6,066 matches
-
combinate în noi instituții fondate în vestul Europei: a din Bologna (1088), Oxford (cca. 1170) , Universitatea din Paris (1200), Cambridge (cca. 1209), Universitatea din Salamanca (1218) și multe altele. Instituțiile s-au format prin asocierea într-o comunitate (denumită în latină "universitas") a profesorilor și studenților, care asigura drepturi legale membrilor în timpul studiilor și după absolvire (o organizare similară cu cea a breslelor profesionale). Universitatea medievală a fost deosebit de populară, cu Universitățile din Bologna sau Paris având fiecare 6000-7000 de studenți
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
exemplu Academia Franceză (Academie Francaise, 1635) sau Societatea Regală Engleză (Royal Society, 1660). Scopul cercetării academice a devenit descoperirea adevărului în limitele date de analiza statistică a rezultatelor experimentale și dezvoltarea modelelor matematice de descriere a naturii. În contrast cu disputele în latină în universitățile medievale, limba de comunicare științifică internațională în această perioadă a fost franceza. Dacă modelul educativ al universității medievale a fost abandonat, modelul administrativ s-a regăsit în organizarea universității moderne. Universitățile s-au transformat inițial în instituții cu
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
de flăcări, Cruce pe care sunt scrise cuvintele: "Q[UAM] Misericors EST DEUS Iustus PATIENT". Pentru primii 24 Cavaleri din primul Cerc, Dragonul este înfățișat sub simbolul Crucii înflăcărate, în vreme ce pentru ceilalți Cavaleri, Dragonul este reprezentat fără Crucea inscripționată în latină. La 12 Decembrie 1408 este instituit în numele lui Iisus Cristos, Ordinul religios cavaleresc al Dragonului care numără în Primul cerc un număr fix de 24 de cavaleri. Sigismund de Luxemburg va fi Maestru magnificus, fiind la rândul lui înconjurat de
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
Alaric ("Alarich" sau "Ulrich", în latină "Alaricus") s-a născut în jurul anului în anul 370 în Dobrogea de astăzi, în preajma Deltei Dunării, fie în insula Peuce (un grind din deltă), fie mai probabil în castrul de la "Platei Pegiae", vizigoții fiind atunci "foederati" ai romanilor (castrul se
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
Gauss a intrat la Colegium Carolinum în 1792, unde descoperă legea lui Bode, teorema binomială și teorema numerelor prime și ii studiază aprofundat pe Newton, Euler și Lagrange. La 10 ani, deja cunoștea probleme de analiză superioară, precum și limbile clasice (latină, greacă) și cele moderne (engleză, franceză, italiană, spaniolă, rusă). În 1795 Gauss a părăsit orașul Braunschweig pentru a studia la Universitatea Göttingen. Profesorul lui Gauss a fost Abraham Gotthelf Kästner, pe care Gauss l-a provocat de multe ori. Acolo
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
Un primar (din latina vulgară "primarius", însemnând "primul, principalul") este un politician care are rolul de autoritate executivă oficială din cadrul Consiliului Local al municipalității. În lume există o varietate de legi locale și obiceiuri în ceea ce privește puterile și responsabilitățile primarului, cât și în privința metodelor de
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]
-
și obiceiuri în ceea ce privește puterile și responsabilitățile primarului, cât și în privința metodelor de a ajunge primar. Termenul de „primar” provine din latinescul vulgar (limba populară) „primarius”, care înseamnă „primul, principalul, de prim rang”. Varianta franceză a cuvântului este "maire" (provenit din latina "major"). În Germania și în Țările de Jos magistratul șef al unui oraș era numit "magistru al cetățenilor" (G. "Bürgermeister", Du. "burgemeester"; zonele din Belgia unde se vorbește franceza folosesc "bourgmestre"). Pe filieră germană a pătruns în Ungaria medievală instituția
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]
-
primare pierdută într-un mileniu de negură. Limba latină, moștenită în Biserică datorită influenței Imperiului Roman, încetase a mai fi vorbită sau ințeleasă de către „barbarii” care trăiau acum în Europa. Faptul că atât liturghia cât și textul Scripturilor erau în latină limita accesul la ele numai clerului educat, și acesta era în număr foarte restrâns. Datorită interesului în limbile clasice manifestat în secolele XVI-XVII chiar de către umaniști ca Erasmus, Vulgata, traducerea Bibliei în latină efectuată de Sf. Ieronim (cca. 405 A.D.
