7,269 matches
-
ei real, cu zece ani înainte de Lulu! Acele câteva vorbe însoțite de un unic gest - mâna mea trasă cu forța spre sexul său -, care-mi induseseră nevroza, care-mi fragmentaseră conștiința și pentru care Lulu, înconjurat ca de-o fustă murdară de fantasma Budilei, fusese doar o mascul și un culoar de acces, au răsunat o singură dată, așa cum -- îmi amintesc, în sfîrșit! - le auzisem cu adevărat în copilărie, la vârsta de șapte ani. Am recunoscut acum vocea lui Dan, Dan
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și anul acesta, rămân în pantalonii de pijama, îi lăsasem de dimineață pe mine fiindu-mi prea frig, afară iarnă, zăpadă și, pentru o clipă, îmi trece prin minte că ar trebui să fac un duș simțindu-mă transpirat și murdar, dar numai gândul de-a mă dezbrăca și de-a mă expune acolo la duș, gol, acum când baia comună e plină de băieții ce se pregătesc de culcare mă determină să renunț, prefer să mă trezesc dimineața când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spate, Hei, omule! Stai un pic! Și bătrânul își întoarce chipul impasibil spre cel ce-i vorbise, Haide să-ți arăt ceva! și-i întinde peste masă desenul meu, omul îl privi câteva clipe, îl ține nepăsător între degetele lui murdare, neînțelegând prea bine, ridică din umeri, îi dă hârtia înapoi lui Radu, și printre dinți rostește răutăcios, Rahat! Repetă ca să se facă bine înțeles, Rahat pe băț! Și ne întoarce spatele, fără grabă, nepăsător, ca și cum timpul n-ar mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
calea buzelor tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată sau înaintea noastră pe perete sfântul Gheorghe a lovit un balaur nepictat, când buzele tale înfometate mă caută, și tu-mi șoptești plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți ștergi grăbit mâinile de pânza pantalonilor, apoi iarăși mă cauți în întunericul umezit de ploaie, și cuvintele tale nu găsesc niciunde în sufletul meu dezlegare, Sunt tot murdar de vopsele! și știu că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi șoptești plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți ștergi grăbit mâinile de pânza pantalonilor, apoi iarăși mă cauți în întunericul umezit de ploaie, și cuvintele tale nu găsesc niciunde în sufletul meu dezlegare, Sunt tot murdar de vopsele! și știu că ar trebui să-ți răspund, cuvintele sunt undeva în mine, aproape și nu le văd, răspunsul îl am, nu acum, neputința mea s-a oprit pe buze, Sunt tot murdar de vopsele! îmi repetă ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sufletul meu dezlegare, Sunt tot murdar de vopsele! și știu că ar trebui să-ți răspund, cuvintele sunt undeva în mine, aproape și nu le văd, răspunsul îl am, nu acum, neputința mea s-a oprit pe buze, Sunt tot murdar de vopsele! îmi repetă ecoul spuselor tale, iarăși intenția mea de răspuns urcă, neputincioasă de a se materializa în cuvinte, tac, Ce e? mă întreabă vocea ta de acum și fără greutate îmi vin cuvintele, Cred că afară plouă! Firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea de răspuns urcă, neputincioasă de a se materializa în cuvinte, tac, Ce e? mă întreabă vocea ta de acum și fără greutate îmi vin cuvintele, Cred că afară plouă! Firesc și la timpul lor mă ascultă cuvintele, Sunt tot murdar de vopsele! îmi răsună încă în minte glasul tău de adineauri al cărui răspuns potrivit nu-l am încă, mâinile tale sunt curate acum, nici un pic de vopsea nu ai pe tine, te ridici de lângă mine, o umbră vie printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâinile tale sunt curate acum, nici un pic de vopsea nu ai pe tine, te ridici de lângă mine, o umbră vie printre umbrele din biserică, apoi trupul tău înalt și subțire profilându-se pe perdeaua de ploaie din ușă, Sunt tot murdar de vopsele! dar clipa aceea rătăcită din cine știe ce timp neîntâmplat s-a îndepărtat demult, Mă opresc din citit, răsfoiesc câteva pagini goale, revine scrisul lui Theo, Theo! Sunt tot murdar de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
