5,349 matches
-
a populației dublată de extinderea granițelor sale la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. În 1919, Benito Mussolini a organizat Cămășile Negre, care au format nucleul Mișcării Fasciste Italiane în Milano. În 1922 Mussolini și-a început Marșul spre Roma din Milano. Din această cauză, Milano a suferit pagube inestimabile cauzate bombardării orașului de către armatele engleze și americane, în timpul celui de-al II-lea război mondial. Între anii 1950 - 1960 mii de italieni, proveniți mai ales din sudul
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă nereușită a rămas in istorie sub numele de "Puciul de la berărie", din pricina faptului că principalii complotiști au pus la cale planul în berăria Bürgerbräukeller din München. Puciul (eșuat) a fost inspirat de „Marșul asupra Romei”, reușit de Benito Mussolini în Italia (octombrie 1922). Arestat (împreuna cu alți complici) la 11 noiembrie 1923, Hitler a fost judecat pentru trădare și condamnat la cinci ani detențiune, dintre care a executat însă numai nouă luni în
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
Onofrio în timpul producției de "Feeling Minnesota". Mai tarziu, în 1995, ea a început o relație cu actorul Matt Dillon. Relația să încheiat în decembrie 1998. Ea a avut o relație și cu actorul și membrul trupei de 30 Seconds to Marș Jared Leto în 1999, cu care s-a logodit în anul 2000. În 2003, au pus capăt relației lor de patru ani. Diaz a format un cuplu cu cântărețul Justin Timberlake între anii 2003-2006. în octombrie 2004, Diaz și Justin
Cameron Diaz () [Corola-website/Science/317087_a_318416]
-
(MRO) este o navă spațială a NAȘĂ proiectată pentru a efectua explorarea planetei Marte de pe orbită. Când MRO a intrat pe orbită, Marte era orbitată sau explorata de alte cinci sonde și sateliți: "Marș Global Surveyor", "Marș Express", "Marș Odyssey", și două "rovere"; pe atunci un record al numărului de sonde aflate în apropierea lui Marte. Navă a costat 720 de milioane de dolari și a fost construită de Lockheed Martin sub supraveghera Jet
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
(MRO) este o navă spațială a NAȘĂ proiectată pentru a efectua explorarea planetei Marte de pe orbită. Când MRO a intrat pe orbită, Marte era orbitată sau explorata de alte cinci sonde și sateliți: "Marș Global Surveyor", "Marș Express", "Marș Odyssey", și două "rovere"; pe atunci un record al numărului de sonde aflate în apropierea lui Marte. Navă a costat 720 de milioane de dolari și a fost construită de Lockheed Martin sub supraveghera Jet Propulsion Laboratory. Ea
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
(MRO) este o navă spațială a NAȘĂ proiectată pentru a efectua explorarea planetei Marte de pe orbită. Când MRO a intrat pe orbită, Marte era orbitată sau explorata de alte cinci sonde și sateliți: "Marș Global Surveyor", "Marș Express", "Marș Odyssey", și două "rovere"; pe atunci un record al numărului de sonde aflate în apropierea lui Marte. Navă a costat 720 de milioane de dolari și a fost construită de Lockheed Martin sub supraveghera Jet Propulsion Laboratory. Ea a fost
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
de transmisie pentru viitoarele misiuni. A fost una dintre cele două misiuni luate în calcul pentru fereastră de lansare marțiană din 2003; în timpul procesului de propunere, însă, orbiterul a pierdut împotriva a ceea ce avea să fie cunoscut sub numele de Marș Exploration Rovers. Misiunea orbiterului a fost reprogramata pentru lansare în 2005, iar NAȘĂ a anunțat numele său final, "", la 26 octombrie 2000. "MRO" este modelat după "Marș Global Surveyor", sonda realizată de NAȘĂ pentru a efectua supravegherea planetei Marte de pe
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
orbiterul a pierdut împotriva a ceea ce avea să fie cunoscut sub numele de Marș Exploration Rovers. Misiunea orbiterului a fost reprogramata pentru lansare în 2005, iar NAȘĂ a anunțat numele său final, "", la 26 octombrie 2000. "MRO" este modelat după "Marș Global Surveyor", sonda realizată de NAȘĂ pentru a efectua supravegherea planetei Marte de pe orbită. Primele specificații includeau o cameră mare pentru fotografii de înaltă rezoluție ale planetei. În acest sens, Jim Garvin, omul de stiință ales de NAȘĂ pentru programul
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
misiunii a fost cel de a cartografia suprafață marțiană cu camerele sale de înaltă rezoluție pentru a alege locurile de amartizare ale viitoarelor misiuni de suprafață. "MRO" a jucat un rol important în alegerea locului de amartizare al misiunii "Phoenix Marș Lander", care a explorat zonele arctice marțiene din "Green Valley". Locul ales inițial a fost fotografiat cu camera HiRISE și s-a descoperit că este bolovănos. După analiza cu HiRISE și cu THEMIS al sondei Marș Odyssey s-a ales
