4,839 matches
-
sunete. De exemplu, în Polonia orientală, Lituania, Belarus și Ucraina, fonemul redat în scris prin litera "ł" se realizează ca (un velarizat), în timp ce în limba standard acest caracter reprezintă sunetul . Dialectul silezian este cel mai diferit din punct de vedere lexical. Are multe cuvinte împrumutate din germană, precum "fojercojg" (brichetă, din germ. "Feuerzeug", cuvântul polonez fiind "zapalniczka") sau "cug" (tren, germ. "Zug", pol. "pociąg"). Polonezii din Statele Unite vorbesc o variantă arhaică a limbii, inteligibilă pentru polonezii din Polonia. În schimb polonezii
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
deosebesc de limba germană standard. Dialectele germane sunt limbile tradiționale locale și provin de la diferite triburi germane. Multe dintre ele nu sunt ușor de înțeles de cineva care cunoaște doar standardul german, deoarece, adesea, acestea diferă - din punct de vedere lexical, fonologic și sintactic - de standardul german . La nivel mondial, limba germană este vorbită de aproximativ 100 de milioane de vorbitori nativi și, de asemenea, aproximativ 80 milioane nu sunt vorbitori nativi. Germana este limba principală a aproximativ 90 de milioane
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
reducerea de-a lungul secolului al XX-lea a variației în limba vorbită de la o regiune la alta. standard se bazează pe dialectele folosite în Toscana și este asemănătoare atât cu limba latină cât și cu alte limbi romanice. Similitudinea lexicală cu franceză este estimată la 89% (Matteo Bartoli numește italiana și franceza „limbi inovative”, în opoziție cu limbile Peninsulei Iberice și româna), la 87% cu catalana, la 85% cu sarda, la 82% cu spaniola, la 78% cu ladina și la
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
să prindă acest diacritic (rezultând în "á", "é", "í", "ó", "ú"). De asemenea, diereza rămâne în uz în trigrafele "güe" și "güi" pentru a indica "u" sonor (altfel, "u" în trigrafele "gue" și "gui" este mut). Spaniola are un fond lexical moștenit din latina populară. A conservat și mulți termeni clasici, dispăruți în alte arii ale României: > "ave" (pasăre), > "comer" (a mânca), > "preguntar" (a întreba), > "tamaño" (talie, măreție). Există și urmași ai unor derivate latine nemaiîntâlnite în alte părți: > "cabeza" (cap
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
Matilda Caragiu Marioțeanu și de Nicolae Saramandu, bazată numai pe particularități fonetice, distinge două grupuri de graiuri: Theodor Capidan și Tache Papahagi au propus o clasificare puțin diferită, bazată pe mai multe particularități fonetice, dar și pe particularități gramaticale și lexicale. Aceasta distinge un grup de nord, cu cele numite mai sus de nord-vest, plus graiul grămostean, și un grup de sud, cu celelalte două din cele numite mai sus de sud-est. Sistemul fonologic al aromânei este în mare măsură asemănător
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
învățarea ei destul de repede. Din exact același motiv pentru japonezii nativi învățarea limbilor străine implică un efort suplimentar. În cele ce urmează vor fi prezentate cîteva din caracteristicile gramaticii limbii japoneze. Spre deosebire de cele mai multe limbi, japoneza are un sistem gramatical și lexical complex de a exprima diferite grade de politețe. Se poate afirma că există cel puțin trei niveluri de politețe, deși o asemenea teoretizare este aproape imposibilă, iar delimitarea nivelurilor este dificilă din cauza întrepătrunderilor dintre acestea. Copiii învață în primii ani
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
noastre. Spre deosebire de araba clasică, araba modernă standard, trebuind să se supună exigențelor modernității a introdus noi termeni, de neînțeles pentru un autor clasic, atât împrumutați din alte limbi (سجارة "sigăra" „țigară”; بلون ::"ballūn" „balon”), cât și creați pe baza resurselor lexicale existente (ex: هاتف "hătif" „telefon” - etimologic: „cel care cheamă”; قطار "qiTăr" „tren” - etimologic: „șir de cămile”, „caravană”). De asemenea, araba modernă standard a fost influențată din punct de vedere structural de modelul limbilor străine sau al dialectelor colocviale: de exemplu
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
