5,195 matches
-
Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele lui încolăcite în jurul brâului. Tremura. Am ținut lanterna îndreptată spre arătare și când s-a apropiat i-am mirosit umezeala, putreziciunea, mortăciunea. Gura îi rămăsese deschisă în timp ce înainta împleticindu-se. M-am izbit cu Robby cu tot de perete ca s-o evit. A vâjâit pe lângă noi. (Pentru că nu vedea și se bizuia pe miros - asta o știam deja.) M-am întors rapid. Robby se ținea în continuare, strângându-mă puternic. Am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușa care dădea în camera lui Robby ca să iau telefonul și să mă întorc în baie ca să sunăm la 911. E ideea care prindea contur în mintea mea. Victor continua să se agite nebunește în grădină. Apoi ceva s-a izbit în ușa dinspre camera lui Sarah cu atâta forță încât s-a bombat în interior. Robby și Sarah zbierau. - Totul va fi bine. Robby, descuie ușa. Ieșim prin camera ta. - Tati, nu pot. Plângea. - Va fi bine. S-a izbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
izbit în ușa dinspre camera lui Sarah cu atâta forță încât s-a bombat în interior. Robby și Sarah zbierau. - Totul va fi bine. Robby, descuie ușa. Ieșim prin camera ta. - Tati, nu pot. Plângea. - Va fi bine. S-a izbit din nou în ușă. Ușa a crăpat în mijloc. Când a izbit-o din nou ușa a rămas agățată doar de balamale. Asta l-a făcut pe Robby să descuie imediat ușa dinspre camera lui și să fugă din baie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a bombat în interior. Robby și Sarah zbierau. - Totul va fi bine. Robby, descuie ușa. Ieșim prin camera ta. - Tati, nu pot. Plângea. - Va fi bine. S-a izbit din nou în ușă. Ușa a crăpat în mijloc. Când a izbit-o din nou ușa a rămas agățată doar de balamale. Asta l-a făcut pe Robby să descuie imediat ușa dinspre camera lui și să fugă din baie. L-am urmat, cu Sarah și sabia de lumină. Am traversat alergând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am rugat pe Robby să țină sabia de lumină până când am format 911. Robby se uita fix la pistolul meu. Asta l-a făcut să-și închidă strâns ochii și să-și astupe urechile cu palmele. Arătarea începu să se izbească de ușă. - Iisuse Hristoase, am strigat eu. Loviturile deveneau tot mai frecvente. Ușa se încovoia spre noi. M-am uitat speriat în jur. M-am repezit la fereastră și am deschis-o. (Notă: vopseaua se jupuia atât de rapid de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înfipseră în gambă. Am realizat cu o teribilă finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la el. Încă mai alunecam când m-am uitat să văd cât mai aveam până să ajung sus. Erau cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
clănțănind în timp ce se apropia de mine din teribilele șiruri inegale de dinți care îi umpleau acum gura. M-am aruncat înainte și am alunecat în camera lui Robby, trântind ușa și încuind-o cu mâna scăldată de sânge. Arătarea se izbi de ușă. Atât de rapid urcase scările. M-am ridicat sus și am început să sar într-un picior spre fereastră. M-am prăbușit în fața ei, chinuindu-mă să deschid încuietoarea. M-am uitat în spate, pentru că dintr-o dată era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
volan și Range Rover-ul, încă în marșarier, se învârti în spate în jumătate de arc, în așa fel încât bloca Elsinore Lane. Am încercat să controlez mașina în timp ce 450 SL continua să avanseze. Accelera. M-am întărit când s-a izbit în dreapta Range Rover-ului. Coliziunea a proiectat SUV-ul peste bordură, izbindu-l de un stejar care se afla în fața casei familiei Bishop cu atât forță încât parbrizul a explodat. Totul părea să se dezintegreze în jurul meu. 450 SL se retrase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în jumătate de arc, în așa fel încât bloca Elsinore Lane. Am încercat să controlez mașina în timp ce 450 SL continua să avanseze. Accelera. M-am întărit când s-a izbit în dreapta Range Rover-ului. Coliziunea a proiectat SUV-ul peste bordură, izbindu-l de un stejar care se afla în fața casei familiei Bishop cu atât forță încât parbrizul a explodat. Totul părea să se dezintegreze în jurul meu. 450 SL se retrase în mijlocul străzii Elsinore Lane. Mercedesul nu era avariat. Era încă ziuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
