5,231 matches
-
d’études comparées sur les sociétés anciennes; al Universității „Jules Verne” din Amiens; visiting professor al Universității Harvard, Cambridge, Mass.; visiting researcher al Universității Columbia, New York. Ca o recunoaștere a activității sale, a fost numită ca director (1994-1996) și director onorific (1996-2002) al Ecole Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest. S-a căsătorit în anul 1961 cu arheologul Aurelian Petre (1925-1982) și au avut doi fii: Dan Petre (profesor de relații internaționale la Facultatea de Științe Politice a Universității din
Zoe Petre () [Corola-website/Science/307725_a_309054]
-
(în limba rusă: город-герой, "gorod-gheroi") este un titlu onorific acordat pentru eroismul remarcabil al apărătorilor orașelor sovietice în timpul Marelui Război Pentru Apărarea Patriei (luptele de frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial) din 1941 - 1945. Titlul a fost acordat la 12 orașe din Uniunea Sovietică. În
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
și Moscova, iar fortăreața Brest a fost declarată "Fortăreață Erou". Au mai fost declarate Orașe Erou următoarele localități sovietice: În 1988, acordarea titlului a fost în mod oficial întreruptă. În Rusia au existat sentimentul puternic că multe dintre aceste titluri onorifice au fost acordate pe criterii politice și că au existat și alte orașe ca l-ar fi meritat cu prisosință. Pe 5 aprilie 2005, Duma de Stat a Federației Ruse a votat o lege pentru introducerea titlului onorific "Oraș al
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
aceste titluri onorifice au fost acordate pe criterii politice și că au existat și alte orașe ca l-ar fi meritat cu prisosință. Pe 5 aprilie 2005, Duma de Stat a Federației Ruse a votat o lege pentru introducerea titlului onorific "Oraș al Gloriei Militare" (Город воинской славы). Candidați potemnțiali sunt orașele-locații a unor bătălii feroce ale celui de-al doilea război mondial: Oriol, Rjev, Elnia, Voronej, Viazma și alte câteva. Legea a fost criticată pentru lipsa de criterii clare pentru
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
Boicescu. În această ședință s-a votat statutul compus din 27 de articole, s-a ales comitetul Societății, iar onoarea de președinte i-a fost conferită lui Nicolae Manolescu. Potrivit statutului Societății, aceasta se compunea din membri activi, corespondenți și onorifici. Membrii activi erau studenți ai Facultății de Medicină, putând fi admiși și studenți ai Facultății de Științe, ai Școlii Superioare de Farmacie și Veterinărie. Membrii corespondenți erau studenți ai altor facultăți, iar membri onorifici erau declarați foști membri ai Societății
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
compunea din membri activi, corespondenți și onorifici. Membrii activi erau studenți ai Facultății de Medicină, putând fi admiși și studenți ai Facultății de Științe, ai Școlii Superioare de Farmacie și Veterinărie. Membrii corespondenți erau studenți ai altor facultăți, iar membri onorifici erau declarați foști membri ai Societății și acele persoane care contribuiau la realizarea scopului Societății: ajutorarea și facilitarea mijloacelor de studiu pentru studenții în medicină. Astfel, sunt membri onorifici ai societății: Eforul Ghica, Carol Davila, Nicolae Manolescu, Nicolae Kretzulescu, Gheorghe
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
și Veterinărie. Membrii corespondenți erau studenți ai altor facultăți, iar membri onorifici erau declarați foști membri ai Societății și acele persoane care contribuiau la realizarea scopului Societății: ajutorarea și facilitarea mijloacelor de studiu pentru studenții în medicină. Astfel, sunt membri onorifici ai societății: Eforul Ghica, Carol Davila, Nicolae Manolescu, Nicolae Kretzulescu, Gheorghe Grozovici, Constantin Cantacuzino, Alexandru Obregia, George Pastia, Gheorghe Marinescu, C. Marcovici, Mina Minovici, Theodor Ionescu, Ernest Juvara și alții. În ședința din 9 martie 1875, N. Manolescu își dezvolta
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
suspendat din nou activitatea, ultima ședință având loc pe 2 iulie 1916. La 17/30 noiembrie 1918, Societatea Studenților în Medicină a ținut prima ședință plenară de după război, la care au fost prezenți 46 de membri activi și 3 membri onorifici (V. Gomoiu, I. Jianu, T. Gane). În noiembrie 1919, ca semn de înaltă apreciere a activității desfășurate, Societatea a fost invitată la inaugurarea Universității Franceze din Strasbourg, iar la 22 noiembrie 1919, președintele de atunci al Societății, Marius Georgescu, este
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
