5,372 matches
-
de consum, nu rezistă în fața ”realității” și nu împlinește aceleași nevoi. Și probabil că, din perspectiva unei critici a naționalismului, aceasta e una dintre cele mai serioase teme de reflecție deschise de mărturiile din Vremuri second-hand: cum funcționează mecanismele apartenenței naționaliste, ce nevoi împlinește aceasta și cum altfel pot fi ele împlinite? Metafora teatrului apare și în alt context, în legătură cu regimul sovietic, în mărturia unui fost deținut: ”E ca la teatru. Din sală vezi o poveste frumoasă - scena e curată, actorii
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
de atunci, din care făceau parte, între alții, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana și Ștefan Augustin Doinaș. Goma este în prezent cetățean român, conform unei informări a Ministerului de Interne. Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai naționalist și sceptic față de Occident, Goma începând prin a refuza în 1980 oferta de a primi cetățenia franceză, primită în același timp de scriitorul ceh Milan Kundera. O petiție pentru repunerea în drepturi a familiei Goma, semnată de 300 de persoane
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
o poziție leninistă. În anul 1934, împreună cu Alexandru Cristian Tell, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Petru Comarnescu a înființat revista "Criterion", despre care afirma că nu are nici o legătură cu Societatea "Criterion", al cărei membru fusese. A scris în ziarul naționalist "Dreapta" dar, după ce acesta l-a atacat pe Nicolae Iorga, l-a părăsit, invocând un conflict de opinii politice. În anul 1938, contrar spiritului generației sale, s-a declarat antifascist. După al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, Stahl
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
scris cu roșu aprins. Între anii 1909-1916, apar peste cincizeci de manifeste care se referă la sfere atât de variate precum politică, dans, muzica, film, sculptură, pictură sau chiar bucătărie. În anul 1922, Benito Mussolini instituie dictatură fascista. În ciuda angajamentului naționalist al lui Marinetti și al câtorva tineri reprezentanți ai mișcării, noul regim îi atacă pe futuriști, acuzându-i de depravarea tineretului. Marinetti a vizitat România la invitația avangardei literare românești, care vedea în el pe unul din patriarhii săi; el
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]
-
Kemal a profitat de ocazie pentru a părăsi capitala. Istoria modernă a Turciei se zice că ar fi început pe 10 mai 1919, când Kemal a ajuns în Anatolia. Abandonând misiunea de a "restaura ordinea", el a fondat o mișcare naționalistă turcă cu baza la Ankara. În aprilie 1920 un parlament provizoriu din Ankara i-a oferit titlul de președinte al Adunării Naționale. Același parlament a respins Tratatul de la Sèvres. Kemal a declanșat un război patriotic pentru a alunga forțele militare
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
de dreapta la cele de stânga de mai multe ori în viață. În strânsă legătură cu opiniile sale tradiționaliste cu privire la literatura de specialitate, dar în contrast cu apartenența sa politică la cabinetul Partidul Conservator și cel Liberal, Sadoveanu s-a alăturat grupurilor naționaliste de diferite doctrine, asociindu-se atât cu Nicolae Iorga în 1906, cât și cu grupul de stânga Poporanist de la "Viața Românească". El a încercat să refacă relațiile dintre Iorga și poporaniști, însă fără succes. În anii 1910, tradiționalistul anti-Iorga Ilarie
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
relațiile dintre Iorga și poporaniști, însă fără succes. În anii 1910, tradiționalistul anti-Iorga Ilarie Chendi vedea în Sadoveanu unul dintre poporaniștii care promovau „vindecarea spirituală a poporului nostru, prin cultură.” În această perioadă el a formulat o perspectivă rurală și naționalistă asupra vieții, respingând ceea ce el consideră că „lumea hibridă urbană” pentru „lumea realităților noastre naționale”. În analiza lui Călinescu, asta însemna că, la fel ca predecesorii săi, printre care și conservatorul Eminescu, Sadoveanu credea că orașele erau victime ale „categoriei
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
grupurile comuniste. În timpul anilor '30, pe vremea când era la conducerea "Adevărul"ui, Sadoveanu a fost ținta atacurilor unor redactori ai unui ziar de dreapta deținut de antreprenori evrei, care susținea că el a ales să-și abandoneze prerogative sale naționaliste. Astfel, Sadoveanu devine ținta unei campanii de presă antisemite și fasciste, avându-l ca adversar pe Nichifor Crainic de la "Sfarmă-Piatră" și jurnaliștii care aveau legătură cu Garda de Fier. Publicația lui Crainic presupunea că Sadoveanu și-ar fi „trădat” cauza
