60,569 matches
-
povestească, dar nu-l puteam auzi, totul venea spre noi mai târziu decât ne obișnuiserăm. El deschise apoi brațele să ne îmbrățișeze. L-am lăsat să ne îmbrățișeze, apoi am dat drumul la televizor. Urechile mari și rotunde, ochii imenși, negri și vii, zâmbetul până la urechi și toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc din leșin. Pe noptieră medicamentele stăteau neatinse, ceaiul din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din stomac îl făcură pe Emil să se oprească și să se adune tot în jurul burții. Daniel
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să aibă încredere unii în alții. — Vreau să mă joc cu butoanele. — Desigur. Primul care a murit a fost bătrânul. Într-un fel se așteptau la asta. Pe fața lui se vedea că aerul închis nu îi priește, iar gândurile negre și teama au dus mai întâi la panică și apoi la infarct. După ce îl aruncară în gol ca să nu se împută, viziunea tuturor asupra morții se schimbă radical. Dacă până atunci certitudinea sfârșitului părea să nu îi afecteze, deodată moartea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească pe un singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite de haina neagră a unui bărbat. Merele păreau fade și pătate, dar contrastau frumos cu griul metalizat al autobuzului. Domnul avea privirea îndreptată spre ghiozdanul burdușit ce stătea culcat pe genunchi și spre nasul în vânt al fetei de la geam. Treceam prin dreptul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el. — Eu cobor la Expoziție. — Și eu. Fata se întoarse brusc. Nasul ei în vânt îl lăsă fără replică. El se rușină și merele s-au rușinat atunci puțin. Măcar dac-aș fi avut niște flori. Ea îi privea haina neagră ce se strânse ca un cuib pentru mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost de acord cu asta. Părerile au devenit însă împărțite când veni vorba de ce avea să urmeze. Cucoana cu crizanteme
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost de acord cu asta. Părerile au devenit însă împărțite când veni vorba de ce avea să urmeze. Cucoana cu crizanteme era de părere că fata o să-și strecoare mâna în buzunarul paltonului negru, el o să-i ducă ghiozdanul până la primul bistrou unde vor sta la o masă și vor mânca toate merele. Bătrânul proaspăt bărbierit socotea că se vor despărți la primul colț, dacă nu în seara asta, în orice caz într-o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vremea când doreau să fie nedespărțiți și nu își imaginau să trăiască în afara paginii care îl cuprindea și pe celălalt. Nici unul nu se putea accepta în afara privirii iubite. Iar lui Emil îi rămăsese destule imagini cu Laura, cu părul ei negru răsfirat peste umeri, cu unghiile roase până în carne și genunchii juliți de la căzăturile de pe bicicletă. Pe atunci nu știa ce vârstă avea Laura, dar și o închipuia mai mare de fiecare dată când o saluta în treacăt fără să se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se așeze pe canapeaua cu aceeași cuvertură verde și să înceapă să citească povestea Verei. Spațiul unei lumi infinit imaginabile se restrânsese la acest text. Instinctual alergă afară. Însă nu mai exista afară. De jur împrejur era doar un gol negru, imens. Povestea ei începea și se sfârșea în această cameră. El impusese regulile jocului, pe care ea trebuia să le respecte. Și nu putea să nu-l urască pentru asta. Buzele ei schițară un zâmbet ironic atunci când închise ușa. Își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
venea de la mama ei, dovadă că și de această dată plănuia să se conducă numai și numai după cum îi dicta propria ei convingere. Intensele sale trăiri, nimeni nu putea să i le înțeleagă. Unde aveau s-o ducă aceste gânduri negre, nu putea nimeni să bănuiască. Olga însă, cu o răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
însă, cu o răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
simultane... - În timp ce eu mă ocup de colega noastră, tu vezi de Rafira. N-o auzi!? Ocheșica asta e în stare să scoale în picioare tot spitalul... - După un travaliu de aproape patru ore, Rafira născu un băiețel dolofan, cu perișor negru, creț, cu o față măslinie, care cum dădu cu ochii de noua lui lume, scoase un țipăt ce nu părea nicidecum a fi un crâmpei dintr-un cântec. Moașa îi igieniză ombilicul și-l încredință Olgăi. Aceasta depuse copilul într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că a fost, este și-i va rămâne cea mai bună prietenă. Încerca în felurite chipuri să-și arate loialitatea, dar ca într-o țesătură în care lucrătoarea nu găsește o îmbinare fericită a unor culori, apărea urzeala cu firele negre ale invidiei. * Olga găsi că depărtarea de Ina, mai ales acum, după ce găsise o modalitate de a se răzbuna în cel mai cumplit mod, ar putea deveni suspectă. Impresia generală trebuia să rămână aceea că între ele nu se schimbase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
va bate o neliniște...! Există o plăcere nemascată a unor oameni cu preocupări periferice care, atunci când li se pare că într-o familie este statornicită buna înțelegere, pacea și liniștea, aureolată de o trainică iubire, ei vin ca niște păsări negre, din nechemate sfere să tulbure apele. Sunt ca adevărați paznici ai răului ce vor să întunece și să dezechilibreze stările unor lucruri bine așezate. Purtătorii acestor poveri nu pot suporta postura în care se află cuplul în discuție și întețesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
