5,342 matches
-
genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și indefinibil). Nu de puține ori autoarea își mărturisește stupoarea în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și indefinibil). Nu de puține ori autoarea își mărturisește stupoarea în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic, sinteză specifică între Hyperion, Zburătorul, Narcis și Orfeu, totul concordat cu mitologia eminesciană personală, prin „mutații libere”, bunăoară prin proiecția poetului în „tânărul voievod”, pe care autoarea o consideră ca regresiune până la principiul cosmogonic, cu implicare escatologică. Poemul - după P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
fabrică sintagme fabuloase - „Geniul Carpaților”, „Dunărea gândirii”, „Stejarul din Scornicești”. Biografia îi este „eroizată” de istorici servili, el și Elena rămân singurele figuri reprezentative pentru lupta comuniștilor în ilegalitate. Ziua sa de naștere, 26 ianuarie, devine sărbătoare națională, cu accente mitice. În 1972, orașului Turnu Severin i se atașează prin decret vechiul nume dacic Drobeta, iar în 1974, Clujul devine Cluj-Napoca. Propaganda de partid adoptă teoria naționalistă a protocronismului, care decretează întâietatea românilor în lansarea unor curente culturale (Dimitrie Cantemir, primul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în poezia lirică; 8. descripția fantastică a realului; îmbinarea realului cu fantasticul; 9. formele și structurile fixe; limbaj standard (stereotipiu basmului, începutul doinelor etc.); 10. alte elemente de stereotipie: un sistem prestabilit al mijloacelor de expresie: a. motive; e. reprezentări mitice; b. imagini; f. formule magice; măsura versurilor; c. metafore g. ritmul Ț de regulă, trohaic; d. grupuri de rime; h. rima Ț împerecheată sau monorimă. 11. expresii frazeologice frecvente; exprimarea paremiologică etc; 12. concretețea și preciziunea în definirea termenilor, a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
dominant; (!!) aproape din fiecare vers se poate realiza, sau, cel puțin sugera un tablou diferit; (!!) tablourile astfel realizate, sau sugerate, au un element comun: naturalul; - cadrul este nelipsit; relațiile dintre om și natură par firești; (!!) ca într-un adevărat spațiu mitic; elementele naturii sunt personificate (personificarea pare firească, obișnuită, chiar necesară);multe imagini auditive și vizuale; - limpezimea contexturii lirice; - legătura om - natură (uneori, comuniunea om - natură); - uneori apar elemente ale fantasticului; - limbajul este simplu, popular; cuvintele provin din masa vocabularului; apar
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
arhaismele, elementele de paremiologie;verbe, interjecții, adverbe, puține adjective;expresii cu valoare consecutivă („să vezi și să nu-ți vină a crede”); - topica inversă, subiectivă („spune-mivei”; „reteza-ți-l-voi”, etc.). Clasificări: 1. basme fantastice: elementul prinipal este miraculosul; 2. basme etico Ț mitice: numeroase fapte ale eroilor și anumite învățăminte morale; 3. basme religioase: pe lângă eroii cunoscuți, iau parte duhuri necurate, sfinți, Dumnezeu, etc.; 4. basme glumețe: lipsește fantasticul, dar predomină umorul; 5. basme populare: care întrunesc trăsăturile literaturii folclorice (caracter anonim, oral
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cuprins; Deci, o expoziție, o derulare a evenimentelor, un conflict, un deznodământ și un epilog, care este morala. - prezența unor elemente de decor,care ajută la localizarea, la individualizarea tipologiei sau a epocii; - motivele fabulistice au existat înglobate în fondul mitic și folcloric; îndeosebi în basm, snoavă, proverb; întrupările mitice devin simboluri etice, reprezentând binele sau răul;prelucrarea rodnică a surselor folclorice;fabula țintește simbolizarea adevărului nelăsat să vorbească; se distinge prin echilibrul compoziției; - gândirea fabulei este plastică, expresivă și convingătoare
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
conflict, un deznodământ și un epilog, care este morala. - prezența unor elemente de decor,care ajută la localizarea, la individualizarea tipologiei sau a epocii; - motivele fabulistice au existat înglobate în fondul mitic și folcloric; îndeosebi în basm, snoavă, proverb; întrupările mitice devin simboluri etice, reprezentând binele sau răul;prelucrarea rodnică a surselor folclorice;fabula țintește simbolizarea adevărului nelăsat să vorbească; se distinge prin echilibrul compoziției; - gândirea fabulei este plastică, expresivă și convingătoare; limba este neforțată, mânuită cu siguranță; expresia este sobră
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