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Astfel, Sadoveanu devine ținta unei campanii de presă antisemite și fasciste, avându-l ca adversar pe Nichifor Crainic de la "Sfarmă-Piatră" și jurnaliștii care aveau legătură cu Garda de Fier. Publicația lui Crainic presupunea că Sadoveanu și-ar fi „trădat” cauza naționalistă. Într-unul din articole, Ovidiu Papadima l-a portretizat pe Sadoveanu ca victimă a manipulării evreiești, și a comparat apartenența sa la francmasonerie cu venerarea diavolului, luând în derâtere și faptul că era obez, în timp ce Crainic îl compara cu propriul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
dreapta poate fi descoperită în "Creanga de aur", care este și „o parabolă politică în care civilizația arhaice sătească se opune pericolului tot mai mare al fascismului.” Totuși, după cum susține George Călinescu, scriitorul însuși nu și-a revizuit perspectivele sale naționaliste, continuând să creadă că prezența minorităților și a străinilor reprezenta un pericol pentru România Mare, și că umanismul său era „o ușoară tinctură”. În una din rubricile sale, Sadoveanu le-a răspuns celor care organizau aceste acte de vandalism, menționând
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
bibliografia lui oficială a fost exclusă opera "Păuna-Mică". Printre cei care au scris memoriile lui Sadoveanu din ultimii ani de viață s-a numărat Alexandru Rosetti, care a publicat o carte în acest sens în 1977. Relansarea oficială a discursului naționalist în anii '60 i-au permis controversatului critic literar Edgar Papu să formuleze propria variantă de protocronism, care postula că fenomenele culturale ale României depășeau dezvoltarea culturală a lumii. În acest context, Papu îl considera pe Sadoveanu „una din cele
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
descoperi Cei mai mari 100 de britanici din toate timpurile. Sondajul a adus câțiva candidați puțin probabili ca Guy Fawkes, Aleister Crowley, Boy George și Robbie Williams. A inclus, de asemenea doi irlandezi (Bono and Bob Geldof) și James Connolly, naționalistul irlandez executat de britanici în 1916. Seriile de "Mari britanici" rezultate, au inclus programe individuale pentru primii zece, oferind vizitatorilor posibilitatea de a mai vota după fiecare program. S-a încheiat cu o dezbatere. În Germania a existat o copie
100 Greatest Britons () [Corola-website/Science/297631_a_298960]
-
sprijinul Aliaților, în conformitate cu Tratatul, Grecia a invadat și a ocupat orașul Izmir. La 19 mai 1919, sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk Pașa - un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli - a fost inițiată o mișcare naționalistă. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare segment al societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș Savașı). La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică. Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat. ul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști italieni în Primul Război Mondial, care au combinat viziuni politice de stânga și de dreapta, dar gravitau spre dreapta la începutul anilor 1920. Oamenii de știință consideră, în general, că fascismul este de extremă dreapta. Fasciștii sprijină violența, războiul și
Fascism () [Corola-website/Science/297671_a_299000]
-
mai mare decât cea pentru libertatea presei sau pentru alte drepturi liberale. După ce aceste drepturi au fost stabilite în urma Primului Război Mondial, toate cele trei strofe au fost folosite în Imnul Național German de la 1922. În anii ce au urmat, totuși, partidele naționaliste precum Partidul Nazist al lui Hitler au impus în interes propriu și abuziv reinterpretarea a primului vers ""Deutschland, Deutschland über alles"". Interpretarea impusă a fost "Germania ar trebui să conducă toată lumea", iar idea lui Fallersleben despre o țară-mamă unificată pentru
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
este imnul național al Portugaliei. A fost scris de către Henrique Lopes de Mendonça (versuri) și Alfredo Keil (muzică), după resurgența naționalistă provocată de Ultimatumul Britanic (pentru trupele portugheze pentru a elibera teritoriile între Angola și Mozambic) fiind adoptat că imnul republican și, în final, de către nouă Republică Portugheză în 1910 că imn național, înlocuind "O Hino da Carta", ultimul imn al
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
și Barocului, sub patronajul curții papale. Populația a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naționalist din secolul al XIX-lea, câștigându-și și pierzându-și de două ori, pentru scurt timp, independența, Roma a devenit speranța principală a unificării italiene, susținută de Regatul Italiei condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
