5,945 matches
-
personalității, politici pronataliste șamd. Ca realități cotidiene însă, termenii de mai sus căpătă o cu totul altă încărcătură, fiind o parte esențială, definitorie a propriei existențe și prezentând (cel puțin în cazul meu) valențe specifice. Sunt ceea ce unii numesc cu orgoliu o rara avis, un bucureștean get-beget. Ambele mele ascendețe (maternă și paternă) sunt urbane, cu excepția bunicului din partea mamei, care era un mic negustor provenit din mediul rural. De asemenea, am fost un copil făcut la bătrânețe. Tata, născut prin 1922
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
pentru a preda studii de gen (...). Primele cursuri pe care le-am propus la Catedra de Engleză a UVT au intrat în meniul cursurilor opționale și pentru că nu știam în 1998 ce nume să le dăm ca să nu lezăm anumite orgolii, am continuat să numim pe hârtie cursul Autori fundamentali, conținutul fiind de fapt O istorie a feminismului în câteva texte fundamentale. A fost un curs foarte popular, iar atunci când primeam feedback de la studenți, pe cei mai mulți îi intriga și fascina totodată
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
experimentală, metodică și cel mult 1/3 fundamentare științifică.” (p. 27). Observăm clar faptul că accentul acestei lucrări nu cade pe științele primare, limba sau literatura, ci pe știința derivată, superioară, metaștiința numită didactică a științelor primare. Dacă necunoașterea și orgoliul titularilor majoritari ai cursurilor științelor primare nu ar propaga cu obstinație disprețul uneori chiar cinic față de partea practică a finalității studiilor universitare, profesoratul - spunem cinic fiindcă deși disprețuiesc disciplina, unii nu uită să spună că ei sînt cei mai buni
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
le transpun în plan ideatic, felul în care aleg să le rețin și să le ordonez în iluzoria identitate pe care mi-o donez, din nevoia de a mă smulge din indistincția spre care mă cheamă cotidianul. Subiectul derivă din orgoliul de a gândi (de fapt, de a vrea să gândesc) în manieră proprie în contextul comunitar, atât cât îmi permite faptul-de-a-fi-cu (ceilalți) (altfel spus, cât îmi dă voie situarea într-o limbă). * Cum este posibilă tinderea persoanelor către o perspectivă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
posibilă tinderea persoanelor către o perspectivă universală asupra ființei? Doar prin renunțarea la particular (fie el național, comunitar ori alte forme de individualizare)? Aceste rânduri sunt expresia fugii după eu sau a dorinței de a vedea ce se ascunde în spatele orgoliului de a-l rosti. * Eul propriu este situat între "nu l-aș căuta dacă nu l-aș fi găsit" și "nu l-aș fi găsit dacă nu l-aș fi căutat" ("generându-l", poate, chiar în actul acestei căutări). * Aceste
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este zona cărților scrise din alte cărți, a ideilor ce apar doar pentru bucuria de a te vedea având idei, fără nicio legătură cu ceea ce stă la baza nașterii fiecărui gând: existența. E o regiune stearpă, ce nu hrănește decât orgolii născute în goana după un sens modern al existenței. * De-a lungul existenței am încercat numeroase ocupații ce corespund diferitelor porniri interioare; inclusiv celor mai puțin nobile. Adică nu m-am ales definitiv niciodată, încercând să-mi împlinesc cât mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să ne caracterizeze ca nație). * Scrisul ca lașitate: prin scris încerc să dau un sens renunțărilor mele; și nereușitelor, în același timp. (Să fie o realizare a sintagmei: "Cei ce nu pot face ceva dau lecții despre cum trebuie făcut"?) * Orgoliul oricărei suferințe este de a fi unică și neînțeleasă, (o adevărată qualia, în limbajul filosofiei minții), ceea ce riscă să potențeze durerea. Uitați-vă, spre exemplu, la patosul discuției dintre două persoane care au în comun aceeași boală! Semn că există
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vederea la 360ș! Să ne plasăm ochii minții de o parte și de alta a capului, renunțând la "vederea frontală" (o vedere orientată, ațintită către proiectele proprii, în funcție de care tot ceea ce există își capătă chipul pentru noi)! Poate că fără orgoliul de a avea un statut aparte printre creaturi, omul nu s-ar mai fi orientat către știință. În fond, în spatele oricărui demers științific stă ascunsă credința în puterile omului, inserată la rândul ei pe o altă credință. * Dar dacă evoluția
