5,452 matches
-
și deținând o grădină pe care i-o lăsase tatăl său. În tinerețe a aderat la gruparea kharigită "șufriyya", dar ulterior a îmbrățișat islamul sunnit sub influența profesorului său ’Ayyūb as-Saḫtiyănī (m. 748) care era un cunoscut specialist în jurisprudența islamică. A urmat studii de filologie arabă încurajat fiind de doi învățați de la al-Bașra, ‘Īsă bin ‘Umar aṯ-Ṯaqafī și ’Abū ‘Amr bin al-‘Ală’. Devenit el însuși profesor, a avut numeroși elevi printre care faimoșii Sībawayhi, al-’Așma‘ī și al-Layṯ
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
populară. Cuvântul mongol , ongon” care avea corespondentele ,töz” sau ,eren” în triburile turce, desemna idolii cu chip de om sau animale. Cuvântul eren există și azi în vorbirea turcă, dar și-a schimbat semnificația inițială și a dobândit o latură islamică, păstrându-și totuși înțelesul de zeitate. Astăzi termenul eren înseamnă , spirit bun”, ,sfânt”. Idolii cu nume de , ongon”, , töz” sau ,eren” erau fabricați din lemn, piatră, iarbă, lut sau metal. Acești idoli aveau rolul de a proteja tribul respectiv și
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
petrecut întreaga viață dobândind cunoaștere și autoritate și predicând. Ibn al-Jawzi a început studiul la o vârstă foarte fragedă și a avut peste 90 de profesori, printre care și trei femei. Printre cei care l-au educat în spiritul tradițiilor islamice se numără Abu al-Sa’adat al al-Mutawakkili și Ibn al-Husayn. În ceea ce privește învățăturile coranice, printre educatorii lui al-Jawazi s-au numărat Abu al-Karam al-Hashimi și Abu Muhammad al-Muqri’. În domeniul jurisprudenței islamice, al-Jawzi a studiat timp de câțiva ani alături de
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
cei care l-au educat în spiritul tradițiilor islamice se numără Abu al-Sa’adat al al-Mutawakkili și Ibn al-Husayn. În ceea ce privește învățăturile coranice, printre educatorii lui al-Jawazi s-au numărat Abu al-Karam al-Hashimi și Abu Muhammad al-Muqri’. În domeniul jurisprudenței islamice, al-Jawzi a studiat timp de câțiva ani alături de una din figurile cele mai relevante ale curentului hanbalit, Ibn al-Zaghuni. După moartea profesorului său acesta și-a continuat studiile cu Abu Bakr al-Dinawari și ulterior cu Abu Ya’la al-Saghir, alte
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
al-Jawzi a primit o educație religioasă tradițională, și după terminarea studiilor a ales o carieră de profesor, devenind în anul 1161 directorul a două instituții de învățământ religios. Un pasionat al doctrinei hanbali (una dintre cele patru școli de drept islamic), Ibn al-Jawzi este unul dintre cei mai importanți imami ai vremii. Predicile sale erau conservatoare și susțineau politicile religioase ale puterii de la Bagdad. Ca urmare, acesta a fost favorizat de către califi și în jurul anului 1178/1179 a devenit liderul a
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
favorizat de către califi și în jurul anului 1178/1179 a devenit liderul a cinci școli și cel mai important predicator al școlii hanbali din Bagdad. În această perioadă, Ibn al-Jawzi a atins apogeul carierei sale. Devenind un protector semioficial al normelor islamice, acesta era în permanentă căutare de erezii.Ibn al-Jawzi a atacat și a susținut persecuțiile împotriva celor despre care considera că se abăteau de la normele stricte ale islamului conservator. A fost un critic al sufismului și al teologilor care practicau
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
publice urbane, mai ales că secolul al XII-lea a fost unul prolific din punct de vedere al predicării islamului. Până în secolul al XII -lea, în orașul Bagdad se dezvoltaseră mai multe medrese și se cristalizaseră școlile sunite de jurisprudență islamică. Cariera lui Ibn al-Jawzia început ca asistent la una din medresele din oraș și a culminat cu funcția de director la cinci prestigioase școli hanbalite.Activitatea sa în sferele publice și oficiale din Bagdad a avut la bază atât predatul
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
susținut că Ibn al-Jawzi a scris aproximativ 1000 de opere. Cu toate că este posibil ca aceștia să fi exagerat, sunt numeroase date ce indică faptul că Ibn al-Jawzi a scris multe opere literare. Acestea acoperă întrugul spectru al disciplinelor literare și islamice. Opera sa, al-Muntazam este o carte de istorie universală, ce descrie cronologic istoria lumii de la începuturi până în anul 1179. La fiecare an descris în carte, sunt prezentate biografii bine documentate ale personalităților/ oamenilor importanți care au murit în acel an
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