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
amartizare al misiunii "Phoenix Marș Lander", care a explorat zonele arctice marțiene din "Green Valley". Locul ales inițial a fost fotografiat cu camera HiRISE și s-a descoperit că este bolovănos. După analiza cu HiRISE și cu THEMIS al sondei Marș Odyssey s-a ales un nou loc. Locul amartizării "Marș Science Laboratory", un rover foarte manevrabil, va fi și el analizat. "MRO" furnizează și date critice de navigație în timpul amartizărilor și funcționează că releu de telecomunicații. "MRO" utilizează echipamentul științific
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
amartizărilor și funcționează că releu de telecomunicații. "MRO" utilizează echipamentul științific de la bord pentru studierea climei, vremii și atmosferei de pe Marte și caută semne de apă în calotele polare și în subsol. "MRO" caută, de asemenea, resturile navelor spațiale pierdute Marș Polar Lander și Beagle 2, După terminarea misiunii științifice, sonda și-a continuat activitatea de sistem de navigație și de comunicații pentru sondele de tip rover și lander. La 12 august 2005, "MRO" a fost lansat pe o rachetă Atlas
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
de 90 cm în diametru. La 6 octombrie 2006, NAȘĂ a publicat fotografii detaliate ale craterului Victoria împreună cu roverul Opportunity aflat pe marginea acestuia. În noiembrie 2006, au început să apară probleme de functionare la două dintre instrumentele MRO. În interiorul Marș Climate Sounder (MCS), un mecanism de tact a funcționat greșit de mai multe ori, cauzând deplasarea câmpului vizual. Până în decembrie, s-au suspendat operațiunile normale ale acestui instrument, deși o strategie de rezervă permite acestuia să efectueze majoritatea observațiilor pentru
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
pe pixel. Această hartă este folosită pentru a calcula rapoarte meteorologice zilnice de pe Marte, pentru a caracteriza variațiile anuale și sezoniere ale vremii, si cartografiază prezenta vaporilor de apă și a ozonului în atmosferă. Instrumentul „Compact Reconnaissance Imaging Spectrometer for Marș” (CRISM) este un spectrometru pentru lumină vizibilă și în infraroșul apropiat (VNIR) utilizat pentru a produce hărți mineralogice detaliate ale suprafeței marțiene. El funcționează de la 370 la 3920 nm, măsoară spectrul în 544 canale (fiecare cu o lățime de bandă
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
utilizat pentru a identifica mineralele și substanțele chimice ce pot oferi indicii despre existența în prezent sau în trecut a apei la suprafața planetei. Printre aceste materiale se numără fierul, oxizii, filosilicatele și carburile, care au șabloane caracteristice ale spectrului. „Marș Climate Sounder” (MCS) este un spectrometru cu un canal vizibil/infraroșul apropiat (0,3-3,0 μm) și opt canale în infraroșul îndepărtat (12-50 μm). Aceste canale au fost alese pentru a măsura temperatura, presiunea, vaporii de apă și cantitatea de
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
radio de înaltă frecvență, între 15 și 25 MHz, gama ce îi permite să observe straturi cu o grosime de cel puțin până la o adâncime maximă de . Rezoluția orizontală este de . SHARAD este proiectat pentru a opera în conjuncție cu "Marș Express"<nowiki>'s</nowiki> MARSIS, care are rezoluție mai joasă, dar pătrunde mult mai adânc. Atât SHARAD cât și MARSIS au fost construite de Agenția Spațială Italiană. Pe langă echipamentul de realizare a imaginilor, "MRO" poartă mai multe instrumente inginerești
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
vehiculele amartizate vor permite oamenilor de știință să determine cu exactitate poziția landerelor și roverelor pe suprafața marțiană. Cele două nave MER aflate acum pe Marte utilizează un releu radio UHF de generație anterioară, care furnizează funcționalități similare prin orbiterul Marș Odyssey. Radioul Electra a utilizat navă MER pentru a-și demonstra funcționalitatea, dar nu a furnizat servicii de retransmisie decât după sosirea în 2008 a lui landerului Phoenix. Întrucât radioul Electra este definit prin software până la nivel de modem, se
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
suta din combustibil a fost utilizat la intrarea pe orbită. "MRO" are douăzeci de propulsoare la bord. Șase propulsoare mari produc fiecare câte pentru un total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția traiectoriei și pentru controlul altitudinii în timpul intrării în orbită. Opt propulsoare mici produc câte pentru controlul altitudinii în timpul operării normale. Patru roți de reacție sunt utilizate