într-un pop icon. În același timp Britney este și cel mai bine vândut artist adolescent al tuturor timpurilor cu peste 50 de milioane de albume vândute până la 20 de ani conform Guiness Book (Cartea Recordurilor), mass-media atribuindu-i titlul onorific de „Prințesa Muzicii Pop”. Britney este și cea mai mult căutată persoană pe internet de la apariția acestuia. În 2001 Spears lansează albumul Britney, jucând rolul principal în pelicula „Crossroads”. Al patrulea album, „In the Zone”, lansat în 2003 face din
Britney Spears () [Corola-website/Science/306654_a_307983]
-
(n. 14 aprilie 1910 - d. 30 aprilie 1966) a fost un important istoric, genealogist și heraldist român. A fost membru corespondent al Academiei Române și al unor institute de istorie din Franța și Belgia, membru onorific al „Societății publiciștilor și scriitorilor străini” din Bulgaria. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor din Basarabia, membru al Comitetului de Conducere și reprezentantul ei la București. Gheorghe Bezviconi debutează la 14 ani în presa de limbă franceză iar la
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
anticomuniste. A rămas la comanda Trupelor Pactului de la Varșovia până în 1960, când a fost trecut în rezervă. În perioada 1961 - 1962 a fost reactivat la comanda forțelor sovietice din Germania Răsăriteană. După anul 1962 a fost numit într-o funcție onorifică de Inspector-general al Ministerului Apărării. Konev a rămas unul dintre cei mai admirați comandanți militari ai Armatei Roșii până la moartea sa din 1973. A fost căsătorit de două ori, iar fiica sa Natalia a ocupat funcția de decan al Departamentului
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
anul 1947. Este de profesie jurist și a lucrat ca procuror. Prin Decretul Președintelui Sovietului Suprem al RSS Moldovenească din 5 februarie 1987 a fost decorat cu Ordinul "Steaua Roșie". De asemenea, la 5 octombrie 1989, a primit și titlul onorific de "Jurist emerit din Republica Moldova". La 13 mai 1994 Parlamentul Republicii Moldova i-a conferit procurorului militar Nicolae Zafton gradul de general-maior de justiție. La 26 decembrie 1995, a fost confirmat în funcția de membru al Colegiului Procuraturii din Republica Moldova, fiind
Nicolae Zafton () [Corola-website/Science/307783_a_309112]
-
a fost mai întâi publicat în anul 1974 și apoi într-o versiune revizuită în 1986 sub titlul de ""Paradisul otrăvit: Colonialismul nuclear francei din Pacific"" (Penguin, London). În anul 1961, guvernul din Suedia i-a acordat titlul de consul onorific în Polinezia Franceză; acest titlu i-a fost retras în anul 1978, ca urmare a presiunilor guvernului Franței. Danielsson s-a manifestat ca un avocat al independenței insulelor din Pacific, susținând că testele militare prelungesc dominația colonială franceză. În anul 1991
Bengt Danielsson () [Corola-website/Science/308482_a_309811]
-
la 90 de ani împliniți, si a fost incinerat conform ultimei sale dorințe. Cenușă să a fost împrăștiata de cercetașii Batalionului 21 V.M. peste crestele Carpaților. În anul 2007 Batalionului 21 Vânători de Munte al Armatei Române a primit denumirea onorifica "General Leonard Mociulschi". Astăzi, în România, există mai multe străzi denumite după marele general.
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
bricul „Mircea” într-un voiaj de instrucție executat în vara anului 1883 pe țărmurile Mării Negre și apoi în Turcia și Grecia. După sosirea din călătorie, a fost decorat cu Ordinul turc „Medgidia”, în grad de comandor cu placă și Semnul onorific pentru 18 ani de serviciu. Comandorului Urseanu a condus o parte din flotila de război a României (compusă din «Mircea», «Fulgerul», «Grivița», «Rahova», «Opanez», «Smârdan» și trei șalupe de poliție - «Poterașul», «Grănicerul» și «Sentinela»), care a fost trimisă pe Dunărea
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
război română în acele timpuri. Aflat în trecere la Istanbul, col. Urseanu a fost decorat de către sultanul Abdul Hamid al II-lea cu Ordinul "Osmanie" în grad de mare ofițer. Revenit în România, i s-a conferit și disctincția " Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu" . În anul 1891, are loc separarea Diviziei echipajelor de Depozitul flotilei, col. Vasile Urseanu rămânând la comanda Diviziei echipajelor compusă din crucișătorul "Elisabeta", bricul "Mircea", canoniera "Grivița", puitorul de mine "Alexandru cel Bun", torpiloarele
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
s-a aflat sub ocupație suedeză. Începând din anul 1773 cetatea aparține Prusiei occidentale și regatului Prusiei. Sub președintele Heinrich Theodor von Schön, cetatea a fost în mare parte restaurată, regele Prusiei Frederich Wilhelm IV conferindu-i, ca răsplată, titlul onorific de baron de Marienburg. Întrucât într-o fază istorică târzie, Marienburg a găzduit o cazarmă, numeroase elemente arhitectonice ale cetății medievale au fost distruse sau modificate. Față de aceste stricăciuni au luat poziție Friedrich Gilly și Friedrich Frick, care au publicat