te vei burzului la fata aceea! - De ce aș face-o? Ce am eu cu Vira asta a ta? - Ei vezi? Asta e! Vira, al cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când te afli în fața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai nefaste. Se gândi un timp, apoi dădu câteva telefoane. La unul din telefoane, primi o promisiune solemnă: să fie fără grijă, totul se aranjează! Satisfăcut de reușită, ieși din birou, îndreptându-se către hala unde fierarii betoniști, cu fețele negre asprite de vânturi, torsionau bare grele de oțel pentru stâlpii de rezistență ai noului corp al clădirii în lucru. Vorbi cu ei prietenește, îi încurajă în munca lor anevoioasă și trecu în alte sectoare ale șantierului. Nici nu-și dădu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
forul lui intim se cristalizau păreri ce nu concordau cu bunele intenții ale soției sale. El nu putea șterge cu buretele unele dovezi afișate dezinvolt de către Olga, chiar înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta acea haină neagră a dușmăniei de care nu se debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil câte o picătură de otravă, pentru a învenina climatul unei familii așezate pe făgașul normalității. Totuși, după primirea telegramei, a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vezi și tu unde am ajuns! Suntem amândouă cadre medicale și chiar dacă nu știm sigur, bănuim măcar când vine timpul de a părăsi lumea aceasta cu toate ale ei. Și sunt atâtea semne care mi se arată! - Lasă acum gândurile negre, hai să vorbim și despre altceva... - Nu, nu Ina, timpul meu e măsurat nu în zile, ci în ore, poate chiar în minute. Dacă nu veneai astăzi, mâine se putea să fie prea târziu. Te-am chemat fiindcă mă simt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
asta în casa mea. și unde-i ții? Sus. La streașină. Cum îi ții acolo? Spânzurați. Hai, repede, să vă minunați. Cei chemați au venit. La lumina mare, care s-a făcut, dinaintea casei modernizate, cine a ieșit din costumele negre, din cagule și de pe sub pielea dracilor? Ei, cine, vă închipuiți, că a ieșit? Trei - fără căpătâi; Unul - consilier local din Pomârla; Altul - șeful jandarmilor, tot de acolo; și, în fine, viceprimarul aceleiași comune.Vestea s-a răspândit, ulterior, pe toată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse la arborele de mai dincolo, o aruncă între câteva crengi, reveni la mașină, scoase cheile din contact și dădu să intre în clădire. Între timp, oaspeții sosiți cu elicopterele începuseră să o ocupe. Pe care cum îl întâlneau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acolo stai ce stai, în două din zilele lunii, primești ce consideră ăia că ți se cuvine, și, mă rog, tot așa? Ce fel de om ești, băbălău Vasile Apati? Ești de neînțeles. Unde ți-s banii albi pentru zilele negre? Unde-ți este acea grijă, pe care orice trăitor e obligat s-o aibă față de ziua de mâine? Unde-ți este grija față de propria persoană, față de propria familie și față de viitorul nației care te-a produs? Nicăieri. Copiii, doi, sunt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
măsură distractiv. Pe bază de program, respectat cu sfințenie, zi de zi, de către fiecare. Pentru astăzi era prevăzută ducerea de nas a celui mai sever dintre vameșii controlori. Ăstuia, i se dusese vestea, nu-i scăpa din gheare nici cât negru sub unghie. Pe sub nasul său nu trece nimic, necontrolat; nimic dosit; nimic, în afara legii. și, adevărat este, că, nu prea scăpa vigilenței sale, ce nu ar fi trebuit să scape. E rândul Amaliei, la dus vameșul de nas. Ce crezi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de partea dânsei și a dânsului. și de procauză, și de anticauză. Câte persoane atâtea opinii. Că așa e lumea, de când lumea. și, niciodată, n-a fost, și nici nu va fi alt fel. Iată, pornită, de la orizont, și pasărea neagră a continuiei discordii: la cine să rămână copila? Intră în ring justiția. Mai bine zis, acea parte a justiției, care se ocupă de avocatură. și, dă-i, gâlceavă; și, dă-i, mascaradă; și, dă-i, insultărime, de ambele părți. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Cu două luni înainte de soroc, el i-a ordonat, Olgăi: de mâine, pleci la mamă-ta! Dacă ea te primește, bine; dacă nu pentru mine, e tot bine. S-a dus, în ziua ce a urmat, la mama. Asta, suflet negru, a urlat de a răsunat căsoaia bătrânească: NU. Ieși afară! și unde să stau? Treaba ta. Olga a ieșit. Așa cum era îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Licurica se întâlnea, însă, cu Hăhăianu - om nu la tare mare distanță de vârsta fetei, serios, care-i căuta permanent prietenia. Licurica observă lesne ce era de observat. Hăhăianu o plăcea nevoie mare. Ea, însă, nu-l plăcea nici cât negru sub unghie. și el insista, insista până la plictiseală, în ciuda faptului că Licurica încerca, permanent, să-l respingă. Dacă văzu ea și văzu că nu scapă de agăseala Hăhăianului, acceptă să stea la taifas cu el, fie pe timp de zi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]