5,648 matches
-
nu are pe cine să ia poliția“. Deci n-avea pe cine să ia pentru că, fiind iarnă... și nu numai în scopul c-a fost iarnă... de scopul că te duci la furat îți iei și mănuși în mână. Aveam mănuși în mână. Deci nu mi-a fost frică niciodată c-am să las urme în fața locului. Asta, de când m-am mărit! Deci, după prima pușcărie, pot să spun asta. Nu mai mi-era frică că las urme la fața locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
luminator, avea o casă d-asta, naționalizată. Am văzut tot, n-am luat nimic. Voiam banii, nu obiecte. Și-am intrat noaptea, i-am pus căluș în gură să nu țipe, i-am luat banii și-am plecat. Aveam doar mănuși. Mănuși, ciorapi peste încălțăminte și dădeam cu șprei, așa pe unde treceam. Aveam eu ideile lu’ prietenul meu ăsta, Lupu Gheorghe, cu mirosul. Nu știu dacă m-a dat în gât la Poliție. Înainte i-am spus doar atâta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avea o casă d-asta, naționalizată. Am văzut tot, n-am luat nimic. Voiam banii, nu obiecte. Și-am intrat noaptea, i-am pus căluș în gură să nu țipe, i-am luat banii și-am plecat. Aveam doar mănuși. Mănuși, ciorapi peste încălțăminte și dădeam cu șprei, așa pe unde treceam. Aveam eu ideile lu’ prietenul meu ăsta, Lupu Gheorghe, cu mirosul. Nu știu dacă m-a dat în gât la Poliție. Înainte i-am spus doar atâta, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
probabil așa se simțea și o femeie care primea În ea un penis nedorit, Închizând ochii cu prudență. Mă simțeam aspirat de picioarele fotoliului cu toate că eram sigur că ele pătrunseseră În mine, Îmi simțeam pielea Întoarsă pe dos ca o mănușă, cu măruntaiele eviscerate. Eram conștient că era ceva extrem de periculos, dar nu aveam puterea să mă opun. Eram Într-o stare În care sinele meu dispăruse, ca atunci când era să mă Înec În apă. Pe vremea când eram În școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ei, e cel mai periculos fenomen înregistrat în Africa. Un tânăr cu o mitralieră e ca un teren minat. Dacă-l calci pe bătături - și nu-i deloc greu s-o faci - consecințele sunt nefaste. Dar dacă te porți cu mănuși - îl tratezi cu respectul pe care îl visează astfel de oameni- situația poate fi dezamorsată. Dar, în același timp, nu trebuie să fii nici prea pasiv, altminteri individul te-ar putea percepe ca pe un prilej să se afirme. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
până și oamenii de ordine! „Să moară!” se distingeau glasurile ascuțite ale femeilor. „Să moară!” se auzeau, și mai ascuțite, cele ale copiilor. Toată lumea era cu ochii pe Magistrat; spre degetul lui mare, ce putea să spulbere toate îndoielile; spre mănușa albă pe care o ținea cu celelalte patru... O clipă doar a durat trasarea unei jumătăți de cerc prin aer. Cei din spate vedeau unghia roz, cătând acum în jos. Cu toții auzeau victima strigând „Îndurare!”; aerul, ieșind, șuierat, din pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul băga abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu i-o mai scoate nici o doftorie. Fă, știi care e cea mai grea operație? Să scoți pula din capul unei curve. E veche poanta, dar tu știi care-i culmea răbdării? Să numeri firele de păr de la pizdă cu mănușile de box. Numai căcaturi auziți la fabrică, lucruri serioase, ioc... Eu nu-i mai las în cameră pe apeviști, să se descrăcească unde vor. Geme nefututa de parcă intră în ea un vagon de marfă, face ca locomotiva în triaj! Iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te-am văzut ieșind din cimitir! Badea Ion, închis pe dinăuntru în ghereta de la intrare. Șubă de armată, pâslari mărimea 46, pulovăr de lână ros în coate, nădragi din postav unguresc cu pachești, căciulă rusească, cămeșă kaki, tip gărzi patriotice, mănuși cu un singur deget, decupate pentru trăgaci. Radioul dat la maxim. No, tot mi-i bun comunismul, e lumina la 9 și să culcî curvele mai divremi. Mi-s om bătrân, am făcut 30 di ani mină în Leșu Ursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spus. Nu-i așa, Inspektor Deubel? Deubel se foi încurcat în scaun. Era un tip mare, blond, cu ochi cenușii, neliniștiți, care priveau ca și cum ar fi petrecut prea multe schimburi de noapte în poliție, din acelea care necesită să porți mănuși de protecție din piele groasă. — Da, domnule, zise el. Numele ei este Irma Hanke. — Păi, de vreme ce dumneata ești ofițerul ce anchetează cazul, poate ne vei spune câte ceva despre ea. El ridică din umeri: — E dintr-o familie germană cumsecade. