4,936 matches
-
ideea de a “trata” Ei și-au explicat viziunea prin manuscrisul original din librăria Al-Zahiriyah și transmiterea lui Ibn Muflih, studentul lui Ibn Taymiyya. Ibn Taymiyya a criticat cărturarii pentru faptul că, fără a cerceta, s-au conformat ideilor primilor juriști fără a recurge la Coran sau Sunna. El a susținut că deși prioritatea juridica are locul său, faptul de a-i oferi autoritate fără contextualizare, sensibil la schimbările sociale, și concepția evaluativă în lumina Coranului și a Sunnei, pot duce
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
cel care a transmis aceste vorbe, în termeni de acceptare și de răspuns, și se ia în considerare semnificația textului după verdictul și după regulile care disting un randament acceptabil ca fiind atribuit Profetului Muhammad. Numeroși cercetători, filologi, teologi și juriști din secolul al 2-lea Hj au întreprins călătorii în toate regiunile lumii islamice, pentru a aduna tradițiile de la autoritățile în materie, și pentru a le clasa după diverse criterii. Aceștia vor purta numele de tradiționiști (muhaddisun). Pe la sfârșitul secolului
Știința de hadis () [Corola-website/Science/330931_a_332260]
-
Constantin cavaler de Flondor (n. 14 februarie 1889, Roman, județul Neamț - d. 15 iunie 1942, Cernăuți), a fost un jurist și diplomat (ministru plenipotențiar) român, apoi mareșal al Curții Regale. Constantin provenea din una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina - începând cu Mic Albu, boier descălecător din Maramureș - membrii ei deținând dregătorii încă din secolul al XVI-lea
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
cel care a transmis aceste vorbe, în termeni de acceptare și de răspuns, și se ia în considerare semnificația textului după verdictul și după regulile care disting un randament acceptabil ca fiind atribuit Profetului Muhammad. Numeroși cercetători, filologi, teologi și juriști din secolul al 2-lea Hj au întreprins călătorii în toate regiunile lumii islamice, pentru a aduna tradițiile de la autoritățile în materie, și pentru a le clasa după diverse criterii. Aceștia vor purta numele de tradiționiști (muhaddisun). Pe la sfârșitul secolului
Hadis () [Corola-website/Science/330963_a_332292]
-
() este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Social Democrat. De profesie jurist, s-a specializat ulterior în administrație publică locală, finalizând o serie de programe educaționale postuniversitare. Prima funcție publică deținută de acesta a fost cea de prefect interimar, în noiembrie-decembrie 2005, după care a devenit, pe rând, director al Urbis Serv
Ion-Marcel Ciolacu () [Corola-website/Science/334992_a_336321]
-
(n. 19 iulie 1964, Chișinău) este un jurist și politician din Republica Moldova, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova și vicepreședinte al Comisiei parlamentare juridice, numiri și imunități în perioada august 2009 - decembrie 2010. s-a născut pe 19 iulie 1964 în orașul Chișinău, RSS Moldovenească, URSS (astăzi în Republica Moldova
Aurel Băieșu () [Corola-website/Science/335054_a_336383]
-
Baronul , în , (n. 1830, Zara - d. 8 februarie 1887, Cernăuți) a fost un înalt consilier habsburgic, deputat în Consiliului imperial (Reichsrat) precum Landeschef ("Statthalter") al Ducatului Bucovina de origine italiană. În anul 1858, tânărul Alesani, jurist promovat, nepot al canonicului arhiepiscopiei Zara și Spalato (Split) cu același prenume, și-a început cariera ca conceptist, apoi secretar (1 mai 1859), numit de împărat consilier de guvern cu titlu și rang precum însărcinat cu conducerea districtului Split (15
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
(n. 18 ianuarie 1961, Țipletești, Sîngerei) este un jurist din Republica Moldova, actual secretar general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova (din aprilie 2012). În perioada 22 mai 1998 - 12 noiembrie 1999 a fost Ministru al Justiției al Republicii Moldova în cabinetele Ciubuc II și Sturza. Anterior, Păduraru a activat în calitate de procuror, judecător
Ion Păduraru () [Corola-website/Science/335420_a_336749]
-
săi, a devenit proprietar de mine și a avut șapte copii, trei băieți și patru fete. Dintre băieți, Petru (1797-?) a devenit protopop la Geoagiu, cu scaunul protopopiatului la Hondol. Petru a avut șase copii, Ioan, Victor (consilier economic), Petru (jurist), Vasile (preot), Elisa și Eufemia. Ioan Pipoș și fratele său, Victor, au urmat studii de drept la Cluj și de minerit la Academia de Mine din Schemnitz. După terminarea studiilor, cei doi frați împreună cu mai mulți colegi au făcut o
