6,277 matches
-
Până la sfârșitul Republicii, acuzația că un om puternic ar fi vrut să se facă rege a rămas un memento de clătinarea carierei pentru urmași (asasinii lui Iulius Cezar au spus ca încercau doar să ferească Romă de reabilitarea ei că monarhie). Cetățenii din Romă erau împărțiți în patricieni și plebei. Aceste două clase se moșteneau ancestral. Deși patricienii monopolizaseră toate oficiile politice și probabil majoritatea averilor în Republică timpurie, au existat și plebei avuți, menționați în diferite documente istorice. Pe de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
țară, regat). În această perioadă ocupația principală a societății japoneze a fost agricultura, populația fiind concentrată în sate. Majoritatea sătenilor profesau șintoismul, o religie bazată pe cultul spiriților ("kami") naturii și ai strămoșilor. Japonia din această perioadă a fost o monarhie de tip absolutist, având ca model sistemul chinez, bazat de pe o structură administrativă birocratică centralizată. Capitala a fost modelată după orașul Chang'an (Xi'an de astăzi), capitala Chinei pe timpurile dinastiei Tang. În multe aspecte clasa superioară a societății
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
instituțiilor. Statul, anterior familiei și individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine determinate. El considera că scopul statului era fericirea, dobândită ca stare ce însoțește practicarea virtuților; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera în tiranie). Alte forme de guvernământ sunt: aristocrația (poate degenera în oligarhie); republica (poate degenera în demagogie - guvernarea celor inculți). În lucrările sale a criticat, deseori, democrația ca fiind șubredă și l-a criticat pe Pericle. Callisthenes (360-328
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Istoricul Bartolomé de las Casas (1484-1566) a scris, în 1552, "Relatare pe scurt a distrugerii indienilor", dezaprobând genocidul asupra amerindienilor. Juan de Mariana (1536-1624), iezuit, a publicat "Istoria Treburilor Spaniei, în care" scris despre rege și instituțiile regale, afirmând că monarhia trebuie să fie legitimă și că atunci când un rege își asuprește poporul, ar putea fi ucis, justificând asasinarea lui Henric al IV-lea al Franței. Thomas Morus (1478-1535), un avocat, scriitor și om de stat englez, a scris "Istoria regelui
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și legile sociale. Conform lui, tot ceea ce există are legile sale, „Divinitatea“ are legile sale, „lumea materială“ și „substanțele superioare omului“ au, la rândul lor, legi proprii. Cartea este un studiu comparativ, concentrat asupra a trei tipuri de guvernare (republică, monarhie și despotism), fiind realizat sub influența ideilor lui John Locke. Voltaire (n. 21 noiembrie 1694, la Paris - d. 30 mai 1778, la Paris), a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le redă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
bisericii creștine a salvat creștinismul în momentul colapsului imperiului și I-a unit pe barbari cu romanii. Transmite ideea separării guvernanților de guvernați, impunerea unei legi pentru guvernare, exercitarea stăpânirii fără acceptul liber al voinței lor. Susține principiul teocratic și monarhiile absolute în derimetrul libertății supușilor. Barbarii au transmis libertatea individuală, sentimentul personalității. Libertatea antică este libertatea cetățeanului, îi aparține și se sacrifică pentru oraș și biserică. Independența personală fără scop este barbară și esențială pentru civilizația europeană. Charles Alexis de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
la Paris și la Atena, efectuând săpături arheologice în insula Chios. A fost profesor la universitatea din Strasbourg, apoi la Paris unde se va concentra pe perioada merovingiană. A publicat lucrări ca "Cetatea Antică (" "Cité Antique"), "Istoria Instituțiilor în Franța", "Monarhia francă" și "O sinteză de istorie a Franței". A susținut că istoria se face numai cu documente. Gabriel Monod (1844-1912 )a inițiat, în 1875, "Revista istorică", fiind prima revistă de specialitate axată pe istoriografie franceză. A fost specialist în epoca
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ipostaze ale istoricului au colaborat într-una dintre cele mai bizare cărți publicate în timpul tranziției din România: "Marele șoc". Din acest volum lipsește orice analiză serioasă a mineriadelor, a manipulării naționalismului, a denigrării partidelor istorice, a mișcărilor civice și a monarhiei. Lipsește de asemenea o analiză a exploziei corupției sau a neîncetatelor influențe politice și a averii fabuloase pe care o posedă moștenitorii serviciilor secrete de dinainte de 1989.” Despre poziția lui Tismăneanu față de Securitate, Gallagher scrie: Dar cum rămâne cu rolul
