122,821 matches
-
o formulă pe care, în calitate de publicistă, a făcut-o celebră: estetică. O artă de ridicată ținută estetică, netributară însă vreunui compromis moral. În epoca războiului rece o astfel de convingere nu putea duce decât în zona unui liberalism relaxat, pe linia Raymond Aron - Jean-François Revel, menit să pună în evidență avantajele gândirii libere, în raport cu lipsa de substanță și incoerențele logice ale dogmelor emanate prin aparatele de propagandă ale partidelor comuniste. Din jurnalele Monicăi Lovinescu se știe că la un moment dat
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
toate aceste detalii preferința autoarei pentru acest tip de literatură ("roman realist, ascuns în limbaj esopic", scrie Ioana Pârvulescu) nu surprinde, iar refuzul editorilor de la Denoël de a publica romanul poate fi și el înțeles. Romanul propriu-zis se înscrie pe linia Jarry (din Ubu Roi, firește), Orwell, Ionesco. Este un soi de utopie negativă, cu aluzie la regimul politic din România comunistă (în care s-ar putea, pe alocuri, recunoaște chiar și comportamente occidentale din perioada imediat postbelică). Absurdul este dens
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
provincie a ratării, un "land leprozat" în care orice ambiție se sufocă din fașă. Discursurile politice găunoase, provocând repulsie, sunt menite să înalțe o butaforie națională, o pseudo-țară de sine stătătoare, amânând unirea cu România la calendele grecești. Aceasta fiind linia oficială, reacția de respingere nu este una politică, nici una civică: ea capătă conturul volatil al eului, apărat printr-o mișcare de retragere interioară. Poetul simte - și declară - o nevoie acută de a se curăța de reziduurile istoriei, retractilitatea lui devenind
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
noi societăți; o poezie placată pe o realitate bolnavă, în care morbul totalitarismului și nervurile tranziției sălbatice se caută și se încrucișează maladiv. Iar simptomatologia clasică a milenarismului, febrele, așteptările înfrigurate ale unei iminente Apocalipse iau culoarea, temperamentul artistic și linia stilistică a fiecărui poet în parte. Mă refer la poeții adevărați, nu la autorii fără un centru de greutate, cu conduită mimetică. Textualismul îi făcea pe mulți autori din generația '80 să semene unii cu alții până la indistincție. ul îi
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
și-l anexeze pe Valéry; la fel, Valéry a trebuit să-i dea dreptate lui Souday împotriva lui Thibaudet, care-l prezentase pe poet ca bergsonian!" "Pana ascuțită și concisă", "temperament bătăios", stăpînit de "pasiunea literaturii", nu sînt acestea și liniile unui autoportret? După cum, vorbind despre Sainte-Beuve, Cioculescu îl caracterizează drept un spirit "pozitiv", "atașat amănuntului semnificativ", neocolind niciun mijloc de informare, gata "să meargă pînă la capătul lumii în căutarea răspunsului la un singur dubiu de ordin documentar". Adăugînd cochet-enigmatic
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
păcatul originar, respectiv, spovedania tardivă. Cum spuneam, lucrul e perfect credibil și complet explicabil în teoriile cuantice. Nu și în afara lor, mai ales într-o societate românească condusă din penumbră de - în codul piesei - șmecheri. Pe un pretext descinzând în linie directă din Caragiale și având în spate un decor levantin legitimat de Mircea Cărtărescu, Crima din strada Uranus instaurează o farsă luată în serios de toate personajele sale. Cine sunt acestea? Citiți și vă mirați: Alexandru Macedonski, Otilia Cazimir, Calistrat
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
nu transcriu imediat, risc să pierd textul sau să-l transform, la sugestia literelor, cuvintelor, chiar a rîndurilor ce nu le mai înțeleg... totul devine altceva... Am scris cu melancolie și în registre comerciale, groase, cu rubrici, neținînd cont de liniile verticale, roșii... Am, nu exagerez, zeci de agende, de mărimi diferite, pline cu pagini încă netranscrise, uneori pierdute din cauza imposibilității de a afla ce naiba am scris... (Multe dintre ele sînt cu rugăciunea zilnică doar, aceeași.) Cuvintele, expresiile, versurile apărute ca
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește de garduri cu leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea lacomă a fîntînilor
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
mereu ultragiată și mereu în ofensivă, în efort de dispersare în plan social: puterea de acțiune se sprijină, cum se știe, pe șansa replierii: aflat în permanent "atac", Camil Petrescu găsește în jurnal necesara zonă "de refacere", omul în prima linie de pe frontul tuturor confruntărilor sociale și repliere. Jurnalul este un element important al strategiei scriitorului: enclavă ascunsă unde se poate oricînd retrage, jurnalul e și un stimulent pentru perioadele dese în care scrisul îi provoacă "idiosincrazie", un instrument de orientare