legitimează ideea că aceste două mituri fundaționale sunt, în fapt, universalii mitoistorice ale ideologiei naționaliste. Corifeii Școlii Ardelene, deschizând șantierul istoriografic și aventurându-se în căutarea purității limbii române prin angajarea într-un soi de arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor transculturale ale originii comune și ale permanenței istorice. În versiunea Școlii Ardelene, mitul originii comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fie posibil. În aceste condiții, nu trebuie să ne mire decizia lui A.T. Laurian (1853) de a folosi sistemul cronologic "ab Urbe condita" - "de la fondarea Cetății", a Romei. Originea istoriei poporului român este plasată tocmai în 753 î.e.n., anul mitic al întemeierii Romei (1 a. R.). În concepția corifeului școlii latiniste, istoria românilor se confundăcu istoria Romei, astfel că cele două popoare, alături de istoriile lor aferente, se dizolvă până la identitate. Laurian elaborează o schemă triptică de clasificare a trecutului poporului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poate fi trasă este că factorul naționalist a fost eliminat sau temperat la maximum de acțiunea cenzurii statale și a autocenzurii. Pe pagina de gardă a manualului lui Albineț stă scris "Cu voea censurei", pecetea oficială a aprobării statale. Ideea mitică a unității, atât de potentă în suscitarea imaginarului politic și atât de vibrantă în conștiința colectivă, este o noțiune compozită, pluri-nivelară. Dimensiunile sale constitutive sunt: a) unitatea teritorial-geografică, sprijinită de ideea granițelor "naturale" și a omogenității "organice" a unui spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnică, dată de originea comună a tuturor membrilor populației celor trei Țări Române; d) unitatea de destin istoric, conferită de experiența în decursul timpului a acelorași suferințe și fericiri colective; e) unitatea politică, revendicată pe baza elementelor anterioare, desăvârșește aspirația mitică spre unitate. După cum s-a văzut mai devreme, la Școala Ardeleană doar Budai-Deleanu exprimă în formă completă această năzuință spre unitate politică, în timp ce, în avangarda reflecției romantice, diversele dimensiuni ale unității, inclusiv cea politică, se înmănunchează într-un program care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deplin românizată. Fără să renunțe la romanitatea originară (vezi secțiunea în care se discută chestiunea originii), reușitele politice ale românilor îi fac pe aceștia să se identifice din ce în ce mai mult cu românitatea contemporană. Originea. În calitatea sa de structură de rezistență mitică a conștiinței istorice românești și de piatră unghiulară a memoriei naționale, teza originii romane, a latinității pure, a preluat conotații sacrosancte. Pe de altă parte, această dogmă a latinismului incoruptibil al poporului român trebuia acomodată evidențelor empirice care probau infiltrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
romane, a latinității pure, a preluat conotații sacrosancte. Pe de altă parte, această dogmă a latinismului incoruptibil al poporului român trebuia acomodată evidențelor empirice care probau infiltrarea unor elemente dacice în limba, cultura și obiceiurile românilor. Tensiunea funciară dintre dezideratul mitic al purității și constrângerile de ordin empiric caracterizează înțelegerea originilor în această perioadă. În cele ce urmează, vom urmări tranziția petrecută în discursul didactic aferent celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, de la latinism pur, prin revizuirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Între naționalism critic și fanatism naționalistic (1918-1947) 3.3.1. Cadrul politic La 1922, în nou construita Catedrală a Încoronării de la Alba-Iulia, regele Ferdinand I ("Întregitorul") și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari. Unitatea statal-națională, aspirația mitică ce a obsedat imaginarul politic românesc, era astfel înfăptuită. Euforia colectivă a primit un recul odată cu agravarea crizei economice din 1929-1933, care a afectat creșterea economică și industrializarea în curs de intensificare în perioada interbelică. Scena politică interbelică se radicalizează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
schimb. Modelul societății naționale elaborat de F.O. Ramirez și J. Boli (1987) articulat ca urmare a forțelor declanșate de aceste mutații structurale în sferele cultural-religioase (Reforma), instituțional-politică (Statul-Națiune) și socio-economică (Societatea de Piață) s-a clădit pe o armătură mitică. Cinci "mituri" au devenit instituționalizate ca elemente constitutive ale modelului european al societății naționale, în lumina cărora proiectul unui sistem educațional public de masă sponsorizat statal apărea ca un imperativ funcțional al statului național. Întreaga schemă este prezentată diagramatic în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