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii și clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma școlară ("Ratio educationis"), punând bazele învățământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educației. Sistemul de recrutare în armată a fost luat din mâinile dietelor și încredințat funcționarilor oficiali locali. S-a introdus recrutarea sistematică, s-au editat manuale noi de instrucție și tactică militară
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Eminescu și regele Carol I erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege, formula oarecum ireverențioasă: „Carol îngăduitorul” într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul. Publicistul de la ziarul conservator Timpul Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituția în vigoare dădea regelui doar puterile unei monarhii constituționale, măsură de precauție care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prințului pământean Alexandru Ioan Cuza. Pseudonimul literar al reginei Elisabeta
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege, formula oarecum ireverențioasă: „Carol îngăduitorul” într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul. Publicistul de la ziarul conservator Timpul Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituția în vigoare dădea regelui doar puterile unei monarhii constituționale, măsură de precauție care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prințului pământean Alexandru Ioan Cuza. Pseudonimul literar al reginei Elisabeta I a României era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
revolte cunoscute sub numele de Fronde ("fronde" înseamnă praștie, "arma" puștanilor parizieni). Ludovic al XIV-lea a fost profund influențat de Fronde, neabandonându-și credința că ordinea și autoritatea reprezintă antidotul haosului. Ludovic a învățat de la cardinal să creadă că monarhia a fost rânduită de către Dumnezeu să se identifice cu Franța, să muncească din greu și să-și ia sarcina în serios. El a învățat, totodată, să se prefacă, însușindu-și cinismul și disprețul față de motivația umană, caracteristice lui Mazarin. Educația
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
avantajul unificării legislației pe tot teritoriul Franței, până atunci împărțită între nord și sud. Prima parte a domniei lui Ludovic al XIV-lea a fost caracterizată de importante reforme administrative și mai ales de o restribuire mai bună a taxelor. Monarhia judiciară (unde rolul principal al regelui e să facă justiție), este înlocuită de o monarhie administrativă (regele este conducătorul administrației). Finanța, condusă acum de un controlor-general - Colbert, înlocuiește justiția ca preocupare principală a consiliului. Cel care în mod normal era
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
parte a domniei lui Ludovic al XIV-lea a fost caracterizată de importante reforme administrative și mai ales de o restribuire mai bună a taxelor. Monarhia judiciară (unde rolul principal al regelui e să facă justiție), este înlocuită de o monarhie administrativă (regele este conducătorul administrației). Finanța, condusă acum de un controlor-general - Colbert, înlocuiește justiția ca preocupare principală a consiliului. Cel care în mod normal era responsabil cu justiția François Michel le Tellier, marchiz de Louvois, sfârșește prin a abandona justiția
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
fi faimoase în toată Europa. Muzicienii Jean Baptiste Lully, Marc-Antoin Charpentier. În acea perioadă înfloresc scriitorii Molière, Jean Racine, Jean de la Fontaine a căror lucrări au mare influență și în zilele noastre. La Paris se construiesc monumente publice simboluri ale monarhiei absolute, Ludovic dorește ca Parisul să devină cel mai magnific oraș al Europei, în competiție cu Roma și Madrid. La Paris face să se construiască două piețe care vor influența urbanismul în toată Europa: place Vendôme și place des Victoire
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto. Imperiul Romano-German părea să fie o continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori erau nobili de rang mare ale imperiului, ce îl alegeau pe împărat. Imperiul nu a avut centralizare și unificare ca Franța, fiind o monarhie descentralizată, electivă, formată din subunități, principate, ducate, comitate, comune și alte