profilându-se pe perdeaua de ploaie din ușă, Sunt tot murdar de vopsele! dar clipa aceea rătăcită din cine știe ce timp neîntâmplat s-a îndepărtat demult, Mă opresc din citit, răsfoiesc câteva pagini goale, revine scrisul lui Theo, Theo! Sunt tot murdar de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă el, și eu reîncep lectura de la 20 august, Agapia, De ce m-a pus oare să-i mai citesc o dată?! Sunt tot murdar de vopsele! exclamă el pentru sine și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
goale, revine scrisul lui Theo, Theo! Sunt tot murdar de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă el, și eu reîncep lectura de la 20 august, Agapia, De ce m-a pus oare să-i mai citesc o dată?! Sunt tot murdar de vopsele! exclamă el pentru sine și se frământă în patul larg, Du-te acum, Daniel! vreau să rămân dingur! Nu m-a mai pus să-i citesc în seara asta, IV La amiază s-au lăsat iarăși căldurile, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mănâncă aproape nimic, și tace, măcar dacă ar spune ceva! De fiecare dată când Theo vorbește aștept să ceară nu culoare, ci de băut, pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aș fi citit aceste rânduri ale lui Theo înainte s-o fi văzut, nu te-ai mai fi uitat la ea?! Oare?! Îndrăgostește-te de Ileana! Sunt cuvintele lui Theo, dar el nu știe că eu caut Cartea, Sunt tot murdar de vopsele! exclamă Theo acum, eu mi-amintesc, acestea au fost cuvintele Anei din caiet, dar Theo le spune în această clipă când, din neatenție, și-a întors paleta cu culori pe tricoul alb, albastrul de cer, roșul de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au întins lacome în albul tricoului lui, mama îi cere să-l scoată, îi aduce o cămașă, Theo gol până la brâu zâmbește unei îndepărtate zile, afară se-ntunecă de ploaie, nori grași se-ngrămădesc pe cerul de vară, Sunt tot murdar de vopsele! Ia-ți cămașa asta! îi întinde mama cămașa curată, Daniel, te rog strânge tot! mi se adresează mie cu aceste cuvinte, Îmi miroase a ploaie! și el adulmecă aerul cu nările, Da, cred că va ploua! îi confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
strânge tot! mi se adresează mie cu aceste cuvinte, Îmi miroase a ploaie! și el adulmecă aerul cu nările, Da, cred că va ploua! îi confirmă mama presimțirea, eu mă ridic să duc la adăpost pânza și el, Sunt tot murdar de vopsele! Când a venit Ana la mănăstire, și-amintește el, în vara aceea, ții minte, mă face pe mine părtaș la, Da! S-a întâmplat o dată ca ea, deși aproape că îi interzisesem să intre în biserică unde pictam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi simt deja spatele, șarpele rece pe șira spinării, Cum a fost când Ana a urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că mama îndurerată își oferă fiul ca jertfă, ca să se îndeplinească sfintele scripturi, dacă îl fac pe brațul ei stâng, Ana a ajuns în spatele lui și-l acoperă de margarete, una, îi urmăresc zborul lent, cade de pe schelă pe pardoseala murdară, mă grăbesc s-o culeg, petalele albe, mari, înconjură regulat capul pufos, galben, pe tulpina lungă, am păstrat acea margaretă, am presat-o într-o carte de rugăciuni, o am și acum, aș putea s-o arăt lui Theo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apoi îl nimbuiește și pe dreptul, și iarăși ia vopsea pe vârful degetului, ea se arcuiește înaintea lui în vreme ce el o pictează în galben de nimb, Ana râde sub privirea îndurerată a Maicii Domnului, și-l trage pe Theo cel murdar de vopsele la pieptul ei nimbat, Mai ești aici, Daniel? mă întreabă glasul lui de acum, foindu-se în pat neliniștit, ce și-o mai fi amintit oare?! sau sunt doar durerile ascuțite ce-l încearcă pe șira spinării?! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