plan politic, forța motrice care a asigurat propulsia modelului răsăritean de societate națională a fost năzuința grupurilor naționale de autodeterminare, obstaculată de dominația imperiilor multietnice care nu au intrat în noua logică a statelor-națiune. Alte diferențe cruciale țin de elementele mitice instituționalizate ca parte integrantă a modelului răsăritean al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
alogene care au alterat fibra etnică românească. Cel de-al treilea și ultimul stadiu al procesului, care urmează uverturii pure și actului secund al poluării, este purificarea politică și restaurarea purității. Întemeierea statalității în secolul al XIII-lea de către figura mitică a lui "Radu I. Negru", creditat a fi capul dinastic al basarabilor, simbolizează epoca istorică etichetată drept "România pură" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 198). La lucru este puternicul dispozitiv metaforic depictând istoria ca alambic identitar. În lumina acestei metafore, timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al trecutului a devenit consolidarea memoriei naționale în cadrul statal. Încorporând, la pachet cu teritoriile alipite Vechiului Regat, și importante minorități etnice, eforturile autorităților statale românești s-au îndreptat înspre integrarea internă a teritoriului și înspre omogenizarea lingvistico-culturală a țării. Idealurile mitice al purității și omogenității încă nu și-au epuizat forțele: În alte state există mare deosebire de credință și de limbă, între locuitorii provinciilor apropiate, pe când la noi nu există deosebire între un Bucovinean și un Bănățean, între un Oltean
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Întemeietorul și izvor dinastic, este învestit ca figură simbolică a neatârnării românești. Convertirea identitară a lui Basarab, din succesor în tripla calitate de întemeietor, eliberator și cap dinastic, deschide o fereastră înspre observarea modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică a memoriei colective. Lupta de la Posada din 1330, încheiată cu victoria lui Basarab împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, devine o prefigurare istorică a marelui "Război al neatârnării" din 1877-1878. Deloc întâmplător, bătălia de la Posada este numit "Războiul din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împotriva rușilor a fost reparată, fapt ce a ocazionat "eliberarea națională a României de către glorioasa armată sovietică" (Roller, 1952, p. 694). Succesiunea de momente eliberatoare rusești aruncă din nou lumină asupra angrenajelor simbolice puse la lucru în procesul de construcție mitică a memoriei naționale. Observăm în plină funcțiune aceeași "lege a concentrării spațiale" teoretizată de M. Halbwachs, prin care evenimente disparate sunt așezate în aceeași locație geografică. De data aceasta avem de-a face cu o înșiruire de eliberări rusești ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Unitatea națională, creând frontiere verticale între grupuri etnice și dizolvând clivajele sociale interne în urmărirea idealului de omogenizare simbolică a entității naționale, contravenea noii sensibilități socialiste, care lucra similar doar că în sensul orizontal, al omogenizării intra-clasiale. Drept urmare, întregul concept mitic al unității a fost redefinit radical, forțându-se glisarea bruscă de la semantica națională a unității la o semantică clasială. În viziunea istoriografiei naționaliste interbelice, construirea statului național unitar român, mai întâi prin tentativa eșuată de la 1600, apoi prin unirea din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
țărănimea) și a raporturilor dintre aceștia, o imagine direct inspirată din istoriografia critică a interbelicului românesc. S-ar putea pleda cazul pentru cea mai demistificată frescă istorică a perioadei, evenimentelor și actorilor realizată până la momentul respectiv. Cu toate acestea, tentația mitică nu poate fi complet anihilată. Mihai Viteazul și lupta sa dețin un capital simbolic mult prea prețios pentru a nu fi exploatat politic. Din simbol al idealului unității naționale, Mihai este convertit într-un simbol al independenței, faptele acestuia însemnând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale, despre care am arătat că avea ca centru ziua de 10 mai, cu puternice semnificații regaliste. În locul acesteia, este introdusă data de 8 mai, ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lipsurile structurale cu producții mitologice consolatoare. În condițiile accentuării crizei sistemice a economiei planificate și a instaurării economiei de penurie, protocronismul a însemnat o "terapie prin mit" (Tomiță, 2007, p. 12), regimul încercând să compenseze eșecurile economice printr-o supraproducție mitică. Monografiat în toate cutele sale politico-culturale de studiul acribic al lui A. Tomiță (2007), care a întocmit "dosarul protocronismului românesc", curentul neaoșist în cultura română a intensificat neîndoielnic turnura naționalistă ale cărei efecte s-au repercutat și asupra istoriografiei naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]