5,243 matches
-
în perioada 1961-1962, în interiorul său organizându-se expoziția "Aspecte din istoria Sibiului". În anii 1962-1998 turnul a adăpostit o secție de exponate medievale a Muzeului Brukenthal. Pe zidul turnului dinspre Piața Mare a fost amplasată în 1964 o placă de marmură albă cu următoarea inscripție: Cu ocazia vizitei șefilor de stat participanți la Summit-ul statelor din Europa de Sud-Est, desfășurat la București și Sibiu în perioada 7-8 iunie 2007, sub placa din 1964 a fost amplasată o altă placă cu
Turnul Sfatului din Sibiu () [Corola-website/Science/317112_a_318441]
-
păstrat doar relieful cu "Friza arcașilor"), Palatul lui Xerxes de la Persepolis, precum și alte palate la Pasargade, Susa și Ecbatana. În orașele societăților antice, construcțiile se făceau din piatră, ca să fie solide și durabile, fiind deseori placate cu roci decorative precum marmura. Pentru un aspect mai impresionant erau realizate manual. Existau deja unelte și dispozitive, schelele, care permiteau ridicarea edificiilor mari și arcadelor sofisticate. Grecii erau buni arhitecți. Studiul matematicii le-a servit în proiectarea unor clădiri bine proporționate, în armonie cu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
prin construcțiile monumentale din Constantinopol (biserica "Sf. Sofia") și din Ravenna (Bazilica San Vitale). Bisericile, mai ales cele mari, impresionau prin dimensiuni, măreția cupolei, bogăția ornamentelor. Astfel, arta mozaicului atinge la bizantini o splendoare fără precedent, fiind utilizate materiale ca: marmură, sidef, aur, argint, pietre prețioase. Specifice perioadei bizantine mijlocii sunt: bazilica San Marco din Veneția, biserica Sf. Sofia din Kiev, Sf. Sofia din Novgorod, biserica mănăstirii Hosios Lukas din Focida. În perioada bizantină târzie, sub dinastia Paleolog, s-au construit
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Rădășenenii s-au îngrijit să facă o copie sub formă de polonic din argint poleit cu imitația inscripției slavone plus o altă inscripție: "„Această lingură s-a hărăzit de E. M. Naftanailă la B. din Rădășeni - 1866”". Pe o cruce de marmură aflată în curtea bisericii, lângă pridvor, este scrisă inscripția: "„Ctitorul bis. este Ștefan Tomșa 1611”". Pe peretele sudic al naosului se află un tablou votiv pictat în anii 1875-1876 în care sunt reprezentați voievodul și Elena Doamna, ținând în mână
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
despărțitoare dintre naos și pronaos, acestea provenind din vechea biserică. În cimitirul satului se intră printr-un turn clopotniță de zid construit în anul 1943 de către Alice Stîrcea în memoria fiului său, locotenent aviator Alexandru Stîrcea. Pe o placă de marmură prinsă pe turn este următoarea inscripție: ""+ Clopotniță ridicată în 1943 de Dna Alice Stîrcea în memoria fiului său locot. av. Sandu Stîrcea"". Turnul clopotniță a fost renovat în anul 1969, după cum atestă o inscripție de pe zid. Alexandu Stârcea era de
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
tablele de acasă. Materialele variază; pe când tablele de lemn sunt folosite în competiții de nivel superior, cele din plastic și carton sunt comune pentru partide de nivel inferior și pentru joc neoficial. Cele fabricate din sticla decorativă și tablele din marmură sunt existente, dar nu sunt acceptate în concursuri. Tabla este structurată similar cu cea folosită la jocul dame. Unele seturi ieftine (în special cele vândute în magazinele de jucării) folosesc pătrate roșii și negre și includ piese pentru ambele jocuri
Tablă de șah () [Corola-website/Science/317165_a_318494]
-
Schitul "Sf. Gheorghe" Vorovești ce deservea populația satului. Conform tradiției orale, schitul avea pereți numai din bârne, acoperișul din șindrilă și clopotnița cu patru furci deasupra porții de intrare. Clopotnița a ars în trimpul războiului ruso-otoman. Conform unei plăci de marmură amplasată deasupra intrării, biserica de lemn din Vorovești a fost construită în 1768 pe vremea preotului Vasile. Acesta a înființat și o școală începătoare pentru copii satului. S-a păstrat piatra funerară a preotului Vasile (+1846) având inscripție cu caractere
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
construcții și dotări mai noi ale Bisericii "Sf. Gheorghe" din Vorovești, prin contribuția enoriașilor. Este vorba de: În anul 2006, în timpul păstoririi preotului Daniel Graur și a epitropului Dumitru Musteață, deasupra intrării în biserică a fost amplasată o placă de marmură cu câteva date istorice referitoare la biserică. Pe placa de marmură se află următoarea inscripție: "„Acest sf. lăcaș cu hramul Sf.M.M. Ghe. a fost construit ân anul 1768 sub arhipăstoria preot Vasile este monument istoric a fost renovată ân anul
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