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
liturghia cât și textul Scripturilor erau în latină limita accesul la ele numai clerului educat, și acesta era în număr foarte restrâns. Datorită interesului în limbile clasice manifestat în secolele XVI-XVII chiar de către umaniști ca Erasmus, Vulgata, traducerea Bibliei în latină efectuată de Sf. Ieronim (cca. 405 A.D.) și folosită în mod exclusiv în Biserică, începuse să fie dovedită ca având lacune. Ideile protestante de traducere a Scripturii în limbile naționale ale popoarelor, propagate cu ajutorul tiparniței lui Gutenberg, au pus într-
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Boii (pluralul în latină, Boius la singular; greacă: Βόϊοι) este numele latin al unui trib situat la începutul istoriei lor (epoca fierului) în Europa centrală, inclusiv în regiunile cu denumiri care păstrează amintirea acestei populații: Bavaria și Boemia (aceasta, în antichitate, Boiohemum „casa, țara
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
Elagabal sau (în latină: Elagabalus sau Heliogabalus; cca. 203 - 11 martie 222), născut Varius Avitus Bassus și cunoscut de asemenea ca Varius Avitus Bassianus Marcus Aurelius Antoninus, a fost împărat roman al dinastiei Severilor și a domnit din 218 până în 222. Fiu al lui
Eliogabal () [Corola-website/Science/299876_a_301205]
-
ul, în original în latină "limes romanus", este numele frontierei fortificate a Imperiului Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru și Marea Neagră și până la limesul lui Hadrian (valul lui Hadrian) din Scoția de azi, având deci o lungime totală de mii
Limes () [Corola-website/Science/299874_a_301203]
-
Iisus i-a învățat, cel mai probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai vechi texte există în limba greacă. Datorită faptului că limba latină a fost limba dominantă a creștinismului în mare parte a continentului european, "Pater noster", rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii grecești. În Greaca Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct sau indirect): Această versiune a rugăciunii apare ocazional în unele imnuri. Altă variantă folosește "supersubstantialem" (tradus în limba română prin "spre ființă") în locul
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
apare ocazional în unele imnuri. Altă variantă folosește "supersubstantialem" (tradus în limba română prin "spre ființă") în locul "quotidianum" (tradus în limba română prin "de toate zilele"); "quotidianum" este scris câteodată "quotidianum". În Vulgata lui Ieronim apare: Datorită faptului că în latină ordinea cuvintelor este relativ liberă, înțelesul este în final același. Există însă și alte variante care cuprind modificări de genul: Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepția celui bizantin, uneori cu caracter opțional
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
invadatori" este cunoscută sub numele de "Cucerirea saxonilor" sau a "anglo-saxonilor", sau chiar a "englezilor" (conform "the Saxon Conquest" sau "the Anglo-Saxon" sau, câteodată, "English Conquest"). În anul 495, în bătălia de pe Muntele Badon (fortăreața Badbury rings, Mons Badonicus în latină, Mynydd Baddon în velșă) în apropiere de drumul roman Porchester-Southampton-Poole, armata invadatoare anglo-saxonă a suferit o mare înfrângere din partea britanilor. Deși a fost un eveniment politic și militar foarte important al secolelor 5 și 6 din Britania, nu se știe
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
i (în latină "Getae") au fost un popor tracic, care în jurul anului 339 î.Hr. locuia pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării. Istoricul antic Strabo a arătat că dacii și geții „vorbesc aceeași limbă”. Iar Trogus Pompeius afirmă că geții și dacii
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
cucerita de Filip al II-lea. La scurtă vreme, sciții conduși de regele Atheas au pătruns în Dobrogea, iar informațiile despre conflictul dintre Filip al II-lea și Atheas provin de la Trogus Pompeius care a scris Istoria lui Filip în latină, lucrare de 44 cărți ce s-a pierdut. Trogus informează că Atheas, strâmtorat de luptele cu histrienii (locuitorii de pe Istros), a cerut, prin intermediul cetății Apollonia sprijin militar de la Filip al II-lea, lăsându-i țară că moștenire. Regele histrienilor a
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