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Dorința de a scrie (încă) o carte trebuie să fie depășită de ardoarea descoperirii de sine în rândurile ei. Dacă nimic nou nu-ți vine odată cu fiecare rând, atunci actul de a scrie se transformă într-un simplu gest de orgoliu, ceilalți urmând a fi agresați de o contondentă mulțumire de sine. Cartea trebuie să poată institui și o discretă complicitate critică a cititorului față de autorul devenit personaj. Altminteri, ea va fi situată la înălțimea amvonului, posibilul său fiind proiectat numai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care trăiești) a însuși accesului la sine. Situația indică doza de accidental intervenită în ceea ce orgolios numim eu. Identitatea noastră, pentru care suntem dispuși să ne sacrificăm viața sau să-i închinăm existența, este una mai curând asumată decât dată. Orgoliul nostru, ce vizează o valorizare a modului personal de-a fi, este fundamentat în bună măsură pe întâmplător: eu sunt cel care se întâmplă să fiu în acest mod ce constituie ameitatea (faptul de-a fi de fiecare dată al
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lume proprie". A dori gloria de scriitor e o aspirație la una din iluziile nemuririi pe care modernitatea a plăsmuit-o, în efortul ei de a reclădi o lume fără Dumnezeu. De aceea, orice carte e o mărturie a păcatului orgoliului autorului ei, dezvăluindu-i secreta aspirație de a-și fi propriul fundament. * Modestia înseamnă a-ți fi suficientă propria "piele" pentru întreaga existență, spațiul libertății tale fiind dat de limita până la care-o poți întinde. * Chipul destinului nostru e dat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Este una din căile de perpetuare a răului. Doar faptul că din părinți răi se nasc câteodată copii buni mai poate constitui o scuză. Să-i prețuim pe cei mai slabi ca noi deoarece pe seama lor ne putem bucura de orgoliul nostru! Mă angoasează sentimentul cărților nescrise, ele ascunzând dimensiuni ale ființei mele ce nu și-au găsit drumul către lumină. Ar trebui să-mi iau angajamentul de a nu mai scrie cărți proaste. Asta echivalează însă cu asumarea riscului de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nu și-au găsit drumul către lumină. Ar trebui să-mi iau angajamentul de a nu mai scrie cărți proaste. Asta echivalează însă cu asumarea riscului de a nu mai scrie. * Ce semn de irosire: trebuie să plătesc (la propriu) orgoliul de a scrie. Măcar de-aș avea puterea să-i fac pe alții vinovați. Când o carte nu-ți este citită de prieteni înseamnă fie că trebuie să te lași de scris fie că nu ți-ai ales prietenii care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pe care le avem în comparație cu el; doar le scuzăm, așa cum îi vom scuza și lui nereușitele, vina aparținând în majoritatea cazurilor altora. Mândria pe care o resimțim față de reușitele sale (sau față de ceea ce pare a anunța viitoarele reușite) este imaginea orgoliului personal. Durerea pe care o trăim cu fiecare eșec al său este acompaniată a priori de revolta față de dușmanii (reali sau, cel mai adesea, imaginari) care i-au pus piedici. Raportul afectiv față de propria odraslă este resemnificat cultural în speranța
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu bucată”, concret și nemijlocit scrierile polivalentului Camil Petrescu. Criticul scrie în schimb frumoase pagini de considerații generale asupra operei de ansamblu a eminentului literat, stăruind asupra personalității și structurii inconfundabile ale intelectualului de mare distincție și de tot atât de mare orgoliu. Privit în postumitate, Camil Petrescu este un spirit proteic: poet, romancier, dramaturg, critic literar, eseist, filozof, matematician, sociolog, om politic, cronicar (sportiv și militară, ziarist și memoralist. „S-ar putea zice - observă 1 Pagini de critică literară, vol. III, p.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
44 98 Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: „Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să bănuiești grija pentru cuvântul rostit, ținuta catedratică într-o conversație de cenaclu intim îmi erau complet necunoscute până la întâlnirea cu profesorul și criticul Vladimir Streinu.” 1 Tenta evocatoare a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
