6,058 matches
-
oniricului Leonid Dimov, a Visului Maicii Domnului. Dar nu Leonid Dimov a fost ținta acuzațiilor formulate la adresa revistei, ci influența pe care Eugen Barbu continua să o exercite asupra a redacției, cel mai vehement critic fiind Eugen Jebeleanu pentru care Luceafărul devenise "o foaie imundă, o rușine a literaturii". Eugen Barbu a reacționat în fața ostilității deschise prin publicarea romanului Principele în care se regăseau ca personaje literare toți cei care contribuiseră la marginalizarea sa. Dar bucuria revanșei a fost de scurtă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în străinătate. Alina Pavelescu arată că deschiderea unui dosar de urmărire informativă, pe lângă imixtiunea politicului și a Securității, a contribuit la structurarea, de-structurarea sau restructurarea alianțelor în interiorul câmpului literar. În disputa dintre dintre "grupul colaboraționist" (Eugen Barbu și revistele Luceafărul și Săptămâna) și cel "independentist", Marin Preda s-a situat de partea celui din urmă, ceea ce i-a adus o serie de funcții (vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Cartea Românească) care i-au întărit autoritatea simbolică și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
preluarea funcției supreme în partid. Sub titlul unor "schimburi de păreri", Ceaușescu a fost informat asupra conflictelor uneori mocnite, alteori deschise, din interiorul lumii literare. Eugen Barbu versus Zaharia Stancu, cei tineri împotriva celor bătrâni, atmosfera din interiorul redacțiilor literare ("Luceafărul", "România Literară"), calitatea producțiilor, situația tirajelor, adversități și complicități, s-au regăsit pe agenda întâlnirilor periodice dintre Ceaușescu și reprezentanții lumii literare. Înlocuirea lui Mihai Beniuc cu Demostene Botez, iar mai apoi cu Zaharia Stancu, la conducerea Uniunii Scriitorilor era
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
O istorie politică a comunismului românesc, Editura Polirom, Iași, 2005. Torkunov A.V., Zagadocinaia voina: Koreiskii konflikt 1950-1953 godov, Moscova, ROSSPEN, 2000. Vasile Cristian, Literatura și artele în România comunistă, 1948-1953, Editura Humanitas, București, 2010. Demiterea lui Eugen Barbu de la Luceafărul sau începutul marilor rivalități din literatura română (The Dismissal of Eugen Barbu from Luceafărul Magazine or the Beginning of the Great Rivalries in the Romanian Literature) Ionuț BUCUR Abstract: At the beginning of 1960s, Romania's autonomy inside the Communist
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
concepte, valori, idei și personalități literare, un sprijin total, necondiționat pentru tinerii condeieri și, nu în ultimul rând, un curaj debordant care a câștigat admirația tuturor oamenilor de spirit, deschiși din acea epocă. Odată cu declanșarea unor polemici literare în paginile Luceafărului, Eugen Barbu și-a căpătat o imagine de scriitor incomod, un destabilizator al literaturii române, care și-ar fi mitraliat, în articole pline de venin, colegii de breaslă. Polemicile literare în care a fost implicat Eugen Barbu aveau rădăcini adânc
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
române, care și-ar fi mitraliat, în articole pline de venin, colegii de breaslă. Polemicile literare în care a fost implicat Eugen Barbu aveau rădăcini adânc înfipte în timp, mergând până în anul 1962, când acesta "îl dislocase pe Deșliu de la Luceafărul"4. Nicolae Breban, unul dintre tinerii scriitori care l-au atacat dur pe Eugen Barbu în 1968, este de părere că ascensiunea politică și literară a autorului Gropii trebuie legată de afirmarea liniei naționale a comunismului românesc, și mai ales
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tagmei scriitoricești, mai ales printre acei poeți care, cu ani în urmă, închinaseră versuri duioase prieteniei româno-sovietice. Declanșat în 1968, conflictul literar, care a condus în cele din urmă la înlăturarea lui Eugen Barbu din funcția de redactor-șef al Luceafărului, a fost preludiul unor lupte dramatice purtate între scriitori de-a lungul deceniilor următoare. La înlăturarea romancierului din poziția de redactor-șef a mai contribuit, pe lângă polemica literară, și gâlceava acestuia cu Jacob Popper de la postul de radio "Europa Liberă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
depășise limita trasată de propagandiștii regimului. Avem, așadar, două dispute: cea internă, reprezentată de conflictul dintre scriitori, și cea externă, a polemicii lui Eugen Barbu cu "Europa Liberă". Revista Luceafărul în ultimele luni ale directoratului barbist În ceea ce privește situația internă, adversarii Luceafărului erau îndreptățiți să-i impute lui Eugen Barbu stilul tăios, nedrept pe alocuri, și tendința permanentă de a contesta măiestria literară a unor colegi de breaslă, demolați în articole sau ironizați în caricaturile revistei. Acestor contestatari, care își expuneau opiniile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