carte, sunt prezentate biografii bine documentate ale personalităților/ oamenilor importanți care au murit în acel an: califi, viziri, judecători, învățați, oameni pioși. Alte două scrieri importante ale lui Ibn al-Jawzi aparțin genului biografic, unul dintre cele mai prolifice din literatura islamică.Sifat al-safwa este o colecție de biografii ale celor pe care Ibn al-Jawzi îi consideră sufiți adevărați, ce au urmat învățăturile Profetului și ale însoțitorilor săi. Manaqib este o colecție de panegirice ce prezintă date biografice despre persoane considerate a
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
biografii ale celor pe care Ibn al-Jawzi îi consideră sufiți adevărați, ce au urmat învățăturile Profetului și ale însoțitorilor săi. Manaqib este o colecție de panegirice ce prezintă date biografice despre persoane considerate a fi modele de conduită conformă preceptelor islamice. Scopul lui Ibn al-Jawzi ca apărător al credinței adevărate este ilustrat în Talbis iblis, una dintre operele polemicii hanbalite. În această operă, Ibn al-Jawzi lansează un atac nu doar asupra unor secte eretice ci și asupra celor pe care îi
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
împărțite în patru subgenuri: khutba(imn de laudă), qissa (poveste pioasă), wa`z(admonestare), khawatim(versuri finale din poezii). Mai mult decât atât, colecția de predici lăsată reflectă importanță lui în societatea respectivă și contribuția sa semnificativă la evoluția artei islamice privind alcătuirea predicii și predicatul. Chiar și după moartea sa, Ibn Al-Jawzi a stârnit prin scrierile sale numeroase polemici. Atitudinea lui Ibn Al-Jawzi spre forme extreme ale sufismului sunt bine cunoscute din opera sa Talbis iblis (Amăgirile diavolului). Această lucrare
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
să zboare către Dumnezeu pe aripile sale, de aceea ei stau lângă oameni în timpul rugăciunii. Descrierea lor ca trimiși are legătură cu funcția lor spirituală de purtători ai mesajelor divine. În general, îngerii sunt reprezentați cu aripi, dar, în religia islamică, nu este corect să se asocieze aripile obișnuite (în arabă "ğanăḥ") cu aceste entități. Aripa este un simbol al puterii, iar în limba arabă are o varietate de sensuri, de la aripa păsărilor, latură, până la protecție ; în Coran cuvântul "ğanăḥ" este
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
versetul 7. Nouăsprezece au în grijă iadul: „iar asupra lui sunt nouăsprezece [păzitori]. Am pus păzitori ai Focului numai îngeri și n-am făcut din numărul lor decât o încercare pentru cei care au tăgăduit”, sura LXXIV, versetele 30-31. Tradiția islamică spune că păzitorul paradisului este un înger care se numește Riḍwăn. Fiecare credincios este urmat de doi îngeri, numiți "Kirămu ’l kătibīn", unul care îi înregistrează faptele bune, celălalt faptele rele. Nimic din ceea ce face o persoană nu este neștiut
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
puteau să vadă îngerul sau să audă revelația. Se relatează că o dată profetul i-a spus soției ‘A’iša „aici este Ğabra’īl care te salută” , în schimb ea nu îl vedea. El apare și la alți profeți: conform tradiției islamice, s-a înfășișat de 12 ori lui Adam, de 50 de ori lui Noe, lui Moise de 400 de ori, iar lui Iisus de 10 ori. Dar Muḥammad deține recordul, cu 23000 (sau 24000, sau 27000, în funcție de sursă) de vizite
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
o sută treizeci de îngeri. 1. Grigore, George, "Coranul", Istanbul, Çağrı Yayınları, 2004; 2. Hughes, Thomas Patrick, " A Dictionary of Islam", New Delhi, Asian Educational Services, 2001; 3. Seda, Pete, "Islam is... An Introduction to Islam & Its Principles", Riad, The Islamic Propagation Office, 2002; 4. Dodge, Christine Huda, "The Everything Understanding Islam Book", Avon, F+W Publications Company, 2003; 5. Nigosian, Solomon Alexander, "Islam: Its History, Teaching and Practices", Bloomington, Indiana University Press, 2004; 6. Geisler, L. Norman, Saleeb, Abdul, "Answering
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
avut un rol peiorativ. Datele referitoare la originea lui Abu Hanifa în Anbar merită a fi luate în considerare. În perioada preislamică, Anbar a fost o garnizoană a armatei sasanide din Mesopotamia, adăpostind mulți soldați persani și civili, în perioada islamică fiind populat cu oameni din Khorasan. Străbunicul lui Abu Hanifa ar fi locuit în Anbar, în momentul în care orașul a fost predat în mod pașnic lui Kaled Walid în 634 d.Hr., acesta părăsind Anbar și mutându-se la
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
ca musulman liber, nefiind niciodată sclav. Nu se cunosc foarte multe detalii despre viața lui Abu Hanifa în Kufa. Conform unor surse, acesta ar fi fost comerciant de mătase. În această perioadă, Abu Hanifa ar fi dobândit cunoștințe privind jurisprudența islamică și hadith-urile. De asemenea, a participat la sesiunile de lectură organizate de către Hammad Abi Sulayman în Kufa și la cele ale lui Ata Abi Rabah în Mecca. După moartea lui Hammad, Abu Hanifa și-a dobândit faima de cel mai
