5,217 matches
-
cerceta, iar puterea lor, în fapt foarte târziu testată și atunci, se va vedea, cu rezultate dezamăgitoare, este, în primul rând, simbolică. Desigur, după cum observă Jung, vasele confecționate din pretinsul corn de inorog au o strânsă legătură cu un artefact mitic, anume ""cupa salvării", adică Sfântul Potir, caliciul euharistic și cu pocalul utilizat ca oracol"54. Fapt este că, spre finalul Evului Mediu, începe să circule această credință în forța curativă a cornului de licorn. Prin urmare, imaginii-tip a fecioarei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sunt legile firești ale lumii. În plus, principala trăsătură a Inorogului în alegoria cantemiriană este puterea purificatoare a cornului său. Lucru prompt observat de Gabriel Mihăilescu: "Proprietățile vindecătoare și purificatoare ale cornului fabulos al Inorogului supradetermină în chip esențial conturul mitic al personajului lui Cantemir"70. De fapt, această mare calitate legitimează toate acțiunile personajului și îi justifică pretențiile. El este un ales, un predestinat căruia Corbul (membru al menajeriei diavolului) încearcă să-i uzurpe drepturile. Tacit, toate celelalte personaje pricep
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Vârsta de aur nu mai este un trecut inaccesibil prin definiție, ci un posibil viitor: Occidentul antamează raporturi noi și problematice cu Istoria. Secolul al XIX-lea ia în calcul rezultatele primei revoluții industriale, exploatând astfel, pe plan narativ, dimensiunea mitică a progresului, adesea legată la modul unilateral de dezvoltarea tehnico-științifică. Din această imagine se hrănește un nou tip de "miraculos al viitorului", pe care încearcă să-l ilustreze numeroși autori, îndeosebi urmând exemplul lui Félix Bodin (1833). Secolul al XIX
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sau situațiilor. De exemplu, ca să încheiem, aservirea vieții zilnice publicității în Neguțătorii spațiului sau chiar invazia imaginilor conducând la condamnarea tipăriturilor în Fahrenheit 451 (Ray Bradbury, 1953)95. 2.2. Analogiile Romanele SF se referă implicit la modele literare sau mitice cunoscute, pe care le modifică. De exemplu, în cazul acelei space opera și al altor romane de cucerire a spațiului cosmic, a căror miză este extinderea unui teritoriu galactic sau colonizarea unor planete. Modelul analogic subiacent este, în cazul europenilor
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Homolog: echivalent al ființelor omenești în altă lume (rasa dominantă?). Humanoid: ființă care prezintă o înfățișare omenească, fără a fi om. Poate fi un mutant, un extraterestru, un robot sau un android. Miraculos: numim miraculoase evenimentele și personajele din narațiunile mitice corespunzătoare unei mitologii. Termenul se aplică ulterior conținutului basmelor, și chiar unui anume tip de exotism, cum ar fi cel descoperit de Occident în O mie și una de nopți (1710). Miraculosul preindustrial își păstrează farmecul. Secolul al XIX-lea
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
326: Atunci când o ipoteză științifică se îmbină cu speculația filozofică, ia naștere un gen literar unic și pertinent". 89 Traducere de George Rareș cu titlul Împrejurul Lunei, Ed. Cugetarea, f. a. (LT). 90 "Există o perioadă a civilizației occidentale când gândirea mitică își pierde din forță și dispare în favoarea, pe de o parte, a reflecției științifice, iar pe de altă parte, în favoarea expresiei romanești. Această sciziune se petrece în secolul al XVII-lea", Claude Lévi-Strauss și Didier Eribon, De près et de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
socioumane ezitau să se centreze pe reacțiile pozitive ale copiilor confruntați cu situații de viață dificile (Rutter, 2000). Dar „dacă noțiunea de reziliență e recentă, realitatea este totuși antică. ̨ n acest sens sunt semnificative producțiile imaginarului, începând cu povestirile mitice până la operele de ficțiune ale secolului al XIX-lea, care, cu regularitate, descriu copilul ca fiind rezilient” (Gianfrancesco, 1999, apud Theis, 2001, p. 33). Reziliența și vulnerabilitatea copilului au însă un preț ce se plătește transgenerațional, așa cum apare în interesanta
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ulcior 36. Textul dezvoltă ceea ce Herder consideră a fi o percepție originară, devenind astfel versiunea narativă a sedimentărilor semantice și emoționale încapsulate în radical. E un cuvânt implodat, ale cărui conținuturi simultane s-au etalat într-o narațiune cu aspect mitic. De cealaltă parte, Herder vizează cuvântul prins în structurile prozodice repetitive. Rima, monotonia reiterativă a ritmului sau diversele tipuri de paralelisme poetice permit dezvoltarea valențelor plurale și contradictorii prin reluarea aceleiași secvențe: o expresie are ocazia să ilustreze sensuri diferite