Ioan Pipoș () [Corola-website/Science/335524_a_336853]
-
de studiu s-a dezvoltat însă destul de rapid și spre sfârșitul secolului al XIV-lea universitatea s-a divizat în trei părți componente: "Universitas Theologorum" („Universitatea teologilor”), recunoscută oficial în 1373 de papa Urban al V-lea, "Universitas Iuristarum" („Universitatea juriștilor”), în care se învăța dreptul civil și cel canonic și "Universitas Artistarum" („Universitatea artelor”), în care se studia astronomia, gramatica, medicina, filosofia, dialectica și retorica. Studenții se organizau în grupuri cunoscute sub numele de „națiuni”, care reflectau originea lor geografică
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
unei creșteri sau descreșteri în intensitate și că aceasta nu includea obiceiuri precum rugăciunile zilnice. Această atitudine hanefită a grupului Murji`a a dus la formarea atitudinilor politice și teologice ale viitorului Ahl al-Sunna. În scrisoarea lui Abu Hanifa către juristul din Basra, Uthman al-Batti, pe care înțelepții îl vedeau ca autentic, Abu Hanifa apără adeziunea acestuia la principiile Murji`a. În crezul cunoscut sub numele Fiqh al-Akbar I, Abu Hanifa subliniază zece articole referitoare la credință, articole contradictorii pozițiilor exprimate
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
căreia Coranul a fost creat și iadul nu este etern. Lucrările de regulă îl încadrau pe Abu Hanifa în rândul transmițătorilor slabi de hadith și tradiționaliștii atacau accentual pus pe opinii personale și rațiuni juridice. Susținătorii săi loiali din rândurile juriștilor hanafi au încercat să-l disculpe de aceste acuzații; studentul său, Abu Yusuf a acentuat faptul că Abu Hanifa respecta hadith-urile, iar juristul hanafit Ahmad al-Salt a negat faptul că Abu Hanifa ar fi afirmat că Coranul a fost creat
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
hadith și tradiționaliștii atacau accentual pus pe opinii personale și rațiuni juridice. Susținătorii săi loiali din rândurile juriștilor hanafi au încercat să-l disculpe de aceste acuzații; studentul său, Abu Yusuf a acentuat faptul că Abu Hanifa respecta hadith-urile, iar juristul hanafit Ahmad al-Salt a negat faptul că Abu Hanifa ar fi afirmat că Coranul a fost creat. Juristul hanafit Abu Jafar al-Tahawi, în lucrarea sa Manaqib abi Hanifa menționa și lăuda virtuțile lui Abu Hanifa. Școlile juridice constituiau anumite cercuri
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
hanafi au încercat să-l disculpe de aceste acuzații; studentul său, Abu Yusuf a acentuat faptul că Abu Hanifa respecta hadith-urile, iar juristul hanafit Ahmad al-Salt a negat faptul că Abu Hanifa ar fi afirmat că Coranul a fost creat. Juristul hanafit Abu Jafar al-Tahawi, în lucrarea sa Manaqib abi Hanifa menționa și lăuda virtuțile lui Abu Hanifa. Școlile juridice constituiau anumite cercuri formate din învățați musulmani, care căutau soluții juridice la problemele nou ivite, cu timpul sistematizându-și preceptele juridice
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
la o interpretare literală a Coranului și a sunna ”arătând că Dumnezeu este atotputernic, iar justiția Lui nu este asemenea celei umane” Școala hanefită este cea mai veche, fiind intitulată astfel după întemeietorul ei Abu Hanifa, conducător al corpului de juriști din localitatea Kufa. Conform unor surse, acesta ar fi scris în timpul vieții două cărți, pierdute, datele din acestea transmițându-se prin ucenicii săi. Metodologia lui Abu Hanifa a permis dezvoltarea dreptului islamic într-o manieră potrivită condițiilor din Irak. Ideile
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
(arabă: "fiqh" sau فقه ) este o expansiune și o modalitate de interpretare a codului de conduită ("Šarī῾a") expus în Coran, cunoscut și ca legea islamică, deseori suplimentată de tradiție (sunna) și implementată de ordonanțele și interpretările juriștilor islamici. se ocupă cu observarea ritualurilor, principiilor morale și legislației sociale în islam. Există patru școli (sg. "maḏhab") de jurisprudență islamică în practica sunită și două în cea șiită. O persoană ce a studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl.