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu patru goluri marcate. — Cum te pot ajuta eu? Conduc un bordel, nu o agenție de detectivi particulari. Nu e ceva neobișnuit ca un bărbat să-ți folosească vreuna din fete în mod violent. Nu e nici unul care să poarte mănuși de catifea, Bernhard, atâta pot să-ți spun. Foarte mulți dintre ei își imaginează că doar pentru că au plătit pentru acest privilegiu, asta le dă dreptul să rupă lenjeria unei fete. — Atunci, cineva care a mers mai departe decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ridicându-se în picioare. Nici noi nu suntem de mult aici și am știut eu că o să vrei să te așteptăm. Cina e un pic cam prea bine făcută, așa că vei avea nevoie de astea. Îmi dădu o pereche de mănuși din cauciuc și apoi se uită la Deubel țâfnos: — Te așezi cu noi la masă, inspectore? Deubel se strâmbă: — Aș prefera să nu, dacă nu vă supărați, domnule. În mod normal aș sta, dar am eu însumi o fiică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sine o să fie dacă noi tot nu suntem în stare să-l prindem. Illmann îi mai dictă sergentului niște observații și apoi declară că a terminat cu ancheta preliminară de la locul faptei și că acum era rândul fotografului. Scoțându-ne mănușile, am plecat de lângă cufăr și am văzut că șeful stației adusese cafea. Era fierbinte și tare și aveam nevoie de ea ca să îndepărtez gustul de moarte care îmi acoperea limba. Illmann rulă două țigări de foi și îmi întinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întâmplat? Pieptul Adei se mișca gâfâind sub halat, brațele-i dezgolite erau pătate de frig. — Domnule profesor, se află la noi o fată cu un traumatism cranian... Aproape fără să-mi dau seama, cu un gest automat, mi-am scos mănușile. — Spuneți-mi. I-am găsit jurnalul... era scris pe el numele dumneavoastră de familie, domnule profesor. Am ridicat mâna, i-am smuls masca de pe față. Nu mai exista vlagă în vocea ei, i se terminase curajul. Era o cerere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din gură, acele, stinge tot, acoperă partea... În sfârșit, dați-mi-o înapoi într-o manieră decentă. Alfredo a depășit deja zona filtru și a intrat în sala de operații cu brațele ridicate, asistenta îi iese înainte să-i pună mănușile. Tu ești sub lampa scialitică. Mie îmi rămâne sarcina cea mai teribilă: să o avertizez pe mama ta. A plecat azi dimineață spre Londra, știi asta, trebuia să ia un interviu cuiva, unui ministru, cred, era foarte agitată. Taxiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu care prescriu dozele de sedative. Apoi mă îndrept spre sala de operații și pe drum umerii îmi tremură ca niște aripi. Intru cu obișnuita lovitură cu piciorul în ușă, ținând mâinile sterile ridicate către asistenta instrumentară care îmi pune mănușile. Cu mâinile ridicate ca un criminal, mă gândesc, și aș mai găsi încă putere să zâmbesc. Urmează calmul, calmul cu care lucrez. Soluție iodată, bisturiu rece, sânge. Am mîinile calme, precise ca întotdeauna, mai mult ca întotdeauna. Atâta doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-mi dădusem seama că era de față, se apropiase doar acum. Avea privirea celui care exercitase o voință prea dură asupra lui însuși. Poate încercase doar să rămână în picioare. Poate că îi era frică de sânge. Tâmpitul. Am aruncat mănușile, am ieșit din sala de operații și am intrat în vestiar. M-am așezat pe bancă. Pe fereastră se vedea obișnuita priveliște a pavilionului vecin, ferestrele joase de pe scările interne, pe care trec picioarele celor care urcă sau coboară. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te și consolezi! Acum nu râd deloc, am o voce care zgârie, paralizată, dar o forțez cu cu o falsă veselie condescendentă. — Atunci, petrecere plăcută... — Mulțumesc. Acum exista, și încă cum, tristețea aceea pe care speram s-o aud, acea mănușă de nostalgie, de oboseală. — Italia? — Da? Da-ul era acum diferit, Angela. Vroiam să-i spun că de când nu mai eram împreună, îmi făcusem de două ori electrocardiograma. Urcasem la Cardiologie și îl rugasem pe colegul meu să-mi pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
