6,924 matches
-
Până atunci nu stătusem decât printre pictori și sculptori, la tejghea, la bere și țuică; acum puteam fi văzut cu literați, bând vin roșu până în zori. Tocmai îl ascultasem pe Lud Schrieber pe când își invoca încă o dată munca și existența, mizeria demodaților ptolemeici și totodată măreția arhaică; mai nou, aveam în urechi vocile unor scriitori la fel de tineri ca mine. Acrobațiile verbale ale lui Hans Magnus Enzensberger provocau uimire. De fluxul verbal al lui Martin Walser mă lăsam purtat orișiunde. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zilele; a lui Goliadkin, În căutarea prințesei, pentru a-i Înapoia diamantul; a bandei de hoți internaționali, care căutau diamantul furat, În căutarea neîndurată a lui Goliadkin. În minele Africii de Sud, În laboratoarele Braziliei și În bazarurile Boliviei, Goliadkin cunoscuse toate mizeriile aventurii și sărăciei; dar niciodată nu-i trecuse prin minte să vândă diamantul, În care se Întrupau propriile-i remușcări și speranțe. Cu timpul, prințesa Klavdia a devenit pentru Goliadkin simbolul Rusiei binevoitoare și fastuoase, călcată În picioare de rândași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le bombardează cu Întrebări, marginalii și note; noi discipolii, am dori să le publicăm, dar asta ar presupune să renegăm doctrina și spiritul glosatorului. Păcat, dar ce să-i faci! În 1931, dizenteria pune capac celor inițiate de constipație; În pofida mizeriilor trupului, Loomis Își desăvârșește acel opus maxim care avea să fie publicat postum și ale cărui șpalturi am avut melancolicul privilegiu de a le corecta. Cine n-a priceput, oare, că facem aluzie la vestitul volum intitulat, cu resemnare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amintesc pe prietenul meu, Doctorul, reproșîndu-mi tonul profetic: „-Visîndu-te profet, singurul lucru pe care nu ți-l poți reprezenta e nemurirea“-spunea. „Nu realizezi nenorocirea că, întro zi, ai să le vezi pe toate: cum dispar cei iubiți, cum, prin mizerie ți se va termina și mizeria asta de viață...apoi, în zgomotul ce va urma, îți vei da seama că, dacă ai înfăptuit ceva perfect, perfectă e doar inutilitatea existenței. La ce ți-ar mai folosi? Din partea mea, singura profeție
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tonul profetic: „-Visîndu-te profet, singurul lucru pe care nu ți-l poți reprezenta e nemurirea“-spunea. „Nu realizezi nenorocirea că, întro zi, ai să le vezi pe toate: cum dispar cei iubiți, cum, prin mizerie ți se va termina și mizeria asta de viață...apoi, în zgomotul ce va urma, îți vei da seama că, dacă ai înfăptuit ceva perfect, perfectă e doar inutilitatea existenței. La ce ți-ar mai folosi? Din partea mea, singura profeție pe care mi-aș dori-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
usturîndu-mă ochii. Acoperindu-mi fața cu palmele. Ochii își iau zborul lăsînd orbitele goale pînă cînd îmi vor crește alții la loc. Elena pleacă. V. tînăr, n-o mai poți vedea. Descoperirea îngerului vine odată cu ridicarea măștii de pe propriați nimicnicie: mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de abcese ce abia așteaptă să se umfle și să-și reverse puroiul. Știam că gunoiul uman este cel mai murdar dar o știam numai teoretic. M-a scîrbit cel mai mult nașterea vieții așa încărcată de animalitate și de mizerie. „-Asta pentru că nu te leagă nimic de ceea ce vezi”-mi-a explicat prietenul meu. „-Nici nu știi cîtă bucurie tîmpită s-ar citi pe chipul tău dacă Elena ți-ar fi născut așa și aici copilul tău.” A fost singura dată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
precum niște perfecte marionete. Se scutură ca înfiorat de vreun șarpe și strigă: „-Doar mi-ai văzut bolnavii. Gîndind la modul perfid în care te delectează boala, te-ai aștepta la altceva. Ar trebui să fie bucuroși de suferința și mizeria trupului lor, iar spitalul ar trebui să fie vesel ca un bordel!” Prietenul meu se oprește brusc. Probabil că a sesizat capcana pe care singur și-a întins-o fiindcă-și înclină capul aproape în pragul plînsului iar eu nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