demolați în articole sau ironizați în caricaturile revistei. Acestor contestatari, care își expuneau opiniile pe larg în numeroasele publicații culturale bucureștene sau provinciale, Eugen Barbu a ținut să le răspundă printr-un cuprinzător articol, intitulat "Maniere literare". Redactorul-șef al Luceafărului descria, cu lux de amănunte, campania desfășurată de anumite publicații împotriva revistei pe care o coordona, atacurile neloiale venite dinspre anumiți confrați literari și asalturile gazetărești, chiar fizice, declanșate asupra colaboratorilor săi apropiați. În viziunea romancierului, oamenii care au asudat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
anumiți confrați literari și asalturile gazetărești, chiar fizice, declanșate asupra colaboratorilor săi apropiați. În viziunea romancierului, oamenii care au asudat alături de el la conceperea unor frumoase și interesante pagini literare, cei care au făcut posibilă apariția tinerilor condeieri în coloanele Luceafărului nu puteau fi puși la zid de către adversarii revistei, întrucât: "Aceștia muncesc de ani de zile și au avut rolul "destructiv" de a fi promovat în paginile revistei incriminate poeți ca Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Marin Sorescu, Gabriela Melinescu, Ion
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care e invitat și se rostesc cele mai infame cuvinte care pot fi auzite. Un prozator cu moravuri mirositoare bate cu pumnul în masă pe unde apucă: "Vă curățăm"! Pe cine adică "curățăm"?"7. Conform afirmațiilor lui Eugen Barbu, adversarii Luceafărului erau de părere că această publicație nu mișcase un deget pentru cultura română, fiind practic inexistentă în peisajul gazetăresc al acelor ani. Ba mai mult, colectivul publicației, colaboratorii acesteia s-ar fi situat pe poziții retrograde, incompatibile cu suflul novator
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
refugiat retrograzii, sociologiștii vulgari și negativiștii lumii literare"8. Unde erau găzduite toate aceste atacuri? În reviste precum Contemporanul, Gazeta literară, Scânteia tineretului și Amfiteatru care, în opinia lui Eugen Barbu, își făcuseră un trist obicei din a vâna colaboratorii Luceafărului, din a le arunca în față cele mai oribile epitete și din a reduce la nimic contribuția lor literară. Presiunea infernală exercitată de adversarii Luceafărului ar fi dat roade, astfel încât satisfacția lui Ion Băieșu, unul dintre pionii principali ai partidei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care, în opinia lui Eugen Barbu, își făcuseră un trist obicei din a vâna colaboratorii Luceafărului, din a le arunca în față cele mai oribile epitete și din a reduce la nimic contribuția lor literară. Presiunea infernală exercitată de adversarii Luceafărului ar fi dat roade, astfel încât satisfacția lui Ion Băieșu, unul dintre pionii principali ai partidei adverse, și a prietenilor săi ar fi fost întemeiată pe fapte reale: "Amicii creatorului cuplului Tanța și Costel care va ajuta în veci la digestia
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
au cam arătat"9. Deși articolul purta semnătura "L", simbol care indica adeziunea întregului colectiv la ideile redactorului-șef, stilul gazetăresc al lui Eugen Barbu era ușor recognoscibil în ironia înțepătoare a pledoariei pentru integritatea morală și intelectuală a colaboratorilor Luceafărului. Neuitând subiectivitatea tinerilor critici literari, Eugen Barbu dădea în vileag ceea ce el considera a fi o conspirație din lumea scrisului românesc, pusă la cale de mai mulți slujitori ai condeiului, care, lipsiți de onestitate, și-ar fi adus laude reciproce
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Dan Smântânescu: " Când a simțit că o să plece din lumea aceasta, Gib Mihăescu nu putea, bineînțeles, să închidă ochii, până nu-l mai vedea el pe Dan de la Isbânda"12. Contestând versiunea morții lansată de acesta în Tribuna, colaboratorul Luceafărului încerca să repună în drepturi adevărul: "În revista Gândirea (feb. 1936) și în Luceafărul din nov. 1965, am arătat împrejurările în care și-a pierdut el viața. Voios, a plecat, împotriva indicațiilor medicilor, la mare și de aci, în 48
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu putea, bineînțeles, să închidă ochii, până nu-l mai vedea el pe Dan de la Isbânda"12. Contestând versiunea morții lansată de acesta în Tribuna, colaboratorul Luceafărului încerca să repună în drepturi adevărul: "În revista Gândirea (feb. 1936) și în Luceafărul din nov. 1965, am arătat împrejurările în care și-a pierdut el viața. Voios, a plecat, împotriva indicațiilor medicilor, la mare și de aci, în 48 de ore, mari aprinderi în trup l-au transportat la un sanatoriu din Sibiu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
au fost folosite de adversarii literari ai lui Eugen Barbu ca pretext al îndepărtării acestuia de la conducerea revistei. Cu alte cuvinte, predispoziția romancierului spre polemică, ușurința de a-și face inamici datorită stilului său caustic, ironic și atacul declanșat de Luceafărul asupra unor scriitori proletcultiști au venit ca o mănușă adversarilor lui Eugen Barbu, care, prin intermediul consfătuirilor cu Nicolae Ceaușescu, au impus ideea că belicosul prozator ar fi un recalcitrant incurabil al literaturii române, un ațâțător al patimilor scriitoricești. Că inamicii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