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
sînt evenimentele care furnizează materia notelor zilnice. Contrapunct al existenței și posibilă placă turnantă a operei, jurnalul înregistrează "tragedia mizeriei" pentru a crea termenul opozant (sau, altfel, spațiul de repliere, oricît de derizoriu ar părea el) al confruntării din prima linie. Deznădejdea ("Nimic nou. Totul stupid de fără perspectivă. Sunt bolnav și profund descurajat") este resortul ascuns al voinței de a învinge, baza strategică, "nimicul" de la care se poate visa "totul"; soluția sinuciderii ori strigătul deznădejdii nu sînt decît expresii ale
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
-și transfere centrul structural într-un alt orizont, dincolo de lumea literaturii pe care, iată, o stăpînește cu puteri discreționare. Criza de autoritate din lumea literaturii corespunde crizei de expansiune a centrului structural în planul relațiilor sociale unde se constituie prima linie a frontului asprei confruntări: "tragedia mizeriei" și autoritatea literară reprezintă zona de refacere din spatele unei tranșee aflate mereu sub focul concentrat al artileriei dușmane: "Aci unde totul se aranjează "în șoaptă", eu rămîn vecinic absent. Nu pot cere nici o slujbă
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
intactă. Intenția noastră nu a fost să dezlegăm mistere. Dar am simțit cât de puternică poate să fie ispita. Am preferat, totuși, lectura îndrăgostită, cu încredințarea că Adela rămâne o carte de recitit."(pag. 238) Cam acestea ar fi - în linii mari și-n vorbe multe - rezervele mele față de studiul lui Antonio Patraș. și care țin mai curând de o anumită latură a personalității - nu-i așa? - tânărului critic literar ieșean, confuz încă în privința unora dintre protocoalele de traversare a cortinelor
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
chiar cu Balzac, "îmbogățind ancheta asupra omului, în configurațiile sale cele mai felurite". Pe acest drum al unui clasicism debarasat de dogme au pășit Désiré Nisard, care în a sa Istorie a literaturii franceze a fixat spiritul patriei sale în linii desprinse din investigarea clasicilor, și Ferdinand Brunetiere, care a proclamat supremația clasicismului, "spre mortificarea modernilor", cam în chipul în care bătrînul Boileau proceda în faimoasa-i dispută numită La querelle des Anciens et des Modernes. Contestînd "naturalismul modern" semnat de
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
îngăduitor, după ce susține teoretic împotriva lui Brunetiere și în numele liberalismului celui mai larg, drepturile oricărei creații literare, indiferent de tendința ei, s-a arătat cu prilejul romanului La Terre de Zola, de o neobișnuită violență, trădîndu-și un conformism funciar, în linia autentică a lui Sainte-Beuve". Dar nici Lemaître nu merge prea departe în postura de critic al contemporanilor novatori. Pretins "campion al scriitorilor noi", cînd a avut prilejul să scrie despre Mallarmé, s-a dovedit, din păcate, impermeabil la limbajul insolit
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
prelua brutăria sau cabinetul avocațial. Obicei burghez s-ar zice, dar de la aristocrați moștenit. Unde Ludovicii, Alberții, Eduarzii se numărau cu duzina și peste. De la tatăl meu am moștenit ceea ce, la rândul lui moștenise de la tatăl său: umorul. Asta pe linie ereditară. Iar prin legea imitației, plăcerea pentru lectură, respectul rațiunii, simțul relativității, refuzul fanatismului, darul de a se pune în situația celuilalt. însă lista e cu mult mai lungă. Mi-a trecut o filosofie a vieții, în prim rând. Carnal
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
de familie alcătuit din mulțimi de beneficiari ai fostului regim, până la obsesia că noi, reacționarii, suntem în minoritate numerică. Zicând, odată, ceva lui Fănuș Neagu, numele i-a dispărut din text, în revista care niciodată nu mi-a cenzurat o linie. Și până în zilele noastre nu s-a aflat cum... Literatura din perioada zisă liberală a comunismului este ocrotită asemenea arborilor seculari, ulmi ce nu se mai reproduc - e considerată ca un castel cu trecut istoric, cine deschide gura și o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
acribie, cu o strălucire ce te situează în planul celor mai prestigioase spirite ale literelor românești din prezent. Ce legături crezi că există între diversele tipuri de prestație creatoare pe care le-ai efectuat? Ești dispus a schița în cîteva linii un autoportret interior? Din toată inima îți doresc încă mulți și rodnici ani. - Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației, ea a fost aceea care, în procesul de creație se cheamă inspirație. I se