monitor punctele roșii ale contracțiilor sunt în creștere. Desface picioarele, Bianca o consultă. Îi vâră o mână înăuntru, adânc. Elsa ridică puțin capul, strigă. Colul uterin este deschis, dilatarea este de zece centimetri. Suntem aproape, zice Bianca, în timp ce își scoate mănușa de gumă și o aruncă în coșul metalic. Elsa s-a agățat cu toată forța de brațele negre ale moașei, puternice ca niște trunchiuri de copac. — Veniți să vedeți. Mă apropii și privesc. Sexul mamei tale a crescut, este larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
drum, nu e vina nimănui. L-am apucat de față, Angela, de o porțiune din barbă, de o ureche, de ce am găsit. L-am înșfăcat și l-am zvârlit de perete. A plecat. M-am spălat din nou pe mâini. — Mănuși, am spus, deschizând degetele. Asistenta brunetă s-a străduit cât a putut să mi le pună cu o oarecare decență, dar îi tremurau mâinile. Tânărul cu halatul prea scurt rămăsese deoparte. Își pusese un halat lung și o mască. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apoi fața mică a Italiei, palidă și adormită, pe care se reflecta verdele cearșafurilor cu care era învelită. Acela a fost momentul în care i-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute. Am întins brațele înainte cu pumnii strânși în mănușile însângerate. Aș fi luptat, n-aș fi lăsat-o să plece, și vroiam ca el s-o știe. Am tamponat hemoragia, am curățat puroiul, am făcut o mică rezecție intestinală. Doar la sfârșit m-am ocupat de uter. Era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doar de întunecimea neantului. În salon erau risipite diferite lucruri: scaune, medicamente, aparatură.... am început să lovesc cu piciorul tot ce îmi ieșea în cale. Mi-am privit apoi mâinile. Erau încă albicioase după lungile ore în care stătuseră în mănușile chirurgicale de cauciuc, am strâns pumnii, am strâns toată inutilitatea mea. Și m-am năpustit asupra peretelui, asupra mâinilor mele. Am lovit cu o ferocitate ieșită din comun, până când pielea degetelor s-a umplut de sânge, s-a rupt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strâng, este ultimul fragment de tăcere. Urmează haosul emoțiilor, al zgomotelor care se întorc toate deodată. Se întorc vocile, halatele, ușile care se deschid. Alfredo are halatul murdar de sânge. E primul lucru pe care îl văd. Și-a scos mănușile, are mâinile albe. Cu mâinile acelea vine spre mine. Mi-a luat mai mult timp, am avut probleme cu dura mater, s-a contractat, a sângerat prea mult, am făcut eforturi să o fac să coaguleze. Are boneta udă leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-o dată pe Ponko și Brigd, care aveau să danseze împreună sărbătoarea Sfântului Tadeu, Brigd care avea să cârpească mănușile de lână ale lui Ponko, Ponko care avea să-i dăruiască lui Brigd un jder prins cu capcana mea. - Lasă fotografia! - a urlat Ponko și mi-a apucat ambele brațe cu degete de fier. - Las-o! Acum! „Ca să-ți amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar avea ce să comenteze! Să nu mai zicem că albumul, oferit la o masă în cinstea aniversării a trei ani de când se cunoscuseră, stârnise acel entuziasm la care te-ai aștepta când primești o eșarfă sau o pereche de mănuși (ceea ce întâmplător era exact ce îi dăruise el, un set asortat și ambalat profesionist). Duncan a rupt hârtia și fundele alese cu mare grijă ca să fie bărbătești și le-a aruncat fără ca să dezlipească — dar să mai și citească — felicitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]