naționale de realizare a "Obiectivelor mileniului", stabilite de Națiunile Unite și inerente dezvoltării, păcii și stării de sănătate. În cadrul raporturilor dintre cele două organizații s-au definit modalitățile de participare a Uniunii la dezbaterile O. N. U.; Consliul interparlamentar a stabilit ca principiu de bază că numai un membru al Parlamentului poate
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
afectate de poluare; (e) protecția civilă; (f) Agenția Europeană pentru Mediu; (g) Agenția Europeană pentru Produse Chimice. 2. Sănătatea publică, în special: (a) programe și acțiuni specifice în domeniul sănătății publice; (b) produse farmaceutice și cosmetice; c) riscurile pentru sănătate inerente bioterorismului; (d) Agenția Europeană pentru Evaluarea Medicamentelor și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. 3. Sănătatea alimentară, în special: (a) etichetarea și siguranța alimentelor; (b) legislația în domeniul veterinar privind protecția contra riscurilor pentru sănătatea oamenilor; controale pentru respectarea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
metodologică a teoriei organizațiilor. Aproximativ În același timp, În economie, școala de la Carnegie Institute of Technology, coordonată de H. Simon, punea bazele unei teorii behavioriste a administrației (Simon, 1945), mai Întâi contestând asumpția antreprenorului perfect rațional prin invocarea limitărilor cognitive inerente actorilor umani (March și Simon, 1958) și apoi introducând modele ce arată divergența obiectivelor participanților dintr-o organizație (Cyert și March, 1963). Teoria behavioristă a firmei avea să Înlocuiască concepțiile neoclasice și manageriale, mult mai limitative, asupra firmelor. Aceste dezvoltări
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
reducerea incertitudinii prin diminuarea sau chiar eliminarea competiției. Această asumpție este necesară pentru a fundamenta microsocial, la nivelul acțiunii, teoria macrofuncționalistă a lui Williamson. Integrarea verticală În organizații urmărește cooptarea actorilor ce au activități integrate funcțional pentru a elimina competiția inerentă contractării pe piață și a se obține astfel reproducerea unor relații de schimb stabile Între acești actori. Sedimentarea anumitor structuri, precum și normele asociate acestora generează așteptări comportamentale care reduc incertitudinea și fac posibile Încrederea Între parteneri, dar și reproducerea anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Ei se află Într-o situație de neîncredere reciprocă ce conduce la soluții de tranzacționare (cooperare) suboptimale. Diferența de utilitate până la soluția optimă este denumită În cadrul teoriei lui O.E. Williamson cost tranzacțional, fiind astfel transformat Într-un cost obiectiv, inerent tuturor tranzacțiilor economice și nu numai. Realizarea tranzacțiilor presupune un cadru instituțional organizat care să impună un principiu al ordinii (Commons, 1931). Instituții diferite (piețe, organizații, forme hibride de organizare) presupun costuri tranzacționale diferite. Economia clasică presupunea schimbul pe piață
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și scopurile proprietarilor sunt astfel evitate; În organizație, stabilirea obiectivelor este mai degrabă rezultatul unui proces de negociere prin care se stabilesc cadrele normative de exercitare a controlului. Totuși, acești actori sunt „produsele propriei lor istorii și ale necesităților lor inerente, având un caracter natural și o finalitate specifică”. Ei urmăresc scopuri și finalități proprii pe care Încearcă să le legitimeze apelând la norme și principii de ordin superior. Perspectiva se bazează, În mare măsură, pe o „ontologie socială realistă”(Scott
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizațională, iar coordonarea nu se bazează nici pe mecanismul prețurilor, nici pe autoritatea administrativă. De asemenea, teoria agent - principal nu poate explica rețelele Întrucât rolurile de agent și principal nu sunt menținute, ci sunt interșanjabile, iar controlul nu este „structural” (inerent unui mod de constituire a relației agent - principal), ci derivă din obligații morale și Încredere interpersonală (Larson, 1992). În plus, abordarea rețelelor se diferențiază de concepția instituționalistă asupra organizării prin aceea că se bazează pe mecanisme particulare de guvernare a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
negocieri explicite sau Înțelegeri constrângătoare. În aceste condiții, riscul și incertitudinea schimbului oferă partenerilor oportunitatea de a-și demonstra credibilitatea lor (trustwortiness)” (Molm et al., 2000:1396). Coleman (1990) face distincția Între schimbul reciproc și cel negociat. Riscul și incertitudinea inerente schimburilor reciproce sunt esențiale pentru dezvoltarea Încrederii și angajamentelor consideră Blau (1964). În aceeași ordine de idei, Yamagishi și Yamagishi (1994) propun distincția dintre Încredere (trust) și asigurare (assurance). Încrederea se referă la expectații privind un anumit comportament bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a rețelelor. Încrederea este distribuită neomogen În rețelele sociale particulare (Mihăilescu, 2004:61) și, prin urmare, incidența cooperării diferă de la un context social la altul, În funcție de particularități structurale, istorice, dar și personale. Relațiile se constituie natural, firesc, dintr-o propensiune inerentă către socializare a actorilor, dar, pe de altă parte, sunt mai puțin asiguratorii, mai expuse capriciilor personale și blocajelor de comunicare. Literatura rețelelor În analiza organizațională a identificat exemple empirice În care câmpuri sociale formează structuri de relații ce facilitează