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori erau nobili de rang mare ale imperiului, ce îl alegeau pe împărat. Imperiul nu a avut centralizare și unificare ca Franța, fiind o monarhie descentralizată, electivă, formată din subunități, principate, ducate, comitate, comune și alte domenii . În mentalitatea medievală a existat ideea de continuitate între Imperiul Roman și Sfântul Imperiu Roman, prin particula "sfânt" evidențiindu-se faptul că acesta din urmă, a fost unul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
și-a mutat centrul de greutate în regiunea mediteraneană, schimbare care a slăbit pozițiile papalității, confruntată cu primejdia încercuirii după ce pierduse un aliat prețios. Măsurile lui Henric VI în politică de reafirmare a universalității imperiului prin consolidarea bazei ereditare a monarhiei, aducerea sub vasalitate a lui Richard I Inima de Leu al Angliei și a regelui Poloniei, precum și tratativele nereușite duse cu regii Castiliei și Aragonului, dar încununate de succes cu sarazinii din nordul Africii și Baleare, și cu unele regate
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
multiplicarea defrișărilor și a irigațiilor, introducând noi culturi, ca bumbacul, trestia-de-zahăr, indigoul și smochinul. Frederic a fost primul occidental care a încercat să repună în circulație monedele de aur locale că augustalii, în 1231. S-a putut construi astfel o monarhie centralizată. Dar Frederic a fost nevoit să ofere largi privilegii principilor germani. Promulgată în 1231, "Constitutio în favorem principum" avea scopul de a consacră libertăți extinse de rege, prin diminuarea libertăților urbane. Orașelor germane le era interzisă asocierea în privința câștigării
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pentru acapararea de noi teritorii. În cursul războiului de șapte ani Prusia obligă pe Habsburgii austrieci la cedarea bogatei regiuni Silezia. În anii 1789-1797 s-a luptat cu Franța. Acolo o revoluție a maselor populare sprijinită de burghezie a răsturnat monarhia bourbonă instaurând o republică efemeră și măcinată de lupte interne. Austria, Spania, Prusia și Anglia, puterile dominante ale Europei, se proclamă apărătoare ale Bourbonilor, dar vor suferi numai neajunsuri datorită unui general francez tânăr și capabil: Bonaparte. După primul război
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
ul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată). Un monarh absolut este un autocrat. ul creează un puternic aparat de
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]
-
ul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată). Un monarh absolut este un autocrat. ul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în raport cu clasa nobililor, dar care ocrotește și consolidează în fapt interesele generale ale acestei clase. Apare și se dezvoltă în perioada de
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]
-
Europei prin revoluțiile burgheze din Țările de Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Franța (secolul XVIII). În centrul și estul Europei, absolutismul se va menține îmbrăcând forma absolutismului luminat (despotismul luminat) care, prin reforme, va prelungi în timp și existența monarhiei absolutiste, dar și a formelor feudale. În Țările române, un astfel de despot luminat a fost Constantin Mavrocordat care, între 1730 - 1769, în cele 10 domnii, a întărit puterea domnească printr-un sistem de reforme sociale, fiscale, administrative și judecătorești
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]
-
În Țările române, un astfel de despot luminat a fost Constantin Mavrocordat care, între 1730 - 1769, în cele 10 domnii, a întărit puterea domnească printr-un sistem de reforme sociale, fiscale, administrative și judecătorești. Lista statelor care în 2014 erau monarhii absolute,
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]
-
recunoașterea contribuțiilor la dezvoltarea artelor și științelor. Ca rege, principalele interese ale lui Eduard au fost: domeniul afacerilor externe și chestiunile militare și navale. Eduard, în principal prin mama sa și prin socrul său, s-a înrudit cu aproape toți monarhii europeni și era numit "unchiul Europei" : Wilhelm al II-lea al Germaniei, Nicolae al II-lea al Rusiei, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse și Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha erau nepoți ai lui Eduard; regina Victoria Eugenia
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]