preislamică, deci înaintea unei standardizari operate și posibil de impus doar ulterior. Araba coranică, se află în opinia lingviștilor, la jumătate de drum între acest "koiné poetic" și dialectul higiazian. Observăm deci importanța poeziei în apariție timpurie a diglosiei. "Abundența lexicală și sinonimia" Diglosia limbii arabe se datorează, în opinia unor cercetători, vocabularului imens și morfologiei complexe a arabei clasice. Vocabularul foarte voluminos își are originea, în opinia acelorași cercetători, în creația poetică din perioada preislamică: arabii epocii preislamice au manifestat
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
era și nevoia de originalite stilistică. Astfel s-a ajuns ca araba clasică "coranică" (numită astfel pentru a o diferenția de varianta ei "ușurată", folosită în presă, școală și guvern) este limba care deține recordul mondial în materie de fond lexical, având în jur de 2 milioane de cuvinte, în condițiile în care o limbă modernă, a unei culturi importante la nivel global precum este engleza sau franceza, de abia ating 300 de mii de cuvinte. Ca exemplu de gonflare lexicală
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
lexical, având în jur de 2 milioane de cuvinte, în condițiile în care o limbă modernă, a unei culturi importante la nivel global precum este engleza sau franceza, de abia ating 300 de mii de cuvinte. Ca exemplu de gonflare lexicală prin sinonimie în limba arabă poate fi dat faptul că noțiunea desemnată în română de cuvântul "leu" în araba clasică poate fi indicată prin utilizarea a 400 sau chiar 600 (funcție de cine le-a numărat) de sinonime. Alte exemple de
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
române. În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română. Cuvintele relativ lungi pot avea mai multe accente, dintre care unul principal. Accentul unic sau cel principal cade totdeauna pe prima silabă a cuvintelor cu sens lexical deplin. Maghiara este o limbă aglutinantă, ceea ce constituie principala trăsătură care o deosebește de limbile indo-europene, dar o apropie de limbile din familia ei și de limbi din alte familii, precum turca și japoneza. Caracterul aglutinant constă în faptul că
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
alipesc la cuvintele rădăcini (deseori mai multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
care în gramatica română se numesc complemente indirecte și complemente circumstanțiale. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din limba română (exemplu: "a fa alatt" „sub copac”). Adjectivele derivate din postpoziții sunt numai formal adjective, adică nu au sens lexical deplin, ci joacă rolul postpozițiilor din care provin, formând atribute din substantivul după care stau (exemplu: "a fa alatti pad" „banca de sub copac”). Singura prepoziție din limba maghiară este "mint" „ca, în calitate de”, de exemlu în "Mint mérnök dolgozik." „Lucrează ca
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
ca, în calitate de”, de exemlu în "Mint mérnök dolgozik." „Lucrează ca inginer.” Verbele maghiare sunt deseori prevăzute cu prefixe având o natură deosebită de cea pe care o au în română. Pe de o parte au și rol gramatical, și rol lexical, pe de altă parte, în unele cazuri sunt despărțite de verb, chiar plasate după acesta. Conjuncțiile din limba maghiară au aceeași funcție ca cele din română. În gramaticile limbii maghiare, particula este considerată cu totul diferit de accepțiunea ei din
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
acelor ținuturi a avut loc la sfârșitul secolului al IX-lea e.n. Celălalt curent, reprezentat de Sir Ralph Turner, cu o argumentație mult mai convingătoare, susține că limba romani aparținea inițial grupului central de limbi și că trăsăturile fonologice și lexicale dardice sau nord-vestice sunt rezultatul unei migrații ulterioare, probabil înainte de anul 250 î.e.n., din zona centrală către nord-vest. Totuși, în urma unor cercetări recente, lingvistul american Terrence Haufmann susține că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
la rândul lui, a fost pregătit după „"Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române"”, publicat la Editura Academiei Române în anul 1982, și reprezintă, în esență, o ediție adăugată a acestora. Ediția s-a îmbogățit cu 25 000 de unități lexicale, ajungând astfel la cifra de 75 000. În Republica Moldova, alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin în 1989. Conform unui studiu AEGEE din 1997, aproape toată populația urbană moldovenească cunoaște alfabetul latin, deși mulți moldoveni de peste 30 de ani
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