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
putea fi acestea? Pe de altă parte, În ce condiții firme diferite contractează realizarea unora sau altora dintre aceste activități (cazul firmelor străine care preferă să sub-contracteze, În sistem lohn, capacități productive În țară)? Altfel spus, În ce condiții tranzacțiile inerente de la un stadiu la altul se realizează În cadrul administrativ al unei organizații și În ce condiții acestea se realizează pe piață sau alte spații sociale mai puțin instituționalizate Între actori (organizații) diferiți? Analiza interviurilor realizate a sugerat o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
comunicațională. Remarcăm, în acest sens, promovarea stilului comunicării interpersonale cooperante, cu virtuțile sale de optimizare a activității umane, cu satisfacțiile psihice și sociale pe care le oferă și, poate, în primul rând, ca modalitate de mediere a conflictelor, care apar inerent în interacțiunile sociale. Totalitatea problematicii comunicării în organizație este centrată pe liderul acesteia, care trebuie să fie un "manager eficient al informației", pentru a putea pozitiviza procesul comunicării în organizația pe care o conduce. Aici este accentuată problema consilierii subalternilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
întrebările din interviu sau la problemele puse în discuție la focus grupuri. Menționăm că procesul de identificare a părților de vorbire purtătoare de caracter vag în limba română este în desfășurare, așa că forma dicționarului cu care am lucrat are limite inerente. Am folosit o aplicație software performantă care are facilități de analiză cantitativă și calitativă a textelor. După realizarea transcripturilor interviurilor și focus grupurilor, am făcut analiza frecvenței categoriilor de imprecizie. Distribuția lor pe categorii de participanți este prezentată în tabelul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
conștient al reacțiilor se impune în mod obligatoriu pentru a putea însoți riguros cu gândul logica comunicării pe care o recepționăm. Dezbaterea Există trei aspecte relativ distincte care se circumscriu dezbaterii, toate pornind într-un fel sau altul de la tendința inerentă a oamenilor de a-i evalua și judeca pe alții. 1. În timp ce o persoană vorbește, ne gândim la ea, în loc să fim atenți la ceea ce spune. Încercăm să evaluăm calitatea expresiilor sale, să cercetăm motivațiile care o fac să vorbească despre
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
se miște personaje reale într-un mediu real”. A da cititorului „o fâșie a vieții umane” - acesta e principiul. În concordanță cu el, proza și dramaturgia naturalistă reflectă realul obișnuit, cenușiul cotidian, situații consternante, apariții grotești, anomalii, drame și tragedii inerente vieții de toate zilele. Romane precum Germinie Lacerteux de Frații Goncourt, Thérèse Raquin de Zola, nuvela Boule-de-Suif a lui Maupassant conțin biografiile unor femei de rând, personaje din mulțimea așa-numiților de cei doi Goncourt „oameni care nu au istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
temă în dezbatere curentă sau referitoare la viața revistei "Convorbiri literare" etc.; încercînd a fi o istorie în desfășurare a vieții publicistice și de idei, dar și a vieții literare naționale. Nu am schimbat nimic față de cele publicate, în afara greșelilor inerente de tipar, asigurînd astfel o fidelitate cel puțin temporară a diverselor atitudini literare (adunate, aici, în al optulea volum) impuse de evenimente, la care m-am străduit să dau un răspuns propriu. Uimirea creatoare a Irinei Mavrodin Mîna care scrie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
individual, a dramei mîntuirii și luptelor sale, înfăptuită de gîndirea iudeo- creștină, a putut pune bazele unei depline acceptări, din partea societății, a individualismului, libertății și egalității. Or, ca să mai adăugăm un exemplu fundamental, înlocuirea timpului circular, recurent, cu conceptul liniar inerent istoriei originii, căderii și răscumpărării omului a fost un moment absolut critic în procesul istoric de autocunoaștere prin care a trecut omenirea. Cealaltă trăsătură structurală a civilizației vestice care a propulsat-o spre succesul global a fost capacitatea ei unică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Ea e unică pentru că pune în mișcare procese care, în automatismul lor, seamănă mult cu procesele naturale; și tot ea marchează începutul a ceva, începe ceva nou, preia inițiativa sau, în termeni kantieni, își forjează propriul lanț. Miracolul libertății e inerent acestei abilități de a începe, la rîndul ei inerentă faptului că fiecare ființă umană - prin simplul fapt că s-a născut într-o lume care a existat înaintea sa și va exista și după moartea sa - este, ea însăși, un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în automatismul lor, seamănă mult cu procesele naturale; și tot ea marchează începutul a ceva, începe ceva nou, preia inițiativa sau, în termeni kantieni, își forjează propriul lanț. Miracolul libertății e inerent acestei abilități de a începe, la rîndul ei inerentă faptului că fiecare ființă umană - prin simplul fapt că s-a născut într-o lume care a existat înaintea sa și va exista și după moartea sa - este, ea însăși, un nou început". Nu altfel comentează Max Weber asupra acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]