este în prezent un ansamblu de dialecte romanice (adică, din latină, cum ar fi italiană sau spaniolă), împărțite în două grupe dialecte principale, "cismuntincu" (denumire tradițională: "cismontano"), foarte “apropiata” de toscana, și "pumuntincu" (denumire tradițională: "oltramontano"), care prezintă caracteristici comune cu vorbitorii din Italia meridională, dar și cu Sardinia și în
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
care cred că limba corsicană este rezultatul limbii toscane și apoi merge puțin detasată pentru a evolua până în prezent (cu urme vechi, datând din România, ca sunetul cacuminal), iar cei care cred că aceasta a evoluat separat în timp (de la latina inferioară), până în epoca noastră în cursul istoriei sale, influențele lingvistice ale diferiților “cuceritori”, inclusiv toscana sau, astăzi, franceza. Această ultimă ipoteză este susținută doar în publicațiile de un statut "naționalist", statutul "toscan" al limbii corsicane, cu care împărtășește o asemănare
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
altor cercuri suplimentare fiecărei orbite în parte, denumite epicicluri, ajungându-se la circa 80 de asemenea orbite, reprezentare care intra în conflict cu datele matematice. Aceasta teorie este explicată de Ptolemeu în lucrarea sa, "Almagesti", ), tradusă în 1400 d.Ch. în latină. Scrierile sale au rămas până în secolul al XVII-lea opera fundamentală a astronomiei europene. De asemenea, Hiparh a inventat scara magnitudinilor (a alcătuit un catalog de 1052 de stele clasate după strălucirea lor), a descoperit precesia echinocțiilor, a dat lunației
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
erau 10, nu existau manuale pentru Istoria Bibliei, Aritmetică, Geografie, Istoria Patriei, Științele Naturii; (calcule simple cu cele patru operații), Geografia - școala, casa părintească, comuna, cercul ca unitate administrativă, și Comitatul Bistrița-Năsăud și cântul - cântările bisericești și cântările naționale precum: Latina gintă,Tricolorul, Răsunetul, Fiii României, Marș Ostășesc . Începând cu anul școlar 1888-1889, dat fiind numărul mare de copii de vârsta școlară din sat (157 dintre care 115 între 6-12 ani și 42 între 13-15 ani), la Școala din Rebra a
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
polonez. Cum decriptorii polonezi nu voiau ca rușii să afle că le-au fost sparte codurile, dar dorind totuși să le paralizeze transmisiunile radio, un post de radio din Varșovia a început să emită în eter Geneza în poloneză și latină. În felul acesta, polonezii au reușit să bruieze transmiterea ordinelor lui Mihail Tuhacevski de reluare a atacului spre sud, Armata a IV-a sovietică continuând să înainteze către Toruń și Płock. Atacul vijelios al Regimentului de ulani a fost numit
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
plată). Romanii gravau graffiti în proprii pereți și monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemena și în Egipt. Erupția Vezuviului a păstrat graffiti zgâriat pe pereții din Pompeii, și ne oferă o perspectivă directă asupra vieții de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declarații de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete și citate din literatură (în special primul vers din "Eneida" de Virgil) au fost găsite pe pereții din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorința
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
din 1698, scrisă de călugărul triestin Ireneo della Croce. Acesta menționează endonimul de "rumeri" folosit pe atunci de istroromâni, și dă o listă de 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2 propoziții din limba lor, cu traducerea în latină. În 1819, Ivan Feretić, un preot din insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”. Acestea sunt primele texte considerate că atestă istroromâna. Următoarele atestări sunt o snoavă și o variantă a fabulei " Greierele și furnica", culese de eruditul
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
rugăciuni în „româna din Krk”. Acestea sunt primele texte considerate că atestă istroromâna. Următoarele atestări sunt o snoavă și o variantă a fabulei " Greierele și furnica", culese de eruditul istrian Antonio Covaz și publicate în 1846 împreună cu traducerea lor în latină și italiană. În 1856 sunt publicate trei rugăciuni în istroromână, printre care "Tatăl nostru", într-o revistă din Slovenia. Cercetătorii sunt cei care transcriu și publică cele mai multe texte orale, pe care lingviștii lucrează pentru descrierea limbii. Prima lucrare literară cultă apare
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]