4,919 matches
-
accepta direct. Dacă nu ai timp o perioadă să fi activ pe triburile, este recomandabil să-ți găsești un locțiitor, care să-ți administreze contul cât timp lipsești. Pentru aceasta, intră în "Setări" -> "Mod de vacanță" și adaugă numele locțiitorului. Locțiitorul trebuie să fie o persoană de încredere, pentru că-ți poate fi și dăunător. De îndată ce puteți, vă luați contul înapoi și puteți înceta locțiirea. Atunci când sunteți solicitat să administrați contul altcuiva, trebuie, mai înainte de toate, să acceptați cererea de locțiire (care
Triburile () [Corola-website/Science/312268_a_313597]
-
economice și de taxare au rămas practic neschimbate în perioada de după revolta din 1857, dar au fost introduse mai multe modificări administrative, printre care crearea postului guvernamental de Secretar de Stat pentru India. Guvernatorul General, numit „vicerege” când acționa ca locțiitor al pricipilor locali, își avea cartierul general în Calcutta. El conducea practic India, fiind ajutat de consilii legislativ și executiv. Pe următoarea treaptă a administrației se aflau guvernatorii provinciilor indiene, care aveau în subordine oficiali de nivel districtual și departamental
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de "Târgovișteanul", a fost hirotonit întru arhiereu la 17 octombrie 1936 și desemnat să conducă secția culturală a Consiliului arhiepiscopal. În această calitate, a fost desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca locțiitor de episcop al Râmnicului-Noul Severin, cu titulatura de "Craioveanul" (1 noiembrie 1938 - 1 noiembrie 1939) și apoi ca locțiitor de mitropolit al Olteniei (1-29 noiembrie 1939). A fost ales la 29 noiembrie 1939 ca mitropolit al Moldovei și înscăunat în
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
să conducă secția culturală a Consiliului arhiepiscopal. În această calitate, a fost desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca locțiitor de episcop al Râmnicului-Noul Severin, cu titulatura de "Craioveanul" (1 noiembrie 1938 - 1 noiembrie 1939) și apoi ca locțiitor de mitropolit al Olteniei (1-29 noiembrie 1939). A fost ales la 29 noiembrie 1939 ca mitropolit al Moldovei și înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iași la 17 decembrie 1939. A păstorit la Iași până la 16 august 1947, când s-a
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
Scriban a fost înlocuit la 6 noiembrie 1942 de Mitropolitul Visarion Puiu. În 1943, provincia a fost organizată din punct de vedere administrativ-canonic în trei noi eparhii ortodoxe și anume: Aceste eparhii au fost conduse de doi ierarhi și un locțiitor de episcop. Cancelaria Misiunii era compusă din 27 persoane, printre care și un director, 3 consilieri mitropolitani, 2 inspectori bisericești, un revizor și 4 șefi de servicii (administrativ, arhitectură, cultural și economico-financiar). Arhimandritul Antim Nica, cel de-al treilea conducător
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
noiembrie 1992 - 6 martie 1994), fiind eliberat din funcție ca urmare a eliminării militarilor de la conducerea ministerelor. El a fost ultimul ministru de interne militar al României. Imediat a fost numit secretar de stat, șeful Departamentului Ordinii Publice și prim locțiitor al ministrului de Interne (6 martie 1994 - 11 decembrie 1996). A fost înaintat la gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) la 22 noiembrie 1996 , fiind trecut în rezervă la 29 august 1997 . Trecut în rezervă, el
George Ioan Dănescu () [Corola-website/Science/310299_a_311628]
-
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a lucrat la București ca director al Tipografiei Cărților Bisericești, astăzi Editură Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, fiind și stareț al Mănăstirii Antim. Până prin 1946 - 1947, Eugeniu Laiu a fost locțiitor de episcop la Buzău, Constantă și Craiova, iar din 1949 și până în 1951 a fost profesor de studii biblice la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. Menționam faptul că, pe când era prefect de studii la Cernăuți i-a fost îndrumător și
Eugenie Laiu () [Corola-website/Science/310308_a_311637]
-
împotriva regimului și întreține legături cu unele elemente suspecte"", fiind considerat ""un element reacționar"" . La 16 decembrie 1961, după alegerea PS Teofil Herineanu a episcop al Clujului, PS Părtenie a acceptat propunerea patriarhului Justinian Marină de a fi numit că locțiitor de episcop al Românului și Hușilor. Este ales că episcop eparhiot la 18 februarie 1962 și apoi înscăunat la la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Române la serbarea mileniului Muntelui
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