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
în anul 767. În timpul sultanului Malik, unul dintre vizirii acestuia a construit o cupola impresionantă deasupra mormântului lui Abu Hanifa și a consolidate mausoleul acestuia de mai multe ori în timpul perioadei otomane.. Abu Hanifa nu a scrisopere consistente de jurisprudență islamică, dar ideile sale pot fi reconstruite din scrierile studenților săi. Cei mai cunoscuți studenți ai săi sunt al-Shaybani (d. 749-750) și Abu Yusuf (d. 798), care au prezervat doctrinele și opiniile lui Abu Hanifa în operele lor. Din aceste lucrări
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
aceste școli sunt numite madhab. Fiecare musulman aparține unei școli, problemele pe care le întâmpină fiind soluționate conform preceptelor acesteia.. Conform lui Muhammad ibn Idris as-Shafi, cel care a pus bazele unei noi discipline usul al-fiqh -principiile științelor juridice, dreptul islamic are patru izvoare: Al-kitab - Cartea (Coranul), Sunna profetului; al-qiyas sau analogia și al-ijma sau consensul. ‘’Hanefismul’’ sau școala hanefită, acceptă, pe lângă izvoarele primare ale dreptului canonic (Coranul și sunna), opinia personală rațională (ar.: رأى ra’y). Celelalte școli juridice sunite
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
întemeietorul ei Abu Hanifa, conducător al corpului de juriști din localitatea Kufa. Conform unor surse, acesta ar fi scris în timpul vieții două cărți, pierdute, datele din acestea transmițându-se prin ucenicii săi. Metodologia lui Abu Hanifa a permis dezvoltarea dreptului islamic într-o manieră potrivită condițiilor din Irak. Ideile școlii hanefite s-au răspândit și în Khorasan, India de nord și Transoxania, fiind adoptate și de către selgiukizi și otamani. În prezent, ideile acestei școli predomină în Turcia..
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
Adunare Națională Turcă a abolit califatul, instutuție politico-religioasă care dată din secolul al XVI-lea, pe 3 martie 1924. În mai 1928, a fost anulat articolul 2 din Constituția din 1924, care stipula islamul că religie oficială a Turciei. Tribunalele islamice au fost închise , iar "Sharia", legea islamică, a fost înlocuită cu un Cod Civil grefat pe modelul Codului Civil Elvețian și un Cod Penal inspirat din Codul Penal Italian. Secularizarea va fi completată prin suprimarea Ministerului Afacerilor Religioase și a
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
politico-religioasă care dată din secolul al XVI-lea, pe 3 martie 1924. În mai 1928, a fost anulat articolul 2 din Constituția din 1924, care stipula islamul că religie oficială a Turciei. Tribunalele islamice au fost închise , iar "Sharia", legea islamică, a fost înlocuită cu un Cod Civil grefat pe modelul Codului Civil Elvețian și un Cod Penal inspirat din Codul Penal Italian. Secularizarea va fi completată prin suprimarea Ministerului Afacerilor Religioase și a Fundației Pioase și prin crearea unui sistem
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
asigurate numai printr-o astfel de acțiune dramatică. El se va inspira din modelul francez , profund marcat de anticlericalism, în vederea constituirii unei republici omogene din punct de vedere etnic. În numele națiunii și al purității etnice, Atatürk va elimina studiul religiei islamice din școli, vă glorifica și uneori falsifică istoria națiunii turce și va "purifica" limba turcă de influențele arabe, adoptând în 1928 alfabetul latin. Turcia este așadar singurul stat laic cu majoritate musulmană. Totuși, aceasta laicitate nu înseamnă o separare completă
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
fesului. În perioada noului conducător, apar în 1921 o serie de articole care descriu viziunea pe care Atatürk o avea asupra viitorului. Aceste articole, reunite sub titlul de „"Pek Uyanık bir Uyku"” (Un somn iepuresc) , conțin multe noutăți pentru lumea islamică turcă din acea perioadă, dintre care și mențiuni asupra noului cod vestimentar: „Fesul va fi abolit și o alta broboada va fi adoptată; fabricile de pânză vor fi extinse și altele noi deschise și Sultanul, prinții, senatorii, deputații, ofițerii, persoanele
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
(arabă: "fiqh" sau فقه ) este o expansiune și o modalitate de interpretare a codului de conduită ("Šarī῾a") expus în Coran, cunoscut și ca legea islamică, deseori suplimentată de tradiție (sunna) și implementată de ordonanțele și interpretările juriștilor islamici. se ocupă cu observarea ritualurilor, principiilor morale și legislației sociale în islam. Există patru școli (sg. "maḏhab") de jurisprudență islamică în practica sunită și două în cea
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]