consoleze cu ideea că pierdusem atât de mult sânge încât era imposibil să-mi amintesc totul cu claritate. Când Ann și Earl Bishop au sunat la 911 și au alergat afară să vadă ce se întâmplase cu mașina care se izbise de stejar, ei susțin că n-au reperat alt vehicul. Scenariul considerat cel mai credibil: dădusem cu spatele atât de rapid și de cotit încât, pierzându-mi cunoștința, m-am izbit de stejarul din fața casei Bishop. Existau probe „infime“ (dâre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să vadă ce se întâmplase cu mașina care se izbise de stejar, ei susțin că n-au reperat alt vehicul. Scenariul considerat cel mai credibil: dădusem cu spatele atât de rapid și de cotit încât, pierzându-mi cunoștința, m-am izbit de stejarul din fața casei Bishop. Existau probe „infime“ (dâre extrem de anemice de vopsea crem) că o altă mașină „putea“ fi implicată și din moment ce nici un 450 SL de culoare crem nu era înregistrat în acest stat sau în cele limitrofe declarația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vieții. În ziua de 18 mai a.c., după o gripă care Îi slăbise rezistența fizică, a amețit și a alunecat pe un plastic pus să protejeze de apă ce s-ar fi Împrăștiat din baie, pe jos, și s-a izbit puternic la cap de chiuvetă. Și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme la telefon și să ne spună cu destul calm, cele Întâmplate. A mai făcut după aceea imprudența de a ieși În oraș, În loc să stea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ambalat în fraze altruiste. Javier Galvez, traducătorul nostru din spaniolă, are o alură foarte „elastică”, răsare când în stânga, când în dreapta ta, râde și comentează cu un surâs persiflator în colțul gurii, care nu-i dispare, indiferent de subiectul conversației. Mă izbește asemănarea fizică a lui Javier cu Boris Buracinschi, un jurnalist basarabean stabilit la Tallin. Aflu de la Javier că o cunoaște pe Eugenia Bojoga, prietena și colaboratoarea noastră de la Cluj, nepoata lui Eugeniu Coșeriu, care a stat la Madrid, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
învăluie. Nu este yprit, însă o stare de oroare și greață te cuprinde instantaneu și te grăbești să părăsești încăperea. Gata, ești prizonierul convenției. Abia ieșit de sub clopotul de cobai al primului atac chimic pe un teren de luptă, te izbești de stârvurile umflate ale unor cai, ce nu lasă nici o îndoială asupra efectelor utilizării gazului devastator. În fața unei atât de fidele reconstituiri, imaginația șomează. O altă sală a fost transformată în cinematograf. Un film documentar alb-negru, proiectat pe pânza unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin oraș. Centrul e la doi pași de hotel. Deși orașul a fost distrus în război, se pare că noile clădiri refac perimetrul și amplasamentul celor vechi. Astfel, există o „promenadă” largă numai pentru pietoni. Un Corso turistic. Ce ne izbește este mulțimea de magazine mari, supermarketuri: Karstadt, C&A, Salamander, Marc&Spencer ș.a. De aici, mă gândesc, ne vom putea face cumpărăturile, prețurile sunt mai mici în Germania decât în Franța. Hoinărind așa, fără vreun țel anume, din purul dezinteres
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-și demonstreze talentele în fața simandicoșilor oaspeți, exact ca în filmele lui Șușkin. Schimb priviri încurcat-amuzate cu Andrei. Suportăm cu stoicism „concertul”. Întâlnirea de la redacția revistei literare din oraș, situată peste drum de bibliotecă, deși împănată cu „profesioniști ai scrisului”, mă izbește cu același aer de patetism desuet, naiv, de oameni abandonați, defazați, rătăciți la o margine de lume. Este de-a dreptul înduioșător să-i urmărești. Un „eseist” de prin partea locului, aflând că sunt din Moldova, se grăbește să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un zid între noi și cetățenii de rând. Dacă nu i-am fi abordat în drumul nostru, oamenii aceia s-ar fi