înrolează în Divizia 1 Infanterie Voluntari "Tudor Vladimirescu", formata din prizonieri romani, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă tradare pe timp de război), încălcându-și astfel jurământul de credință față de țară și Rege, fiind numit locțiitor tactic al comandantului (noiembrie 1943 - octombrie 1944, ianuarie - martie 1945) și comandant al Diviziei (octombrie 1944 - ianuarie 1945 și martie - mai 1945). A fost avansat la gradele de locotenent-colonel în februarie 1944 și apoi colonel în decembrie 1944. Prin Decretul
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
Teologie din București (1887-1897), iconom stavrofor (1887). La 27 iunie 1895 este ales arhiereu titular cu titlul “Craioveanul", fiind călugărit la Mănăstirea Cernica sub numele Atanasie. Este hirotonit ca arhiereu la 5 februarie 1895. Din decembrie 1897 îndeplinește funcția de locțiitor de episcop al Râmnicului, apoi este ales episcop eparhiot tot acolo, la 12 martie 1898. La 5 februarie 1909 a fost ales mitropolit primat al României, păstorind până la 28 iunie 1911, când s-a retras din scaun. IPS Atanasie a
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
Mihălcescu al Moldovei, împreună cu episcopul Antim Nica de Cetatea Albă și cu arhierul Valeriu Moglan Botoșăneanul. La 16 august 1947, mitropolitul Irineu Mihălcescu, fiind înaintat în vârstă și bolnav, s-a retras din scaun și patriarhul Nicodim l-a numit locțiitor, până la alegerea titularului, pe arhiereul-vicar Justinian Vasluianul. Întrunit la București, în ziua de 19 noiembrie 1947, sub președinția mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, în absența patriarhului Nicodim, care se afla pentru refacerea sănătății la Mănăstirea Neamț, Colegiul Electoral Bisericesc l-
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Mănăstirea Slatina, când a înființat o școală în satul Mălini pentru copiii țăranilor. La 2 februarie 1855 a fost hirotonit arhiereu titular cu titlul “Hariupoleos". Activează ca membru în Divanul Ad-hoc (1857). Pentru o perioadă, PS Calinic este numit ca locțiitor de episcop la Huși (8 noiembrie 1858-15 ianuarie 1861), după care devine din nou egumen la Mănăstirea Slatina (1861-1863). La data de 7 mai 1863, PS Calinic este numit ca locțiitor de mitropolit al Moldovei, apoi la 10 mai 1865
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
1857). Pentru o perioadă, PS Calinic este numit ca locțiitor de episcop la Huși (8 noiembrie 1858-15 ianuarie 1861), după care devine din nou egumen la Mănăstirea Slatina (1861-1863). La data de 7 mai 1863, PS Calinic este numit ca locțiitor de mitropolit al Moldovei, apoi la 10 mai 1865 este numit mitropolit al Moldovei prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În primele luni de după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, situația din Principatele Unite nu era deloc clară. Plebiscitul pentru
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile 1-2, 4-7, și ca membru al CC al PCM la Congresele II-VII, IX-XII ale PCM. În iulie 1946 este numit în funcția de ministru al finanțelor din RSS Moldovenească, apoi în februarie 1955 devine locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri. În anul 1957 a absolvit Școala Superioară de Partid de la Moscova pentru înalții funcționari sovietici. În perioada 23 ianuarie 1958 - 15 aprilie 1970, Alexandru Diordiță a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri al
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
funcția de președinte al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești, fiind simultan și ministru al afacerilor externe. În această perioadă, a fost și membru al Biroului CC al PCM. În anul 1970 este transferat la Moscova, unde lucrează ca prim-locțiitor al președintelui Comitetului de Stat pentru Prețuri de pe lângă Consiliul de Miniștri al URSS (aprilie 1970 - iunie 1978), apoi ca prim-vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Prețuri al URSS (iunie 1978 - martie 1983). Diordiță a fost ales de cinci ori
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
1973), iar în octombrie 1973 a fost ales prim-secretar al CR al PCM din raionul Edineț. În ianuarie 1977 a fost șef al secției agroalimentare a CC al PC al Moldovei, iar în decembrie a. 1977 a fost ales Locțiitor al Președintelui Consiliului de Miniștri, Președinte al „Gosplanului” Republicii Moldova. Aici I.Ustian a avut posibilitate să aplice cunoștințele teoretice în economia reală a R.Moldova. La inițiativa d-lui Ustian colectivele „Gosplanului” și a instituțiilor de planificare și informație în
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