au murit pentru mine. N-au fost niciodată Oameni, au fost poate un MÂL DE MATERII URÂCIOASE prin care și-au hrănit Stârvul lor de PĂSĂRI SPURCATE. STÂRVUL lor de mumii întruchipate mai bine zis. HAITE ce sau desprins din mizeria lumii, dar să piară din Calea Sufletului meu de POET să nu-i mai văd și să nu-i mai aud niciodată. Ei ce nu sunt Oameni sunt dar niște VIERMI AI HAZARDULUI ÎNSÂNGERAT. Doamne numai tu vei ști ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se va scufunda niciodată în mizeria lumescului. Clipele, oricât de reci vor fi, tot vor încerca să-mi salveze acea bunătate a omului iubit. Nu voi ști niciodată dacă între noi există o diferență de gând vorbitoare. În catedrala nopților voi aduna liniștea dragostei înainte de moartea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
singură cu inima zăvorâtă de întuneric, nici nu știu prea bine cine ai fost și de ce te-am iubit în toate nopțile melenumai cărțile sfinte mi-ar putea tălmăci destinul; poate așa mă voi schimba să nu mai pier în mizeria mărginită de lume; mi-am îndrăgit atât de mult semenii, dar ei mi-au lăsat numai umbrele lor pentru a-mi crede suferințele și-n îndrăgostitele ispite n-am zărit decât cenușa vântului ce mi-a astupat rămășițele gândului din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Oricum, asta ai și tu? m-a întrebat ea veselă, revenind la subiect. Noroc că nu stăm la etajul douăzeci, așa-i, mamă? Altfel am avea bucăți de copil storcoșit prin toată grădina. Iar Michael ne-ar mânca ficații din cauza mizeriei. Michael era octogenarul supărăcios, superstițios, pe care nu-l prea trăgea ața la muncă și care venea cam de două ori pe lună ca să ne „aranjeze“ grădina cât o cutie de chibrituri după metoda lui extrem de științifică și personală. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să nu tundă niciodată iarba, o să-i cumpere și ei biscuiți cu cremă. Helen avea dreptate. Dacă un copil ar fi fost „storcoșit“ (există un astfel de cuvânt?) prin toată grădina, Michael ne-ar fi mâncat cu-adevărat ficații din cauza mizeriei. Dar chestia asta nu avea să se întâmple. Deși, în situația în care Kate nu se oprea în curând din plâns, aș fi fost nevoită să-mi reconsider poziția. Nu, Helen, i-am explicat. Nu sufăr de depresie postnatală. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mamei. Iar de fiecare dată când luau examenele, luau diplome, se măritau cu contabili sau își cumpărau case, erau fetele lui.) Toată noaptea beau, după care toată ziua stau în pat! Și se presupune că eu trebuie să strâng toată mizeria din bucătărie? Era clar că tata descoperise urmele micii noastre „petreceri“. Mama s-a lamentat: —Oooof! Iar au găsit băutura. N-am crezut c-o s-o mai dibuie și sub containerul cu păcură. Acum va trebui să găsesc alt loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avut în bucătărie pe Superman sau ca și cum Mel Gibson ar fi trecut pe la tine pentru un ceai. Jos pălăria în fața lui Helen. De data asta alesese o frumusețe de bărbat. Frumusețea totală a lui Adam reprezenta o schimbare bine-venită față de mizeria deșirată a lui Jim/Conor/William. În câțiva ani, Adam avea să fie absolut superb. Am pus salata pe care o pregătisem în mijlocul mesei. Apoi am așezat pastele și sosul pe farfurii și le-am adus mesenilor. Sosirea mâncării i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Statele Unite. Însă ultimele patru sînt țări pe care nu le-am văzut. Ca și Noua Zeelandă sau Guinee. Aș rămîne oricînd oriunde, cu excepția Indiei, țărilor arabe și României. M-am Întors de fiecare dată la Otopeni În binecunoscuta existență de o mizerie fascinantă, paradis al realului magic, deoarece scrisul a funcționat ca o capcană pentru ursuleț. Asta-mi place să fac, și nu o pot face În altă parte. O altă țară ar presupune mai Întîi să trăiesc acolo cel puțin treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Fireasca dezbinare Își croiește iarăși drum prin aceste zile sărite de pe linie. Studenții și muncitorii. Intelectualii și muncitorii. Intelectualii și intelectualii. Muncitorii și muncitorii. Țăranii