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o diferență importantă față de celelalte uzaje ale monumentalului pe care le-a cunoscut secolul al XVIII-lea. În reprezentarea epopeilor naționale și a surselor lor folclorice, plasarea locală părea mai degrabă vagă și fictivă: monumentul era legat de un popor mitic care trimitea la o stare ancestrală și nesituabilă a comunității. Asimilarea practicilor de inventariere instituie în câmpul monumentalizării o legătură strânsă cu terenul și cu explorarea lui și, implicit, cu o anume perspectivă asupra potențialității lui producătoare de valori culturale
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
după propria mărturisire, „doar un pretext“, deoarece interlocutorul „nu răspundea niciodată predictibil, exprimând probleme care îl preocupau și care acopereau, de cele mai multe ori, o sferă mult mai amplă de valori“. » Humanitas a lansat noi cărți de Ioana Pârvulescu (În Țara Miticilor. De șapte ori Caragiale), Teodor Baconsky (Despre necunoscut) și Radu Paraschivescu (Bazar bizar). » Editura Trei a lansat cartea Și tu poți fi Supernanny. Cum să-ți crești bine copilul de Irina Petrea. S-a întors de la capătul lumii pentru o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
la baza diferitelor definiții 42 ale acestui fenomen este folosirea deliberată a informației în diferite scopuri (politice, militare), în vederea ralierii opiniei publice sau a anumitor grupări la un obiectiv propus 43. Timpul istoric al propagandei are două dimensiuni: un trecut mitic, glorios prin care națiunea își definește identitatea sa istorică și un viitor ce presupune aceeași încărcătură eroică. Propaganda își are originea într-o mitologie a eliberării și a mântuirii și folosește un limbaj alegoric, bogat în imagini, cu formule simple
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în vânt, pierzându-și ultimele frunze. Idila ca și mitul se frâng în fața istoriei și a nebuniei ei. Aceasta se vede și în Philemon und Baucis (1950) "Sechs Gesange" în 273 de distihuri de Fritz Dietrich, un fel de parabolă mitică despre violență și nelegiurile ei, sau în piesa radiofonică de Leopold Ahlsen, Philemon und Baucis (1956) în care ospitalitatea este în centrul problemei în timpul războiului între cei trei partizani greci și trupele germane. Cuplul de bâtrâni Nikolaos și Marulja găzduiesc
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nisip, cufundat în somn, apoi aduseră darurile oferite de către regi. Deșteptarea lui Ulise în patria sa este doar progresivă iar renașterea se produce după schema progresivă a trecerii de la ne-recunoaștere la recunoaștere. Daurat interpreta Odiseea ca pe o căutare mitică a Înțelepciunii (reprezentată de Itaca și de Penelopa). Încercările inițiatice, morțile simbloice ale lui Ulise sunt privite într-o perspectivă creștină. Itaca este paradisul pierdut și regăsit, vârsta de aur a unei eternități spirituale. Iată ce anume sustrăgea definitiv Itaca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ulise (turismul crește uluitor și trebuie încurajat) deși Lopy nu a avut niciodată pretendenți. Amândoi se pretează la jocul sărbătorii și în difuzoare urlă cântecele la modă (Când vei apuca pe drumul ce duce la Itaca...) Kleanthis asumă personalitatea eroului mitic la un popor care revendică tradițiile vii ale țării. Piesa se joacă într-un decor derizoriu (Ulise știe că în acest timp mama lui face cartofi prăjiți și măgarul Mavroulis care trage carul face o balegă aburindă). Un marinar de pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
existența însăși a călătorului care ar vrea să-l vadă însuflețindu-se crezând că vrea să arunce cu o piatră în el. Lucru pe care acesta nu-l face fiindcă ne aflăm într-un bâlci în care sunt atacate figurile mitice de carton presat și fiindcă omul de pe zid reprezintă un fel de autoritate, cea a unui ghid care deține cheia trecerii. El, "așezat sus ca un stăpân", călătorul "jos în picioare ca o slugă". El îl anunță că se dau
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Iulian o omoară și pe mama sa. Lucrurile sunt cu mult mai complexe și ar merita niște analize mai detaliate. Cât despre mit, nu e nici o îndoială că e prezent în filigran, amestecat cu alte aventuri ce brodează pe trama mitică (Gustave Flaubet, Trois contes, PUF, 1994). 358 Vezi foarte frumoasa analiză a lui Pierre-Marc de Biasi, op. cit., pp. 61-66. 359 Această identificare cu tatăl/victimă este prezentă și când el acoperă corpul cadavrului de țap sau cel al leprosului. 360
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dezvoltau relații de comerț sau diferite alianțe; ca urmare, a apărut instituția mesagerilor, s-au dezvoltat anumite protocoale și un sistem rudimentar de drept.7 O altă formă de diplomație era considerată a fi și "trimiterea unor vestitori [...] chiar apariția mitică a îngerilor [...] aceștia reprezentau, ceea ce astăzi sunt considerați a fi precursori ai diplomației moderne".8 Termenul de diplomație, din punct de vedere etimologic, provine din grecesul dyploo care însemna un act prin care se certifică fie completarea unor studii sau