1973-1973 Inspector al secției organizatorice al Comitetului Central al Partidului Comunist di Moldova (or. Chișinău); 1973-1977 Prim-secretar al Comitetului raional de partid din Edineț; 1977-1978 Șeful secției agroalimentare a Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova (or. Chișinău); 1978-1980 Locțiitor al Președintelui Consiliului de Miniștri, Președintele Comisiei de planificare (“Gosplanului”) a R.Moldova (or. Chișinău). 1980-1986 Președintele Consiliului de Miniștri al R.Moldova, Ministru al afacerilor externe (pînă-n a. 1982); 1986-1994 Pensionar pe invaliditate oftalmologică (gradul II); 1994 Conferențiar la
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
SUA pentru semnarea acordului dintre Ministerul de Comerț Extern al URSS și compania americană “Philip-Morris”, vizînd crearea în R.Moldova (or. Chișinău) a intreprinderii pentru fabricarea țigaretelor de tip “Marlboro”. 1979 decembrie Membrul delegației guvernamentale a URSS în frunte cu Locțiitorul Președintelui "Gosplanului URSS" d-l Baibacov N.C. în Cuba pentru studierea particularităților dezvoltării economiei Cubei. 1982 noiembrie Membrul delegației guvernamentale a Consiliului de Miniștri al URSS în R.P.Ungaria pentru semnarea unui acord de implimentare în R.Moldova a experienței
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
principate, evocând, spre exemplu, luptele purtate de Ștefan cel Mare împotriva muntenilor. Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova, sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) Nicolae Vogoride și Teodor Balș. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Țara Românească. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrângerea patriotismului moldovenesc
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat după 1861. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
Prevenirea surprinderii strategice". La 25 octombrie 1993, Constantin Degeratu a fost avansat la gradul de general maior (general cu o stea) (din octombrie 1995, gradul s-a numit General de brigadă) . În decembrie 1995, a fost numit în funcția de locțiitor al Șefului Direcției de Operații din Statul Major General. La 22 ianuarie 1997, generalul Constantin Degeratu a fost numit ca șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, funcție pe care a deținut-o până la 15 februarie 2000. În această
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
Cehoslovacia. Ulterior a urmat cursurile Școlii Superioare de Război (1946-1948), după care în anul 1949 a fost trimis la specializare la Academia Militară Superioară a Statului Major General din Uniunea Sovietică. În anul 1951, reîntors de la Moscova, este numit că locțiitor al șefului Direcției Operații din Marele Stat Major și ulterior șeful acestei Direcții. În perioada 26 aprilie 1954 - 15 iunie 1965, generalul a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului forțelor armate
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
Științe Militare. După absolvirea Școlii de Ofițeri, a activat ca ofițer de artilerie, îndeplinind funcții de comandă cum ar fi: comandant de pluton la Brigada 17 Artilerie și la Centrul de Instrucție al Artileriei (1969-1971), comandant de divizion obuziere-tunuri și locțiitor al comandantului Brigăzii 8 Artilerie (1973-1981), comandant al Regimentului 315 Artilerie de la Șimleul Silvaniei (1981-1982), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Diviziei 81 Mecanizate (1982-1984), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
comandă cum ar fi: comandant de pluton la Brigada 17 Artilerie și la Centrul de Instrucție al Artileriei (1969-1971), comandant de divizion obuziere-tunuri și locțiitor al comandantului Brigăzii 8 Artilerie (1973-1981), comandant al Regimentului 315 Artilerie de la Șimleul Silvaniei (1981-1982), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Diviziei 81 Mecanizate (1982-1984), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (1984-1992), inspector general al artileriei la Inspectoratul Statului Major General (1993-1997). În anul 1997, generalul
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
și la Centrul de Instrucție al Artileriei (1969-1971), comandant de divizion obuziere-tunuri și locțiitor al comandantului Brigăzii 8 Artilerie (1973-1981), comandant al Regimentului 315 Artilerie de la Șimleul Silvaniei (1981-1982), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Diviziei 81 Mecanizate (1982-1984), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (1984-1992), inspector general al artileriei la Inspectoratul Statului Major General (1993-1997). În anul 1997, generalul de brigadă (cu o stea) a fost numit în funcția de
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]