5,860 matches
-
o armonie ori un glas, că toate acestea i se mai întîmplaseră cîndva, și că le înfruntase cu teamă, dar și cu bucurie, speranță și curiozitate. Atunci se cufundă în adîncurile memoriei, care-i păru de-a dreptul nesfîrșită, și izbuti să smulgă din acel hău o amintire de mult pierdută ce prinse a străluci ca un ban nou sub ploaie, poate din pricină că niciodată n-o privise decît doar în străfulgerarea vreunui vis. (1983: 158) Textul Captivul este ilustrarea acestei cufundări
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Putin mai are treabă în Austria, în Germania și prin alte părți. Modelul brazilian - Vladimnir Bukovski spunea recent că Uniunea Europeană este la cheremul Rusiei din punct de vedere energetic. Că tot ce n-a reușit Stalin cu tancurile, iată, au izbutit conductele Gazprom-ului. Cum apreciați acest diagnostic? - Cu tot respectul, dar diagnosticul lui Vladimir Bukovski este incomplet! În Rusia există forțe politice și economice care ar vrea să controleze Uniunea Europeană prin intermediul gazoductelor și oleoductelor. Mai este însă și o altă Rusie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
seară, la ora unsprezece și jumătate, într-una dintre cele mai frumoase case din strada Neuve-des-Mathurins, două femei ședeau în fața căminului, într-un budoar tapițat cu acea catifea albastră cu reflexe dulci și schimbătoare, pe care industria franceză n-a izbutit s-o fabrice decât în ultimii ani. Unul dintre acei tapițeri care sunt adevărați artiști drapase la uși și la ferestre perdele noi de cașmir, de un albastru asemănător cu cel al tapetului. O lampă de argint împodobită cu peruzele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de la o credință la alta, să lămurești prin semne sau semnificații ceea ce ține numai de har, inefabil și taină este oare cu putință? Să spui de ce, să dai un răspuns precis și clar? E tot atât de puțin verosimil și probabil să izbutești pe cât este să explici în termeni coerenți pentru care pricină există Universul..."1. Până și abordarea cea mai potrivită a unui astfel de fenomen, cea religioasă, nu clarifică într-o foarte mare măsură o astfel de taină. A aborda, așadar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
decât în prima jumătate a secolului XIX, când temeiul lor juridic se măcina rapid și ireversibil. Cercetând arhivele facultății de drept din Paris pentru a sa Histoire de l’esprit public en Roumanie au XIX-ème siècle, Pompiliu Eliade n-a izbutit câteva zile să dea de urma studenților români; până la urmă i-a găsit pe toți, reuniți solidar sub inițiala D: de Racovitza, de Golesco, de Philippesco, de Manega și chiar „M. Pierre de Pojénar“! Mofturile genealogice alcătuiesc, de mai multe
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cheltuiala din Casa școalelor publice și priimită în clasurile de începători. București. În Tipografia lui Eliad. 1835“. Alfabetul de la 1828 este redus aici la 27 de litere, prin eliminarea lui 7 și y. După o informație pe care n-am izbutit s-o verific, ar mai fi apărut, tot anonimă, tot în 1835 și tot în tipografia lui Heliade, o gramatică reducând alfabetul chirilic la aceleași 1 27 de litere, așezate însă în ordinea alfabetului latin: a, b, q, k, d
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ori mai scurt față de cei 45 de ani ai dominației comuniste în România. Într-un răstimp în care populația țării s-a schimbat în proporție covârșitoare, dezastrele evocate de istoricul latin devin mult mai profunde și mai grave, prea puțini izbutind a supraviețui altora sau măcar să-și supraviețuiască lor înșiși. Cea de-a doua biruință este mai greu de cucerit decât prima. Păstrarea fidelității față de sine se identifică uneori cu eroismul. Prețul ei - cu sacrificiul. Restul se petrece, după vorbele lui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
înaintea lui, Linne alcătuise o vastă morfologie zoologică, clasificând milioanele de forme în conformitate cu structurile lor (ceea ce îi permisese, bunăoară, să integreze într-o singură "familie", cea a insectelor, specii aparent atât de diferite ca fluturii, albinele și cărăbușii). N-am izbutit să-1 conving, și pentru că Payot adăugase că altminteri nu va publica volumul, am acceptat titlul propus de el. Cartea a avut mare succes, și de critică și de public (din 1949 se retipărește aproape în fiecare an), și a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