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
olimpică în Atlanta, la 10.000 de metri. A avut un singur antrenor, pe Zsolt Gyöngyössy, cu care s-a măritat. În mai 2005, și-a anunțat retragerea din sportul profesionist. Din data de 19 august 2013 deține și titlul onorific de Ambasador al turismului Românesc alături de alte 7 personalități din viața culturală și sportivă românească. La 5 martie 2014 a fost numită ministru al Tineretului și Sportului în Guvernul Ponta (3). Interviuri
Gabriela Szabó () [Corola-website/Science/303210_a_304539]
-
conducere a orașului încă din 1898 când a înlocuit o altă formă de administrare, comisia orașenească (un corp administrativ local format din 5-7 delegați aleși prin votul electoratului îndeplinind fiecare o funcție specifică iar primarul având un rol mai mult onorific). Această comisie orășenească s-a dovedit risipitoare și ineficientă. Încă de la schimbare, primarilor orașului Tulsa le-au fost acordate puteri sporite, în conformitate cu sistemul primarilor autoritari, unul dintre cele mai comune moduri de conducere a orașelor americane. Pentru alegerea primarului este
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
spectacole de balet. În 1966 Sergiu Comissiona este numit director muzical al orchestrei simfonice din Göteborg (Suedia), post pe care îl va menține până în 1977. În 1973 primește medalia de aur a orașului Göteborg, iar în 1982 este numit membru onorific al Academiei Regale Suedeze de Muzică. În 1973 primește medalia de aur a orașului Göteborg, iar în 1982 este numit membru onorific al Academiei Regale Suedeze de Muzică. A devenit cetățean american la 4 iulie 1976. În 1977 Comissiona devine
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
menține până în 1977. În 1973 primește medalia de aur a orașului Göteborg, iar în 1982 este numit membru onorific al Academiei Regale Suedeze de Muzică. În 1973 primește medalia de aur a orașului Göteborg, iar în 1982 este numit membru onorific al Academiei Regale Suedeze de Muzică. A devenit cetățean american la 4 iulie 1976. În 1977 Comissiona devine director muzical al orchestrei ""American Symphony"" din New York. Colaborarea cea mai îndelungată a fost aceea cu orchestră simfonica din Baltimore (1969-1984). De-
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
Serra a condus clădirea Mission Sân Gabriel Arcangel (Misiunea Sfanțului Arhanghel Gabriel), prima misiune în regiune. Pe 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști cunoscuți și că ”Los Pobladores” au înființat ” La Reyna de los Angeles”, un nume onorific dat în memoria Sfintei Mării. Două treimi din coloniști erau mestizo sau mulatrii cu strămoși Africani, Amerindieni și Europeni. Colonia a rămas un așezământ de fermieri pentru zeci de ani, dar până în 1820 populația a crescut la 650 de oameni
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
asemănătoare în istoria galică, ceea ce este dovedit prin abundența relativă a monedelor cu astfel de inscripții. Problema nu a fost rezolvată, pentru că Vercingetorix nu a fost niciodată proclamat regele, ceea ce i-ar împiedica posibilitatea de a folosi astfel de titlu onorific. Se presupune astăzi ca numele "Vercingetorix" este format ca o poreclă onorifică, compusă din elementele: "ver-" () însemnând "deasupra" (cognatele includ și ), "-cingeto-" () însemnând "luptător", "războinic", și -"rix" () însemând "rege". Numele ar trebui să însemne atunci "rege suprem al războinicilor". Astfel
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
cu astfel de inscripții. Problema nu a fost rezolvată, pentru că Vercingetorix nu a fost niciodată proclamat regele, ceea ce i-ar împiedica posibilitatea de a folosi astfel de titlu onorific. Se presupune astăzi ca numele "Vercingetorix" este format ca o poreclă onorifică, compusă din elementele: "ver-" () însemnând "deasupra" (cognatele includ și ), "-cingeto-" () însemnând "luptător", "războinic", și -"rix" () însemând "rege". Numele ar trebui să însemne atunci "rege suprem al războinicilor". Astfel de compuneri au fost populare în onomastica galică — Iulius Cezar menționează două
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
numit din nou comandant al Armatei Roșii din Belarus (martie 1946), mai apoi al regiunii Uralilor sudici (iunie 1946) și din nou al Belarusului (martie 1949). În 1960, a fost numit Inspector General al Ministerului Apărării, un post mai degrabă onorific. Începând cu anul 1961, mareșalul a fost președintele Comitetului de Stat pentru Veteranii de Război. Timoșenko a murit în Moscova în 1970. Mareșalul Timoșenko a fost decorat de două ori cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice, (în martie 1940 și
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]