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
jur și au lăsat vechea albie sub forma unei crește înălțate deoarece ea este mai rezistentă la erosiune. Imaginea de mai jos, realizată cu HiRISE, prezintă craterul Antoniadi cu crește sinuoase ce sunt fostele albii acum inversate. Utilizând date de la Marș Global surveyor, Marș Odyssey și de la Marș Reconnaissance Orbiter, oamenii de știință au găsit zăcăminte minerale de cloruri. Imaginea de mai jos prezintă zăcăminte din patrulaterul Phaethontis. Datele sugerează că aceste zăcăminte s-au format prin evaporarea apelor bogate în
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
forma unei crește înălțate deoarece ea este mai rezistentă la erosiune. Imaginea de mai jos, realizată cu HiRISE, prezintă craterul Antoniadi cu crește sinuoase ce sunt fostele albii acum inversate. Utilizând date de la Marș Global surveyor, Marș Odyssey și de la Marș Reconnaissance Orbiter, oamenii de știință au găsit zăcăminte minerale de cloruri. Imaginea de mai jos prezintă zăcăminte din patrulaterul Phaethontis. Datele sugerează că aceste zăcăminte s-au format prin evaporarea apelor bogate în minerale. Cercetările arată că lacurile ar fi
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
probabil să fi știut cu siguranță cine era Pugaciov, dar așteptau doar un pretext pentru a se răscula din nou, iar apariția impostorului nu a făcut decât să le ofere ocazia necesară. Prima acțiune a răsculaților lui Pugaciov a fost marșul început pe 17 septembrie 1773 din postul de graniță Budarinskogo, (astăzi satul Budarino din vestul Kazahstanului) împotriva orașului Iaițk. Cei cam 200 de răsculați, deși nu cucerit orașul, au reușit să câștige sprijinul trupelor trimise împotriva lor, care au fraternizat
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
fraternizat cu ei. Cazacii, sprijinitori ai „Înălțimii Sale împăratul Petru”, principala forță armată a lui Pugaciov, au obținut sub conducerea acestuia un număr de victorii, cucerind o serie de fortificații și așezări, uneori fără luptă. După șase luni de la declanșarea marșului, răsculații au asediat fără succes orașul Orenburg. În tot acest timp, armata impostorului Pugaciov și-a mărit efectivele în mod neîncetat prin recrutarea a numeroși țărani, muncitori din regiunea Uralilor, bașchiri, tătari, calmîci sau kazahi. În noiembrie, cazacii conduși de
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
a instalat în casa atamanului A. N. Borodin din Uralsk, el a convocat sfatul soldaților, în timpul căruia au fost aleși atamanul oastei Nikita Karaghin și adjuncții acestuia: Afanasie Perfiliev și Ivan Fofanov. În aceeași lună, atamanul Ovcinnikov a întreprins un marș în regiunea cursului mijlociu al râului Iaik, în orașul Gurîev, unde au cucerit kremlinul (citadela) orașului, a câștigat pradă bogată și și-a mărit efectivele trupelor cu noi cazaci răzvrătiți. Trupele generalului P. M. Golițin au provocat în martie 1774 în
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
împreună cu armata regulată în timpul campaniei conduse de prințul Becovici-Cerkassi împotriva Hanatului Hiva (1714 - 1717). În rândurile celor patru mii de soldați ruși se aflau și aproximativ 1.500 de cazaci de pe Ural. Trupele a pornit din Gurîev, și-au continuat marșul de-a lungul malului răsăritean al Mării Caspice și al fluviului Amudaria. Această campanie a fost o aventură militară inițiată de împăratul Petru cel Mare și s-a încheiat cu un eșec de proporții. Peste un sfert din militarii care
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
general al Orenburgului, V. A, Perovski, a organizat o nouă expediție împotriva Hanatului Hiva. Campania prost pregătită și, deși nu a fost atât de dezastruoasă ca cea de cu un an mai devreme, a intrat totuși în istorie drept „nefericitul marș de iarnă”. Trupa a pierdut cea mai mare parte a cămilelor și cailor în furtunile de iarnă, iar eforturile uriașe pe care au trebuit să le depună oamenii au dus la epuizare și boală. La jumătatea distanței spre Hiva, rușii
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
lui Tolstov s-au retras spre Fort-Șevcensko, port la Marea Caspică. Cazacii au încercat să traverseze marea în regiunea Caucazină, unde să-și unească forțele cu cele de sub comanda lui Denikin. Din cei 15.000 de cazaci care au început marșul spre Fort-Șevcenko, după o traversare în condiții foarte grele a regiunii deșertice, pe malul mării au mai ajuns doar aproximativ 2.000 de oameni lihniți de foame și degerați. În momentul în care cazacii au ajuns la Fort-Șevcenko, marșul lor
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]