central se lasă cu ușurință reconstituit. După toate tradițiile, el era un Rege legendar, celebru prin vigoarea și dreptatea cu care guverna Egiptul. Seth, fratele său, îi întinde o cursă și reușește să-1 asasineze. Soția lui Osiris, Isis, "marea magiciană", izbutește să se facă fecundată de către Osiris mort. După ce i-a îngropat trupul, Isis se refugiază în Delta; acolo, ascunsă printre hățișurile de papirus, ea aduce pe lume un fiu, Horus. Ajuns adult, Horus își face recunoscute drepturile sale în fața zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Typhon: acesta a reușit să-i taie tendoanele mâinilor și ale picioarelor, 1-a urcat pe umerii săi și 1-a purtat într-o grotă în Cilicia. Typhon a ascuns tendoanele într-o blană de urs, dar Hermes și Egipan izbutiră să le fure. Zeus și-a redobândit puterea și 1-a zdrobit pe gigant 10. Motivul furtului unui organ vital este destul de cunoscut. Dar, în versiunea hittită, Dragonul nu mai este monstrul terifiant care se întâlnește la numeroase mituri cosmogonice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau instituțională se instaurează în lume. O trăsătură caracteristică și comună tuturor acestor mituri este teama, sau o primă înfrângere a luptătorului. Marduk și Ra șovăie înainte de a da lupta; la început, șarpele Illuyankas reușește să-1 mutileze pe zeu; Typhon izbutește să-i taie și să-i ilire tendoanele lui Zeus. După Satapatha Brahmana (1,6,3-77), Indra, zărindu-1 pe Vrtra, fuge cât mai departe cu putință și Mărkandeya Purănă îl descrie "bolnav de spaimă" și dorind pace33. Ar fi inutil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
invitația de a-i fi doică ultimului născut al reginei Metaneira. Dar intrând în palat, zeița s-a așezat pe un taburet și a rămas multă vreme tăcută, cu fața sub văl. În cele din urmă, o servitoare, lambe, a izbutit să o facă pe zeiță să râdă de glumele ei nerușinate. Demeter nu a primit cupa cu vin roșu oferită de Metaneira, ci a cerut ciceon, un amestec din boabe de orz, apă și busuiocul cerbilor. Demeter nu 1-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oarecum enervat de "acest joc de-a uite popa, nu e popa"83, observabil, mai ales, în datele referitoare la refacerea grupului de la Albatros, după interzicerea acestuia, în jurul revistei Gândul nostru: "Emil Manu ne informează în cinci ocazii (...) fără a izbuti să ne clarifice pe deplin: În Reviste românești de poezie, gruparea "Albatros" se contopește cu grupul progresist de la " Gândul nostru" și tipărește un număr, interzis în decembrie 1942. În Reviste progresiste interbelice, "Gândul nostru" apare la 1 noiembrie 1942 și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
răsuflă în zeci de opere și în comentariile lor. Am să dau un singur exemplu, un paragraf dintr-o cronică teatrală despre „Morișca” băcăuanului Ion Luca. „în general - remarca autoarea acestui text - toate personajele, chiar și cele ce par secundare, izbutesc prin măiestria autorului, pornind de la «morișca» lui Ionică Bîrzu, să contribuie la marea «morișcă» a răsturnării de valori și a parvenitismului, «morișcă» de care ne lovim zilnic în țara noastră [...]. Observator abil și critic fin, spirit caustic (în ziar: acustic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
concrete, al dialogului și al altor tehnici asociate, în mod greșit, stilului romanesc - s-a încercat stabilirea unei baze epistemologice comune pentru ceea ce Trachtenberg numește "schimb de subiectivități" (273). Datorită naturii sale abstractizante, curentul dominant de jurnalism obiectiv nu a izbutit să vină la momentul respectiv cu un apel retoric la intuiția comună, sau ceea ce Trachtenberg descria în altă parte drept "detaliul intuit" (278). Crane își anunță fățiș intenția de a înlătura distanța dintre subiectivitate și lumea obiectivată, în povestirea "An
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
statut și o identitate tot mai complexă, în permanență evoluție. Balzac a individualizat tipul 75 și a tipizat individul, cum declara în prefață la La Comédie humaine. "Naturaliștii nu abstrag însă din lumea reală ori naturală anumite tipuri ce ar izbuti să atingă cel mai înalt numitor comun; ei caută individualul. A studia natură în tot ceea ce are ea anormal, excepțional, uneori periferic, dar mai ales in aspectele sale sumbre, sordide (desigur, ne-tipice) e o pasiune a naturaliștilor" [Husar, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la perseverență și, poate, la o mai atentă evaluare a rezultatelor cercetărilor noastre, canalizându-ne eforturile pe filonul cel mai bogat în aur. Nu trebuie să ne mărginim la a semnala prezența aurului, undeva în adâncimea unei roci. Trebuie să izbutim să aducem aurul la suprafață, să-l topim și să-l prezentăm în lingouri. Apreciind la justa valoare activitatea remarcabilă a Profesorului Gheorghe Benga (pentru care Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București i-a conferit recent titlul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