minte, Theo e fericit! atât de fericit cum de mult nu l-am mai văzut, mine va pleca să-l vadă doctorul care l-a operat și va trece pe la Ana, nu s-au văzut din vara aceea, sunt tot murdar de vopsele! când Theo i-a mai zis și i-a interzis și lui să se mai vadă până va termina biserica, biserica astăzi neterminată! Dar având în vedere accidentul lui, Ana are dreptul să afle, se pare că discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la ureche, vine la mine numai răspunsul ei, Ai s-o întâlnești mâine! Oare mă mai vrea?! După cum m-am purtat cu ea acum două veri, a venit la mine la mănăstire, fiindcă îi era dor de mine, Sunt tot murdar de vopsele, aduc cuvintele lui Theo în mintea mea scena de pe schelă, Mă obseda atât de mult prezența ei, încât timp de aproape două săptămâni, Corina, n-am pictat nimic și era o vreme spelndidă, am iubit numai, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în colțul din dreapta jos semnătura scurtă, binecunoscută, Theo, așa și-a semnat toate tablourile, l-a pregătit încă de acasă Corina în privința fetei, e a lui, Ana a spus că din vara aceea, de acum două veri cu, sunt tot murdar de vopsele, atunci s-au văzut ultima oară, știam că Theo îi interzisese să-l mai caute până nu termină biserica, Parabola orbilor, pe peretele din sufragerie în casa Aidei, aceeași compoziție ca la Bruegel cel Bătrân, numai că orbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu gol, mi-a fost foarte sete, înfiorător de sete, ceasul mare cu pendulă din perete a bătut deja de trei, mă întorc cu gândul la Ana și la Theo, și la fetița Alina, pe care tatăl ei, sunt tot murdar de vopsele! margareta presată în cartea mea de rugăciuni, Ce-o fi făcând Ileana?! Mai vrei suc, Daniel? Așa te cheamă, nu?! Da! Și Aida nu știe dacă da-ul meu e unul singur pentru amândouă întrebările ei sau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cărarea spre pădure, la poiana unde îl regăseam adeseori pe Theo pictând, aceeași poiană în care mi-a rămas între degete un mic clopoțel argintiu, acum doar fluturi, flori de câmp, margarete, o margaretă căzând din înaltul bolții, sunt tot murdar de vopsele, de ce ți-e frică? Nu voi sluji niciodată într-o astfel de biserică! nici o comisie din lumea ortodoxă, și ultimele raze de soare înainte de căderea serii, n-am dormit azi-noapte în chilia fratelui Rafael, ci mi-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
doar schimbăm canalul, să vedem altceva, dar pe fiecare post e aceeași scenă a incapacității noastre de a fi oameni și nu fiare, Cum să ajungem zei, Daniel, când nici n-am ajuns să fim oameni?! Cu pensula în mână, murdar de culoare, cocoțat pe un taburet să ajungă la partea de sus a tabloului, o ultimă tușă, coboară, îl las să se usuce, trebuie să pregătesc un glasi, mă prinde de umeri privindu-mă drept în ochi, Tu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să vii! Lasă-mă singur! Ce-i cu ochii tăi? Lăcrimezi! Mă dor! Și Daniel și-amintește, nu a plecat Ana vara trecută, a rămas o vreme întârziind cu prezența ei lumina în ochii lui, era vara cu sunt tot murdar de vopsele și eu curios din cauza unei margarete și nu numai, voiam să văd, mi-am ridicat ochii la ceea ce se petrecea în înaltul bolții, cu lacrimi în ochi a plecat Ana de la el, nu pentru că trebuia să plece, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când era despărțită de păturica ei magică. La un moment dat era flaușată, până când dințișorii lui Molly au transformat-o într-o cârpă mirositoare fără formă. —Era împuțită, spuse Clodagh disperată. Apoi se întoarse de la telefon. —Molly, încercă ea. Era murdară. Bleach, urâtă, puh! Ashling asculta răbdătoare în timp ce Clodagh scotea sunete de scuipat și de dezgust. —Era un pericol pentru sănătate. Te-ai fi îmbolnăvit din cauza ei. Strigătele s-au intensificat și Clodagh reveni pe fir: —Vaca aia bătrână de la creșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]