prin contribuția enoriașilor. Este vorba de: În anul 2006, în timpul păstoririi preotului Daniel Graur și a epitropului Dumitru Musteață, deasupra intrării în biserică a fost amplasată o placă de marmură cu câteva date istorice referitoare la biserică. Pe placa de marmură se află următoarea inscripție: "„Acest sf. lăcaș cu hramul Sf.M.M. Ghe. a fost construit ân anul 1768 sub arhipăstoria preot Vasile este monument istoric a fost renovată ân anul 1956 și 1968 sub arhipăstoria preot Țurcanu Alex ân prezent biserica
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
din Imperiu, devenind centru de reacreație prin introducerea sălilor de gimnastică, a teatrelor, librăriilor, grădinilor. Băile Romane erau adevarate opere de artă în ceea ce priveste arhitectura, reprezentând simbolul luxului și al bunăstării în acea perioadă. Pereții băilor erau îmbrăcați în marmură, iar tavanele erau decorate cu mozaicuri de diferite culori. Bateriile sanitare erau realizate din argint, iar statuile erau omniprezente între care se aflau dulapuri mici. Apa caldă era furnizată prin furnale și tevi în camera de baie, iar camera era
Cadă () [Corola-website/Science/317247_a_318576]
-
noțiunea de privat, erau mult mai îmopobite cu decorațiuni și erau formate din căzi de baie săpate în podea, care nu erau adânci, însă ocupau întreaga cameră. Doar cei foarte bogați își permiteau să aibă o asemenea cameră. Se folosea marmura pentru căzile de baie, plumb și bronz pentru conducte și a fost creat un sistem de canalizare foarte complex pentru igiena. Contrar concepției populare, îmbăierea nu a dispărut în urma prăbușirii Imperiului Roman. Primele sistemele de instalații sanitare au apărut în jurul
Cadă () [Corola-website/Science/317247_a_318576]
-
URSS-ului. Biserica a fost consolidată și complet renovată în august 1929 prin osteneala epitropilor Mihai G. Manea, Ion Sava, căpitan Cristea Manea și adm. Arsag Măgărdician. În semn de amintire, în interiorul bisericii a fost amplasată o placă memorială de marmură cu următoarea inscripție în limba română: "Biserica s-a renovat complet în anul 1929 luna august epitropi fiind: Mihai G. Manea, Ion Sava, capitan Cristea Manea, adm Arsag Măgărdician". Bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial au avariat
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
afirmat următoarele: În interiorul bisericii au fost amplasate două plăci conținând inscripții în limba armeană și în limba română cu privire la aceste lucrări de restaurare a bisericii. Inscripția în limba română este următoarea: În exteriorul bisericii a fost amplasată o placă de marmură cu următoarea inscripție: "Monumentul a fost restaurat intre anii 2005-2008 Antrepenor: S.C. IASICON S.A. Proiectant: EXproCONS Gosav & Co S.R.L. IASI". În prezent, în această biserică se celebrează slujbe religioase doar în ultima duminică a fiecărei luni de către preotul-paroh din Suceava
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
este separat de naos printr-o draperie simplă suspendată de o bârnă transversală. Catapeteasma nu desparte altarul de naos ca la bisericile ortodoxe, ci este așezată deasupra pristolului. La baza altarului principal se găsește un frumos motiv floral sculptat în marmură albă, ce datează din anul 1817. Ca și majoritatea bisericilor armenești, Biserica armenească din Iași nu are pictați decât pereții interiori ai cupolei, aflați în fața altarului. Pe pereții cupolei se află doar două picturi ale unor evangheliști. Pe pereți sunt
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
al lui Vasile Bulgarochtonul, Manuel Paleologul, a fost nevoit să asalteze, împreună cu sultanul, ultimul oraș bizantin din Asia Mică-Philadelphia. La sfârșitul anului 1390, împăratul a ordonat să fie înălțate noi fortificații lângă Poarta de Aur a capitalei, folosind pentru aceasta marmura de la bisericile ruinate din oraș. Atunci când lucrările au luat sfârșit, Baiazid, amenințând cu războiul, a cerut ca întăriturile să fie dărâmate. Paleologul s-a supus poruncii suzeranului său, dar n-a suportat o asemenea umilință și, potrivit mărturiei istoricilor, a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
limba franceză veche "parchet" (diminutiv pentru "parc"), literal înseamnând "un spațiu mic închis". Pătrate diagonale mari, cunoscute sub numele de "parchet de Versailles" au fost introduse în 1684 în calitate de "parchet de menuiserie" ("parchet din lemn"), pentru a înlocui pardoseala de marmură care necesită spălata constant și care avea tendința de a putrezi grinzile de sub podelele. Astfel de "parchet en lozange" a fost remarcat de arhitectul suedez Daniel Cronström la Versailles și la Grand Trianon din 1693. Cherestea contrastanta în culori și
Parchet (material de construcție) () [Corola-website/Science/317668_a_318997]
-
suferit-o la 21 mai 1972, în Duminică Rusaliilor când un geolog dezaxat mintal pe nume Laszlo Toth, a intrat în capelă și a atacat sculptură cu un ciocan geologic strigând "Eu sunt Iisus Hristos". Martorii au luat bucățile de marmură care au sărit. Mai tarziu, unele dintre acestea au fost returnate, însă multe dintre ele nu, printre care și nasul Fecioarei, care a trebuit să fie reconstruit dintr-un bloc tăiat din spate. După atac, capodoperă a fost minuțios restaurată