beau, după o tactică străveche. Și, deasupra portocalelor, salamului și nevrozei, ca un nor staționar, mizeria și AND-ul abjecției și-al unei violențe de neînchipuit. Descoperirea cu stupoare a caracterului belicos al unui popor considerat de propria-i istorie drept o culme a blîndeței. Sintagma deja găurită „Revoluția continuă” ar trebui Înlocuită cu Iluzia continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chipuri rumene luminate feeric de foc ca-ntr-un tablou de la noi, sovietic, după care ceferistul trece apa Înapoi cu aerul crăcănat al unui personaj gogolian. Mai e și preotul Gheorghe Visu din tren, din Îmbulzeală, poate ca argument al mizeriei așa cum e ea, Însă Îngroșată cu materie plastică, motiv pentru care nu se arată cum trebuie În opera lui Pintilie, poate fiindcă pare atît de ușor de surprins și nu e, și mai este ceva, nu vibrează nimic În film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe planeta de deșeuri de undeva trebuia Început și să o salveze pe micuța Iris ce nu dădea nici cel mai mic semn c-ar fi vrut să fie salvată, ca-n filmul cu bătrînica ce trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
protejează probabil de restul lumii la care privește amețitor de tîmp, că n-are pensie, prin niște ochelari cu lentile cu aproape patru sute de dioptrii. Pare un exemplu de exagerare din partea regizorului (nepotul babei) În ce privește degradarea, decrepitudinea, miopia umană și mizeria pe care-o produce pe cale de consecință și n-o vede. Și asta cu toate că spectacolul Începuse bine, cu Betty Hunsdorfer (Woodward, reamintesc) probînd peruci În fața camerei, probîndu-și fără să vrea singurătatea Într-o imagine de mare efect și autentică tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cel mai bun caz mediocri. Stanley și Iris este o banală poveste de dragoste dintre o Jane Fonda cît se poate de tragică avînd În vedere că tocmai Își pierduse soțul la Începutul filmului și rămăsese c-un salariu de mizerie din care trebuia să Întrețină și alte personaje, secundare e puțin spus, plus fata care rămăsese Însărcinată cu un motociclist tipic, și De Niro, analfabet. Bună idee, rezolvată nu chiar fericit. Fiindcă, deși unele replici sînt scînteietoare În stereotipul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care pînă la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele caracteristici: primo, e lunetist - soldați, ni se spune, detestați de toți ceilalți militari deoarece nu luptă ci asasinează, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noastre emblematice vor Învăța În sfîrșit ce se poate face cu un simplu castravete. A reapărut Scînteia. Unde se face „gazetărie culturală”. Cităm din gazetăria culturală: „Logaritmăm: lg k+x, lg (1,0r) = 0. Rezultă „x-ul cumplit care dezvăluie mizeria noastră viitoare”, declară un ziarist după cum se vede excepțional de dotat cultural. Iar comitetul de reorganizare a PCR cîntă-n cor: „Noi reprezentăm interesele celor mulți”. CÎnd o logaritma nea Bărăgan, o să-i iasă-un x enorm. Nici n-o să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cară paie ca idioata și-l lasă pe muzician să moară de foame, este simbolul absolut al lipsei de talent, de umanism, al muncii cu un singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La Fontaine și-a plagiat mizeria după vreo baladă de-a noastră de la Tecuci. Gelos pe folclorul românesc, cum am fost și eu În ultimele luni de armată: iubeam o fată superbă (acum arată ciudat), și, venind odată În permisie m-am gîndit să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăiesc, și doar sîntem medici, la care m-au apucat dracii și l-am Întrebat dacă a văzut și cum trăiesc medicii români, fiindcă tot a adus vorba, În ce căcat de villages, dacă a urmărit la televizorul lui Panasonic mizeria panasonică În care se zbat oamenii normali, pentru că-n cotidianul lipsurilor generale trebuie să instituim acum priorități, iar prioritatea numărul unu o constituie indivizii sănătoși, ei ar trebui să trăiască În condiții decente, nu malformații, m-a luat valul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]