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
descrie jurisprudența islamică printr-o definiție: „cunoașterea legilor lui Dumnezeu care privesc acțiunile oamenilor care sunt datori să se supună legii, respectând ceea ce este cerut ("wăğib"), interzis ( "ḥarăm"), recomandat ("mandūb"), respins ("makrūh") sau neutru ("mubăḥ")", definiție în concordanță cu gândirile juriștilor. În limba arabă modernă, "fiqh" a ajuns să însemne "jurisprudență" în general, fie că e islamică, fie laică. Coranul oferă instrucțiuni clare asupra multor aspecte, precum ritualul de purificare de dinaintea fiecărei rugăciuni zilnice oblogatorii, dar cât despre alte aspecte, unii
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
practica acestor îndatoriri. Detalii asupra acestor probleme pot fi găsite în tradițiile profetului Muḥammad, astfel că sunna și Coranul sunt în, majoritatea cazurilor, fundamentul legii islamice. Unele probleme nu își găsesc precedent în trecutul islamic timpuriu. În astfel de cazuri, juriștii musulmani încearcă să ajungă la o concluzie prin alte metode. Juriștii suniți se folosesc de consensul istoric al comunității (" iğmă῾"), o majoritate în epoca modernă folosește și analogia ("qiyăs") și cântărește beneficiile și prejudiciile problemelor nou apărute, iar un alt
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
tradițiile profetului Muḥammad, astfel că sunna și Coranul sunt în, majoritatea cazurilor, fundamentul legii islamice. Unele probleme nu își găsesc precedent în trecutul islamic timpuriu. În astfel de cazuri, juriștii musulmani încearcă să ajungă la o concluzie prin alte metode. Juriștii suniți se folosesc de consensul istoric al comunității (" iğmă῾"), o majoritate în epoca modernă folosește și analogia ("qiyăs") și cântărește beneficiile și prejudiciile problemelor nou apărute, iar un alt segment numeros utilizează preferința juridică. Concluziile atinse cu ajutorul acestor instrumente adiționale
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
tipuri de legi pot fi separate în alte două grupe: Legile privitoare la acțiuni cuprind: Legi privitoare la circumstanțe cuprind: Domeniile în care activează aceasta sunt: criminal, economic, etic, militar, politic, teologic, cu privire la igienă, moștenire, căsătorie. Metoda de lucru a juristului musulman este cunoscută ca "usul al-fiqh" sau "„principiile jurisprudenței”". Sunt diferite abordări ale metodologiei folosite în jurisprudență pentru a deriva legea islamică de sursele primare. Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil mai mari. Ibadiții sunt adepții unei singure școli nedivizate. Școlile de jurisprudență sunite, fiecare poartă numele juristului clasic care le-a format și promovat. Cele patru școli primare sunite sunt hanefită ("ḥanafī"), șafavită ( 'šafī῾ī'), malekită( 'mălikī') și hanbalită (ḥanbalī'), iar școala zahirită există în afara curentului sunit. Aceste școli împart aceleași legi în principiu, dar diferă la
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
diferă la unele practici pe care le pot considera autentice sau nu, și la importanța diferită ce o oferă rațiunii analogice și rațiunii pure. Școala ja῾farită este asociată lui Ja῾far as-Sadiq. Legile legate de timp și spațiu ale juriștilor timpurii sunt luate mult mai în serios în această școală datorită structurii pronunțat ierarhizate a islamului șiit dominat de imami șiiți. Această școală este de asemenea mai flexibilă asupra faptului că un jurist are o putere considerabilă de a lua
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
Legile legate de timp și spațiu ale juriștilor timpurii sunt luate mult mai în serios în această școală datorită structurii pronunțat ierarhizate a islamului șiit dominat de imami șiiți. Această școală este de asemenea mai flexibilă asupra faptului că un jurist are o putere considerabilă de a lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
că, indiferent cât de mult a avansat tehnologia, fundamentele vieții umane au rămas aceleași și se află în sfera de aplicare a legilor curente. Perioada formatoare a jurisprudenței islamice se întoarce înapoi pe vremea comunităților musulmane primordiale. În această perioadă, juriștii erau mai mult preocupați de probleme legate de autoritate și predare decât de teorie și metodologie. Progresul în teorie și metodologie a venit o data cu apariția juristului musulman Muhammad ibn Idris ash- Shafi῾i (767-820), care a codificat principiile de bază
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
a jurisprudenței islamice se întoarce înapoi pe vremea comunităților musulmane primordiale. În această perioadă, juriștii erau mai mult preocupați de probleme legate de autoritate și predare decât de teorie și metodologie. Progresul în teorie și metodologie a venit o data cu apariția juristului musulman Muhammad ibn Idris ash- Shafi῾i (767-820), care a codificat principiile de bază ale jurisprudenței în cartea sa, "ar-Risala". Cartea detaliază cele patru rădăcini ale legii ( Coranul, sunna, "iğmă῾" și "qiyăs") specificând că textele islamice primare (Coranul și hadithurile
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]