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
partea de nord și de est, iar în partea de sud și vest, cu un gard de fier mai mic, fără soclu, confecționat recent odată cu poarta mare, ușile și ramele de la ferestrele bisericii. În acest cavou, sub o cruce din marmură neagră, sunt înmormântați Vasile Rusovici (8 septembrie 1849 - 27 iulie 1923) și soția sa, Maria Rusovici (1 mai 1857 - 24 aprilie 1930). Soții Vasile și Maria Rusovici, oameni credincioși și înstăriți, au reparat biserica și au împrejmuit-o cu gard
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
prezent, face parte din Republica Croația. Din punct de vedere administrativ, teritoriul insulei aparține județului Split-Dalmația. Populația stabilă actuală a insulei numără circa 15.000 de persoane. Economia insulei se bazează pe agricultură, exploatarea și prelucrarea zăcămintelor de calcar și marmură, o componentă importantă a economiei insulare o reprezintă turismul, insula având mai multe stațiuni turistice. Reședința administrativă a insulei este orașul Supetar aflat pe țărmul nordic. Insula Brač se află în Marea Adriatică la sud de Split și la vest de
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
sfârșitul perioadei cretacicului târziu și evoluția geologică a ținut până la începutul holocenului. Compoziția minerală a diverselor straturi este una caracterisică erei cretacice, fiind formată în proporție dominantă de roci sedimentare calcaroase, printre care dolomitul, dar și roci de metamorfoză precum marmura. În zonele adiacente țărmului pot fi întâlnite diverse specii de gresii, iar în regiunile colinare din nordul insulei sunt prezente importante depozite de argile, tot aici se găsesc mari zăcăminte de calcar de calitate superioară ce se exploatează de secole
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
înmormântare, care era colectat de fiecare centurie. Înmormântarea era un ritual foarte important pentru majoritatea popoarelor din lumea romană. Dacă soldatul murea la datorie, banii erau folosiți pentru o înmormântare simplă. Cu puțin timp după domnia lui Augustus, cuferele de marmură în relief au devenit foarte populare pentru clasa de mijloc, și a rămas așa pentru următorii 200 de ani. În secolul II d.H., mai mult de jumătate din clienții acestor cufere erau soldații. De asemenea, tot mai mulți romani au
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
acesta a fost complet renovat, iar odată cu aderarea României la Uniunea Europeană melodia cântată la ore fixe a fost schimbată în imnul Europei. De la înălțimea balconului din turnul patrulater pot fi admirate rondourile vegetale decorative dinspre bulevard care flanchează piațeta de marmură. Compoziția decorativă a acesteia a fost concepută de arhitectul arădean Miloș Cristea, în deceniul al nouălea al secolului XX. Singura modificare de la fațada principală a constituit-o decorarea frontonului de la baza turnului principal (succesiunea, în timp, a stemelor orașului: după
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
cu balcon, în care se adunau cei aproape 200 de deputați municipali. La același nivel, în cele patru colțuri ale clădirii, se aflaseră inițial patru săli de ședințe pentru cele 31 de comitete de specialitate. Cele două scări secundare, de marmură roșie de Moneasa, pentru acces la etaj, dispuse simetric față de fațada principală, n-au suferit modificări. Doar treptele și pavimentul holurilor au fost înnoite. Feroneria, realizată în manieră eclectică, a celor trei scări de acces la etaj n-a suferit
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
o ceremonie dedicată „reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române”, ocazie cu care mai mulți preoți greco-catolici au depus jurământ de credință către patriarhul Justinian Marina. Numele lăcașului a fost schimbat cu ocazia respectivă în "„Catedrala Reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române”". O placă de marmură amintește de acel eveniment. Arhitectura în stil bizantin a fost inspirată de Biserica Domnească din Târgoviște, vechiul loc de încoronare pentru voievozii valahi. Edificiul are formă de cruce greacă înscrisă. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
de încoronare pentru voievozii valahi. Edificiul are formă de cruce greacă înscrisă. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri. În nișele laterale din pridvor sunt fixate patru plăci de marmură cu inscripții comemorative care ilustrează patru evenimente importante: În interior se pătrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unități de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust și altar. Iconostasul, mobilierul și stranele au fost realizate din
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]