ministru de finanțe, Theodor Stolojan i-a urmat lui Roman ca prim-ministru și a format un nou cabinet. În alegerile naționale din 1992, Ion Iliescu și-a câștigat dreptul la un nou mandat. Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naționaliste PUNR, PRM și fostul partid comunist PSM, a fost format un guvern în noiembrie 1992, sub prim-ministrul Nicolae Văcăroiu. Emil Constantinescu din coaliția electorală Convenția Democrată Română (CDR) l-a învins în 1996 pe președintele Iliescu, după un al
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
recunoscută și de Organizația Națiunilor Unite. Încercările de unire cu România nu au dus la nici un rezultat, pe de-o parte deoarece România ca stat nu a manifestat nici-o veleitate de a le da curs, pe de alta fiindcă mișcarea naționalistă românească din Basarabia a adoptat revendicări nerealiste (abolirea oficială a pactului Hitler-Stalin și a tuturor consecințelor sale, revenirea la granițele din 1939, expulzarea minorităților adică a unei treimi din populație...). Contextul geostrategic de dependență energetică a celor două țări față de
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
mutuale, limbile scandinave continentale ar putea fi considerate dialecte ale unei limbi scandinave comune. Totuși, din cauza mai multor secole de neînțelegeri între Danemarca și Suedia, printre care se numără și o serie de războaie din secolele XVI - XVIII și ideile naționaliste care au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, aceste limbi au ortografii separate, gramatici diferite și organe de reglementare proprii. Astfel, vorbind într-o perspectivă lingvistică cât se poate de corectă, daneza, suedeza
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
fiecare grup dialectal. Deși fiecare exemplu este reprezentativ pentru eventualele dialectele înrudite, numărul real al dialectelor este de ordinul sutelor, dacă fiecare comunitate individuală este considerată separat. Acest tip de clasificare, totuși, este bazată pe o viziune într-un fel naționalistă a etnicității și a limbii. Ideea că doar variantele rurale ale suedezei ar trebui să fie considerate „autentice” nu mai este acceptată de către savanții moderni. Niciun dialect, fie el cât de izolat, nu a rămas neschimbat de către un minimum de
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
opuneau comunismului. Din punct de vedere economic, nazismul și fascismul au multe elemente comune. Nazismul poate fi considerat ca subdiviziune a fascismului (toți naziștii sunt fasciști, dar nu toți fasciștii sunt naziști). O caracteristică a economiei din cele două sisteme naționaliste este controlul exercitat de stat asupra finanțelor, investițiilor (alocarea de credite), industriei și agriculturii. Totuși, în ambele sisteme au continuat să existe sectorul privat (inclusiv concerne), cât și economia de piață în general. Relația dintre nazism și creștinism poate fi
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
secolului al XX-lea în mai multe țări din lume au apărut mișcări neonaziste, ca de exemplu în Statele Unite, Germania și alte țări europene. În țări din Europa Occidentală s-a observat recent o creștere a importanței electorale a partidelor naționaliste (Austria, Franța, Germania). În Germania, unele partide cu tendințe neonaziste (mai ales NPD, „Partidul Național-Democrat”) au câștigat în alegeri cîteva locuri în parlamentele unor landuri. Partidele clar neonaziste sunt însă interzise prin lege. Olt, limita străbătând câmpia Română și piemontul
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
pierderi provocate, sau criza mondială cu punct de plecare în crahul bursier din SUA) subliniază importanța istoriei recente a țării (perioada din timpul și după unificarea Germaniei, când tendința liberală a fost brutal marginalizată sau doar cooptată de tendințele politice naționaliste) în ascensiunea nazismului; în primul volum al trilogiei sale dedicate fenomenului, istoricul britanic Richard J. Evans, de exemplu, găsește originea derivei naziste în caracteristicile evidente ale societății germane, precum: militarismul, prevalența valorilor și instituțiilor aristocratice (în contrast cu valorile liberale și democratice
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Franța aceluiași secol, unde referința-far a fost un scriitor popular (prin naștere, dar și dedicare), anume Victor Hugo. Faptul că unificarea a trebuit să fie câștigată prin război contra străinilor (francezi, de exemplu) și aceasta i-a făcut pe germani naționaliști, marcați profund și durabil de mentalitatea asediatului)) și ținând cont de valorile pe care Franța le încarna pe continent la acel moment, ostilitatea străinilor la unificarea națiunii i-a făcut pe nemți și antilberali, de unde una dintre explicațiile eșecului liberalilor
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]