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
puțin adevărat că în complexitatea întreprinderii de a găsi răspuns la interogația privind natura timpului responsabilitatea aparține fiecărei discipline în parte, așa cum arătam mai sus; dacă există mai multe trecuturi, există și mai multe timpuri: timpul teologic, timpul cosmic, timpul mitic, timpul omului (psihologic), timpul (sau ritmul) economic etc. Fiecare dintre aceste timpuri a fost subsumat Istoriei, în sensul ei cel mai general, într-un fel de vocație imperialistă în care tot ce ține de umanitate este arondat timpului istoric, „timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe lângă o valoare academică, interesante implicații politice și culturale. Exploatând ignoranța audienței străine, arhitecții români prezintă o imagine mitică a unei perioade interbelice epurate de orice notă discordantă. Arhitecții români sunt prezentați ca niște genii pe nedrept ignorate de istoria arhitecturii din „lumea vestică”, creatori talentați care operau într-o societate în plin avânt, ce se scălda în binefacerile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a demersului și a discursului, precum și ridicarea gestului operațional la nivelul semnificării cuvântului. Dialectica sacrului și profanului în Occident a dat câștig de cauză operaționalului, sau, cum spune un postmodern ca Jacques Derrida, fonocentrismului și logocentrismului. Ceea ce un logos gândit mitic drept cauză primă ne propunea ca inteligibilitate semnificantă a lumii în temeiul responsabilității a fost înlocuit de inteligibilitatea pe care logica, limbaj al operaționalității umane, o propunea în temeiul determinării, a jocului cauzelor și efectelor, a diferenței dintre esență și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
persistența autohtoniei umane. Comparând relația dintre prima coloană și a doua cu cea dintre a treia și a patra, analiza structurală a mitului lui Edip evidențiază imposibilitatea în care se află o societate care crede în autohtonia omului - în conformitate cu modelul mitic vegetal al omului - de a trece de la această teorie la recunoașterea faptului că fiecare din noi este realmente născut din unirea unui bărbat cu o femeie. Structura mitului ne apare ca un fel de instrument logic care ne demonstrează că
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
aduce, ca discurs al său, cât mai aproape de univocitate și a face din el un discurs al științei. Dacă metonimia ține de ordinul evenimentului, iar metafora de ordinul structurii, atunci trecerea de la metaforă la metonimie este o lege a gândirii mitice: "transformarea unei metafore se încheie într-o metonimie". (17/1, p. 147 și p. 256) Al doilea aspect ce decurge din practica lecturii semiologice privește constituția obiectelor la care se aplică. Dacă raportăm structura mitului la distincția saussureană clasică și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lingvistică. Lectura structurii Ordinii vizuale a quattrocento-ului se bazează îndeosebi pe categoriile figurii și locului, care materializează pictural configurația tabloului. Ea reprezintă o mutație față de Ordinea vizuală medievală, a cărei structură elaborată pornind de la obiectul figurativ străbate domeniile perceputului, miticului și imaginarului, conform formulei căii anagogice a simbolului (per materialia ad imaterialia). Structura Ordinii vizuale a quattrocento-ului se manifestă prin respingerea căii anagogice a simbolului deschis spre supranatural și este evidentă în corelații de tipul celor dintre "ritual și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
prin prefigurarea lui în Vechiul Testament și prin continuitatea dintre ele: mesajul evangheliilor împlinește textele mai vechi iudaice. Hermeneutica este deci mereu angajată într-un proces de secularizare: momentul ei este cel secundar, al recuperării, aducerii în prezent a unui trecut mitic religios care e pe cale să fie înlocuit sau depășit de prezent. în raport cu aceste pierderi de sens, hermeneutica este restaurativă. Interpretarea are un sens extractiv cvasisubstanțial. Dar restaurarea sensului este adesea o producție mascată de sensuri și semnificații, de aceea hermeneutica
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Dacă în etapa preverbală codul figurativ generează comportamentul ritualic, în etapa verbală modalitatea ritualică devine sursa unor termeni ce desemnează imagini-simboluri utile comunicării interumane. Corespondența dintre codurile semiotice nonverbale și verbale, pe de o parte, dintre manifestările ritualice și cele mitice, pe de altă parte, este similară aceleia dintre întreg și parte, general și particular, dintre instrumentul potențial (competență comunicativă, nonverbală sau verbală) și utilizarea lui reală (performanță comunicativă). O anumită ierarhie instituită între limbajul ritului și cel al mitului este
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]