suprem al acestor dispute literare, este o ipoteză plauzibilă, verificabilă prin mărturia lui D.R. Popescu, un bun cunoscător al tumultului scriitoricesc din acea vreme. Expunând lui Nicolae Ceaușescu poziția incomodă în care se găsea Eugen Barbu după plecarea din redacția Luceafărului, D.R. Popescu consemnează în memoriile sale: "Era la curent cu situația lui Barbu. Se arăta nemulțumit de manierele lui. "E scandalagiu, mi-a spus, îi place gâlceava""15. Așadar, punctul de vedere exprimat de rivalii lui Eugen Barbu a fost
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
însușit de liderul comunist, care, deprins fiind cu disciplina din partid, nu vedea cu ochi buni polemicile literare, chiar dacă aceste confruntări de idei au creat, îndeosebi după 1965, cadrul unei literaturi novatoare, proaspăt scăpată din canoanele obtuzității dogmatice. Decapitarea conducerii "Luceafărului": motiv de ceartă între scriitori În privința luptelor literare, mai mult ca sigur că, în anul 1968, s-a creat o coaliție împotriva lui Eugen Barbu, condusă, firesc, de veteranii literelor comuniste, care avea însă ca vârf de lance pe tinerii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
17, i-ar fi spus experimentatul polemist mai tânărului său confrate literar. Nicolae Breban, cel mai înveterat adversar al lui Eugen Barbu dintre tinerii condeieri, afirmă că, sprijinit de Eugen Jebeleanu și Marin Preda, dezlănțuise bătălia împotriva redactorului-șef de la Luceafărul încă din 196518. El confirmă spusele lui Ovid S. Crohmălniceanu prin accentuarea importanței atragerii lui Zaharia Stancu în melanjul antibarbist, episod decisiv al luptei literare din 1968, mai cu seamă că, până în acel moment, vitriolantul pamfletar pendula între cele două
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
intern, al lumii literare, și cel extern, al contrelor cu Europa Liberă - Eugen Barbu a pierdut un război inegal, în mijlocul căruia se aruncase însă cu toată ființa sa, crezând, probabil, că talentul poate substitui lipsa aliaților de nădejde. A părăsit Luceafărul având convingerea fermă că a fost prins între cele două focuri, intern și extern, imaginând chiar o înțelegere tacită între anumiți birocrați politici și literari de la București, pe de-o parte, și anumite personaje ale postului de radio "Europa Liberă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
așa cum o dovedește și reacția sa din cadrul întâlnirii scriitorilor cu Manea Mănescu, din 8 noiembrie 1967 - să poarte cu dialog direct cu șeful statului, în care vedea un liman salvator, o instanță supremă gata oricând să-i soluționeze neajunsurile de la Luceafărul 22. Toate speranțele scriitorului aveau să se năruie în 1968, ajutorul scontat din partea lui Nicolae Ceaușescu fiind o simplă fantasmă, astfel că la 22 iunie 1968, anul XI, nr. 25/321, Luceafărul apărea într-un format nou, coordonat de Ștefan
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
supremă gata oricând să-i soluționeze neajunsurile de la Luceafărul 22. Toate speranțele scriitorului aveau să se năruie în 1968, ajutorul scontat din partea lui Nicolae Ceaușescu fiind o simplă fantasmă, astfel că la 22 iunie 1968, anul XI, nr. 25/321, Luceafărul apărea într-un format nou, coordonat de Ștefan Bănulescu, scriitorul ales pentru a da un nou curs revistei tinerilor literați. În semn de solidaritate cu Eugen Barbu, Marian Popa, Alexandru Piru, Vladimir Streinu, Nicolae Crevedia, Ion Lăncrănjan și Alexandru Oprea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o ședință a Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din 12 noiembrie 1968, ieșea la suprafață puternica alianță dintre bătrânii meșteri ai scrisului românesc și tinerii ucenici ai slovelor, responsabili, în egală măsură, de alungarea lui Eugen Barbu din redacția Luceafărului. Astfel, biroul Uniunii comitetului îi propunea pe Geo Bogza, Marin Preda, Ana Blandiana, Eugen Jebeleanu, Zaharia Stancu, D.R. Popescu, Titus Popovici, Pop Simion și Szasz Janos să reprezinte Uniunea Scriitorilor în Consiliul Național al Frontului Unității Socialiste 23. Cu excepția lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Janos să reprezinte Uniunea Scriitorilor în Consiliul Național al Frontului Unității Socialiste 23. Cu excepția lui Pop Simion, care cutezase să-și ridice vocea întru apărarea lui Eugen Barbu, ceilalți scriitori se afirmaseră ca participanți activi la schimbarea garniturii redacționale de la Luceafărul sau ca spectatori neutri ai crâncenului duel literar. Răspunzând Mariei Banuș, care dorea o amânare a votului pentru desemnarea scriitorilor în Consiliul Național al Frontului Unității Socialiste, tânărul și colericul Fănuș Neagu, un alt inamic declarat al lui Eugen Barbu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]