alta, utilizată pe scară largă, fiind sintaxa Perl. Expresiile regulate sunt folosite în , de dialogurile de căutare și înlocuire ale procesoarelor și editoarelor de text, în utilitare de prelucrare a textului, cum ar fi sed și AWK și în analiza lexicală. Multe limbaje de programare furnizează capabilități regex fie built-in, fie prin intermediul unor . Sintagma "expresii regulate" (și, în consecință, "regexuri") este adesea folosită cu referire la "sintaxa" standard", textuală" (distinctă de notația matematică descrisă mai jos) pentru reprezentarea "șabloanelor" cărora trebuie
Expresie regulată () [Corola-website/Science/317028_a_318357]
-
implementare timpurie a a fost limbajul , care nu folosea expresii regulate, ci propriile sale construcții de identificare a șabloanelor. Expresiile regulate au intrat în utilizarea populară în 1968 în două moduri: identificarea șabloanelor într-un editor de text și analiza lexicală într-un compilator. Printre primele apariții ale expresiilor regulate sub formă de program a fost atunci când Ken Thompson a integrat notația lui Kleene în editorul ca mijloc de a identifica șabloane în fișiere text. Pentru viteză, Thompson a implementat potrivirea
Expresie regulată () [Corola-website/Science/317028_a_318357]
-
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc "auxilium" „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical plin, dar în anumite contexte devine instrument gramatical, pierzându-și acest sens, si împlinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens plin, categorii gramaticale ale acestuia precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana. După unii lingviști
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
categorii gramaticale ale acestuia precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana. După unii lingviști, aceasta definiție acoperă numai verbele auxiliare care pot fi numite morfologice, si ei mai includ printre auxiliare și așa-numitele verbe modale care, prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) exprimă una din ideile de modalitate: necesitate, posibilitate, probabilitate, iminentă, voința, dorința. Unii lingviști consideră verbe auxiliare și pe cele care exprimă prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) una din ideile de
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
și așa-numitele verbe modale care, prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) exprimă una din ideile de modalitate: necesitate, posibilitate, probabilitate, iminentă, voința, dorința. Unii lingviști consideră verbe auxiliare și pe cele care exprimă prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) una din ideile de aspect: începutul, continuarea sau sfârșitul acțiunii. În fine, si verbele copulative, cele care formează cu alte cuvinte structura binara de predicat nominal, sunt incluse de unii lingviști în clasa verbelor auxiliare
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
unele gramatici, de exemplu ale limbii franceze, în afară de verbele auxiliare morfologice "avoir" „a avea” și "être" „a fi”, toate celelalte sunt numite semiauxiliare, inclusiv unele morfologice. În alte gramatici numai cele dintre categoriile de mai sus care au un conținut lexical, adică cele modale și cele de aspect au calificativul de semiauxiliare, eventual pe langă cel de auxiliare. În sistemul verbal al limbii române se folosesc trei verbe auxiliare morfologice: "a avea", "a vrea" și "a fi". Acest auxiliar servește la
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
În gramatică, un verb modal, numit și verb de modalitate, verb auxiliar de modalitate, verb semiauxiliar de modalitate, verb auxiliar de mod sau verb semiauxiliar de mod este un verb abstract care exprimă prin conținutul său lexical (originar sau dobândit prin context) una din ideile de modalitate. Un astfel de verb este folosit pe lângă un verb cu sens lexical plin pentru a indica cum vede vorbitorul acțiunea exprimată de acesta: certă, incertă, posibilă, imposibilă, probabilă, improbabilă, necesară
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
verb auxiliar de mod sau verb semiauxiliar de mod este un verb abstract care exprimă prin conținutul său lexical (originar sau dobândit prin context) una din ideile de modalitate. Un astfel de verb este folosit pe lângă un verb cu sens lexical plin pentru a indica cum vede vorbitorul acțiunea exprimată de acesta: certă, incertă, posibilă, imposibilă, probabilă, improbabilă, necesară, inutilă, obligatorie, neobligatorie, dorită, nedorită, permisă, nepermisă, ca o consecință logică, ca rezultatul unei decizii etc.. Pe de o parte, o anumită
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]