dormi noaptea?" Asemeni eroului din basmul românesc, transfigurat în vers de Eminescu, care dă titlul "Miron și frumoasa fără corp" acestui text (un clipit complice lui Policarp Cutzara), Profesorul era îndrăgostit nebunește de o iluzie ademenitoare, dar pe care nu izbutea niciodată să o strângă în brațe, să fie doar a lui. Nu se putea despărți de ea, nu putea nicicum să-și uite iubirea ("Ea s-a dus. Dar el rămas-a / în adânc rănit de dânsă"); era o boală
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ipsilanti, conducătorul Eteriei grecești. Dinu Păturică se infiltrează și el În mișcare și se Împrietenește cu unii din căpitanii lui Tudor Vladimirescu. Apoi ia legătura cu Alexandru Ipsilanti și Îl trădează pe Tudor Vladimirescu. Ipsilanti Îi promite că, de va izbuti, Îi va da marea dregătorie a Craiovei. Deocamdată Îl face ispravnic pe două județe, de unde, Împreună ci Neagu Rupe-Piele, stoarce bani, chinuindui pe țărani. Tudor Vladimirescu este Înșelat, prins și ucis În lagărul de la Cotroceni. În capitolul „Cu rogojina aprinsă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sunt enorme în comparație cu iluzoriile „avantaje", foștii fumători au tendința să-l invidieze pe fumători? Dacă ținem cont de spălarea creierului la care am fost supuși în copilărie, este de înțeles de ce cădem în capcană. Cum se face că, odată ce am izbutit să scăpăm de „obicei", mulți dintre noi recădem exact în aceeași capcană? Cei care ne influențează sunt fumătorii. De obicei se întâmplă în ocazii conviviale, în special după masă. Fumătorul își aprinde țigara și fostul fumător simte dorința, lată o
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
stăruia delicat în rotunjimea lină a obrajilor, în puritatea feminină a bărbiei și a gâtului, și în entuziasmul fraged al mâniei cu reflexe de violetă pe fruntea cu o vână răzvrătită." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (d) "Un singur lucru nu izbutea băiețelul în toamna aceea: să se urce până la creanga cea verde a mărului și să culeagă singurul fruct rămas acolo: mărul cel roșu cu dungi aurii. Încerca să se apropie să zvârle cu bețe și șipci. Dar parcă era un
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
acesta, să-mi încerc și eu norocul. Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. Frații tăi cei mai mari, atâți și atâți oameni voinici și deprinși cu nevoile n-au putut face nimic, și tocmai tu, un mucos ca tine, o să izbutească? N-auzi tu ce prăpăstii spun frații tăi? Aici trebuie să fie ceva vrăji. Eu nu mă încumet, zise Prâslea, a prinde pe hoți, ci zic că o încercare de voi face și eu, nu poate să-ți aducă nici un
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Proclamației de la Timișoara, ci voi spune doar că documentul viza o „deșteptare a României” nu numai din punct de vedere politic, ci și economic și mai ales spiritual. Era apoi nu în ultimul rând un document împotriva „spălării creierului” care izbutise în România. De aceea, nu a fost de mirare (ci întru totul logic) că Proclamația de la Timișoara a devenit textul-program al manifestației-maraton din Piața Universității (22 aprilie - 13 iunie 1990), al cărei scop l-a constituit tocmai crearea unei conștiințe
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
camerelor de luat vederi și în fața nației), condamnarea comunismului, legea lustrației. Toate acestea au fost inițiate de societatea civilă încă de acum șaisprezece ani, fără a avea totuși, la vremea respectivă, ecou în rândul unei populații asupra căreia lavajul cerebral izbutise într-o formă rafinată. O populație care fusese dresată și care reacționa pavlovian, temătoare față de orice ar fi scos-o din pasivitate, comoditate, orbire. Or, astăzi, acțiunile și inițiativele legate de astfel de lucruri sunt fremătătoare și chiar abundă în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Paraschiv a fost arestat și torturat de Securitate, adeseori fiind internat și în spitale psihiatrice. Protestând constant împotriva nerespectării drepturilor omului în România, ploieșteanul Vasile Paraschiv a devenit extrem de iritant pentru regimul comunist care, cu toate eforturile sale, nu a izbutit să-l reeduce. Curajul și obstinația, ambele ieșite din comun, au făcut, poate, ca inclusiv pentru cei care îl admirau (în secret sau fățiș), Vasile Paraschiv să pară un „nebun”. Dar „nebunia” sa, dacă a fost vreuna, a constat doar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]