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
produce modificări mentale sau de comportament. Tagar vorbește despre sunete înzestrate cu atitudini, stări și acțiuni reglate de inflexiunea rostirii, ton și muzicalitate. Anumite similitudini în diverse limbi se datorează faptului că experiențe asemănătoare sunt exprimate prin sunete asemănătoare. Este linia pe care a mers în Europa, spre a cita doar un nume foarte cunoscut, Ernst Jünger, iar în România, compozitorul Octavian Nemescu. Eseuri precum Tipuri și categorii de metafore sau atrag atenția asupra metaforei existențiale (apanajul artiștilor), metaforei politice, religioase
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
portului, cînd muncitorii fuseseră răscoliți de agitația lui Ștefan Gheorghiu. Trebuia continuată campania de revendicări începută de acesta și Gheorghiu a insistat din toate puterile ca Istrati să preia această sarcină. [...] amîndoi erau situați mai la stînga mișcării, fără o linie precisă, dar întotdeauna nemulțumiți de felul cum centrul încerca să-și exercite autoritatea asupra lor, obligîndu-i să se exprime în termenii orientării unitare. Au existat între ei legături cu adevărat frățești, despre care Istrati avea să amintească mereu cu o
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
Calici” ar fi unul din cele mai potrivite locuri pentru ieșirea spre „Galata din deal”... Atunci să ieșim pe aici și mergând în sensul acelor de ceasornic, pas cu pas vom ajunge de unde am plecat... Ceva cam în genul definiției liniei curbe dată de „școlerul” lui Mariu Chicoș Rostogan, pentru care, o linie curbă „ e o linie oablă, oablă, care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Am credința că am fost destul de limpede „respechive
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Galata din deal”... Atunci să ieșim pe aici și mergând în sensul acelor de ceasornic, pas cu pas vom ajunge de unde am plecat... Ceva cam în genul definiției liniei curbe dată de „școlerul” lui Mariu Chicoș Rostogan, pentru care, o linie curbă „ e o linie oablă, oablă, care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Am credința că am fost destul de limpede „respechive esact”. Nu? O țandără de cântec... Sandu Teleajen Și fiindcă primăvara este
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
să ieșim pe aici și mergând în sensul acelor de ceasornic, pas cu pas vom ajunge de unde am plecat... Ceva cam în genul definiției liniei curbe dată de „școlerul” lui Mariu Chicoș Rostogan, pentru care, o linie curbă „ e o linie oablă, oablă, care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Am credința că am fost destul de limpede „respechive esact”. Nu? O țandără de cântec... Sandu Teleajen Și fiindcă primăvara este anotimpul renașterii să pornim
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
sobă pentru zile albe. Prindeam chiar și momentul în care se compunea o rază din puncte mari și deformate, sau probabil erau deviații infuzate de aerul cald; și iarăși cum se recompunea, se recompunea de-a lungul hățișului, ținându-și linia dreaptă printre imperfecțiunile minuscule. Uite - rădăcinile scormonesc pământul, nu am crezut în siguranța lui nici un moment așa cum nici acum nu credem în nici un fel de stabilitate. Undeva era un amplificator ce îi dădea pământului volum: să nu facă, dar să
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
o gaură în perete. Se duce după sursă, urmărind cu mâinile dunga luminoasă. Găsește imediat gaura și își lipește ochiul de ea: coroana unui copac se deschide și o lumină insuportabilă țâșnește; urcă direct spre cer, lăsând în urma ei o linie de fum ca după un avion. Boris se gândește la un coridor lung, cu podeaua desfăcută, la cum îl străbate lumina de la un capăt la altul, atunci când o aprinzi timid dintr-un colț, temându-te de întuneric. Aksinya își umezește
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
lucru profită în primul rând turiștii, care se vor orienta spre Vama Veche. Deși modificările în structura instituțională sunt radicale, în această perioadă, așa cum urmează să demonstrăm, strategiile localnicilor nu se schimbă la fel de radical, dimpotrivă, putem spune că rămân în linii mari similare perioadei precedente. O schimbare importantă se produce în privința reconstituirii drepturilor de proprietate, dar și în ceea ce privește libera inițiativă, lucru care va avea consecințe pentru dezvoltarea ulterioară a zonei. Merită menționat contextul descoperirii și apoi al ocupării, la propriu, a
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]