au rezistat tuturor vicisitudinilor vremii. Incredibil! Suntem 194 În Mileniul III! Nu a fost vorba de o imagine virtuală ci de o realitate dintr-un film desprins din copilăria preistoriei umane. Ne reîntoarcem cu mașina În Cairns, oarecum bulversați În orgoliul nostru de „civilizatori” ai Terrei! Zburăm În Cosmos, la mii de kilometri de Planeta Albastră, dar ce puțin știm despre „lumile paralele” cu care conviețuim! Egocentrismul nostru de „rasă” superioară ne-a transformat În niște satrapi care au distrus În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de sidef și cu basoreliefuri În lemn de esență tare. Ornamentele sunt de influență populară: la copii cocorul ca simbol de viață curată, la femei păunul ca simbol al dragostei și fericirii, la bărbați cerbul ca simbol al puterii și orgoliului, iar pentru toți broasca țestoasă de apă ca simbol al longevității 722. Scrinuri cu intarsii de sidef, balamale de metal, construit din lemn de păr cu fâșii din lemn de piper, cu ornamente reprezentând păsări multicolore ce coboară să ciugulească
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ne-am deplasat, atât urbane, cât și rurale, contactele cu unele populații tribale, au fost strict controlate, făcând parte dintr-un itinerar turistic bine pus la punct. Desigur că nu am avut curajul să Înaintăm În junglă la Întâmplare, pentru orgoliul unor noi descoperiri. Am lăsat acest lucru pe seama specialiștilor și a expedițiilor etnografice. 758 Regiunea fluviului Sepik este un centru important al artei oceanice. Marea casă de reuniune a bărbaților este pretextul unor realizări plastice În care domină motivele antropomorfe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
moartea. O relație dificilă, o relație între două caractere total diferite, cu incompatibilități de „nesuportat” este ceva ce, dacă rezistă în timp și devine o relație armonioasă și echilibrată, va aduce în prim plan două ființe ce au renunțat la orgoliile, blocajele, limitările, rigiditățile și prejudecățile lor și s-au transformat profund pe toate planurile de vibrație. Cei care au găsit o ființă de sex opus „potrivită”, se pot odihni toată viața și vor avea prea puține impulsionări spre o transformare
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
comic nu apare doar În comedie. De un comic substanțial, dintre toate personajele caragialiene feminine, este, considerăm noi, Mița Baston din D-ale carnavalului. Câtă energie animă femeia aceasta, cât luptă ea pentru amorul ei ilicit și toxic și cât orgoliu tăinuiește replica știe orice lector atent al comediei scriitorului. Iar câtă Încrâncenare vecină cu patologia există În zbuciumul ei comico-tragic e de ordinul evidenței. De altfel, inițial lucrarea aceasta, care avea ambiția de se constitui Într-o schiță de psihologie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cu tradiție e cea a amorului nelegitim: un amant / o amantă e un imperativ social. Amantul e asociat amorului ilicit, dar pare necesar și societatea Îl acceptă, Îl tolerează; un amant (Îi) confirmă femeii puterea ei de seducție, Îi satisface orgoliul și-i pigmentează existența. Și mai e și la modă: absența unui amant, În lumea În care Își duce existența, pare a periclita respectul de sine. Așa cum, pentru bărbat, o amantă certifică prestigiul social și virilitatea. Personajul feminin din creația
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pasiv atribuit femeii prin tradiție și conduce, e drept, din umbră. Cuvântul ei are greutatea unui acord politic: „Ei! eu te aleg, eu și cu bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea... Primești?...”. Negociază cinstit și ferm, riscând să lezeze orgolii și să sfideze Centrul: Îi propune lui Cațavencu un schimb reciproc avantajos, neținând seama de interese politice. Singurul lucru ce contează rămâne aparența onorabilității, salvarea imaginii de sine. Relația amoroasă dintre ea și prefect e cunoscută În urbe, Însă un
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
o soțietate fără moral și fără prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai (cu finețe) puțintică răbdare...”. Iar Trahanache permanentizează exercițiul răbdării de ceva vreme, amorul dintre Fănică și Zoe nu-i lezează nici ambițul, nici orgoliul: „TRAHANACHE: (și mai indignat): Ai puțintică răbdare... zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Joițica, ori pe amicul Fănică, totuna e... E un om cu care nu trăiesc de ieri, de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
fiindcă i-a adus grave ofense, lezându-i onoarea. Prevenitul o consideră „pramatie” („Bravos, domn’ judecător! Ai văzut și dumneata acușica ce pramatie e dumneei?”, iar Leanca - comersantă de băuturi spirtoase - ripostează; despăgubirea impusă de rezoluția judecătorului nu poate tămădui orgoliul rănit: „Da, domn’ judecător, onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?”. Inculpatul / prevenitul Iancu Zugravu, cu Îndeletnicire incertă, vine beat la judecătorie și nu ezită să-și manifeste condescendența față de limitata putere de Înțelegere a femeii: „Aia a fost la
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]