comportat de parcă nici nu ne-ar fi observat. Kaliningrad este un oraș al războiului și oriunde mergi, te izbești de amprentele unei comunități victimizate. Una dintre puținele perle ale sale este mormântul filozofului Immanuel Kant, al cărui sicriu a fost zidit în peretele unei biserici ruinate. Kaliningrad este orașul unei existențe mortificate, unde nu vezi un zâmbet sau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și, mai ales, polemica pe care o făceam prin viu grai, dar și prin cărțile mele, cu naturalismul încă dominant în proza noastră, după ce el s-a stins în Apus, de aproape un secol. De aceasta, e drept, s-au izbit și spirite ca Holban, Camil Petrescu și mai ales doamna H.P. Bengescu, boicotată de critica literară, moartă în anonimat și sărăcie, pe când autori excelenți de mâna a doua triumfau prin premii, ample studii sau operele complete. Acuzată că „nu știe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alta, ca un râu nevăzut, deoarece ele nu există”.Ă Ceea ce nu e fără de margini este, pretutindeni călătorește, pete mari întâlnind cărora Timp le spun. Ceea ce nu e pretutindenea este, picioarele mi le soarbe până la genunchi, colțul inimii mi-l izbește, pe gură îmi dansează. Ceea ce nu e fără Timp este, ca amintirea. E asemenea văzului mâinilor, asemenea auzului ochilor. ... Ieși din cort, prietene, să stăm față în față, privindu-ne, să tăcem împreună, mereu întrebându-ne în sine celălalt dacă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de orice tip, nu e capabil de acel vechi, sacru și „legendar” sentiment al prieteniei decât... în „anumite cazuri”, sub presiune socială puternică sau sub cea a intereselor de orice fel! Spuneam la începutul acestor confesiuni că ceea ce m-a izbit, ce m-a impresionat la Nichita, dincolo de intelectul sau talentul său literar, a fost acel „cult al prieteniei”, în care el a fost un „campion absolut”. Nu știu cum s-ar fi comportat el în noua realitate socială a României după revoluție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sistemele sale filozofice, dă dovadă sigură de dezvoltare și maturizare organică seculară. Ivasiuc, exaltat și imprevizibil uneori, a făcut față de mine două gesturi de mare prieten și de solidaritate cu proza mea, cu romanele mele ce, în acei ani, se izbeau de greutăți insurmontabile ca să vadă lumina tiparului. Preda, unul dintre cei mai importanți prozatori de după război, artizan al unei „noi fețe” a țăranului român, una caustică, lucidă, arătând un individualism născut din ironie și singurătate, din „neînțelegere a istoriei”, Preda
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nesocotiți cum eram, în loc să ne „fofilăm printre stâncile abrupte ale stalinismului și apoi „să fugim”, cum au făcut-o pe bună dreptate nu puține progenituri ale micii și marii burghezii românești, noi am îndrăznit să pătrundem în sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu-se la fiecare ceas și la fiecare cotitură a numeroaselor și îmbâcsitelor culoare ale „creației” și „literaturii” acelei vremi de inși violenți, agramați și fanatici nu de un adevăr sau altul, ci de credința cea mai abjectă pe care o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cuiva spatele face și ea parte din "ce este în om". Iar pasiunea de a-l ignora pe celălalt poate face casă bună cu cea pentru studiu. Un moment semnificativ din timpul seminarului nostru asupra Locurilor Sfinte, chestiune de care izbindu-se, s-au sfărâmat și au eșuat in extremis toate negocierile de pace, la Camp David ca și în celelalte locuri. După un remarcabil expozeu asupra concepției ebraice a sacralității, un reprezentant al marelui rabinat evocă legământul lui Isaac ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului și i-a zis: Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău. Iisus i-a răspuns: Iarăși este scris: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. (Matei, IV, 5-7) Pe muntele Templului n-a mai rămas nicio altă proeminență pe locul pinaclului. Lucrurile se petrec în subsol și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]