KorAP: Find »[drukola/base=păși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...189 190 191 ...346 >

8,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

minute. Apoi ieși afară, Își puse pălăria la loc pe cap și-și zornăi mărunțișul din buzunare. Urcă Înapoi pe străzile În pantă și de data aceasta (cu inima despovărată) se opri În toate locurile cărora le rezistase când coborâse. Păși Într-o locantă, pentru o cafea și-un fum de narghilea. Se duse Într-o cafenea pentru un pahar de ouzo. Jucătorii de table strigară: ― Hei, Valentino, nu joci o partidă? Se lăsă ademenit să joace, Întâi numai una, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu sâmburi cu tot, ca să aibă ceva În stomac. Acum, ducând chureki acoperite cu semințe de susan, se Înghesui Înapoi În mulțime. Se strecură pe lângă camerele de zi În aer liber (unde familiile stăteau și ascultau radioul În surdină) și păși peste corpuri care spera că dormeau. Se simțea Încurajat și de un alt eveniment. Chiar În acea dimineață se răspândise zvonul că Grecia trimitea o flotă de vapoare ca să evacueze refugiații. Lefty se uită În largul Mării Egee. Cum trăise pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
savoare cu care o făceau petalele de trandafir și mierea În patiseriile locale. Lefty se puse din nou pe mers și curând ajunse la cazinoul din Smirna. Intrarea, flancată de ghivece cu palmieri, era somptuoasă, dar ușile erau larg deschise. Păși Înăuntru. Nu-l opri nimeni. Nu era nimeni prin preajmă. Urmă covorul roșu spre primul etaj și intră În sala de jocuri. Masa de barbut era liberă. La roata de ruletă nu era nimeni. Totuși În colțul Îndepărtat niște bărbați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
era ieri. Pe 8 septembrie 1922, generalul Hajienestis, În cabina sa, se ridică În capul oaselor În pat, Își freacă mai Întâi piciorul drept și apoi pe cel stâng, ciocănește În ele și se ridică. Se duce sus pe punte, pășind foarte demn, exact așa cum se va Îndrepta spre propria-i moarte, În Atena, când va fi executat pentru pierderea războiului. Pe chei, guvernatorul civil grec, Aristides Sterghiades, se urcă Într-o șalupă care să-l scoată din oraș. Mulțimea huiduie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
consulatului francez. O garnizoană de soldați din infanteria marină formează un culoar care se Întinde de-a curmezișul cheiului, până În port. Tricolorul coboară. Pe ușa consulatului Încep să iasă oameni: bărbați În costume albe și femei cu pălării de paie. Pășesc braț la braț spre o șalupă care așteaptă. Printre puștile Încrucișate ale infanteriștilor, Lefty vede pudra proaspătă de pe obrajii femeilor, trabucurile aprinse În gurile bărbaților. Una dintre femei ține sub braț un pudel mic. O alta se Împiedică și Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
acolo până la ora șapte dimineața. Dacă vreun refugiat va fi luat la bord În această perioadă, se va Întâmpla fără știrea mea. S-a Înțeles? ― Înțeles, să trăiți. Doctorului Philobosian nu i-a trecut prin cap că trupul peste care pășise În stradă era al fiului său cel mic. Observase numai că ușa de la intrare era deschisă. În hol, se opri ca să tragă cu urechea. Nu se auzea nimic. Încet, ducând și acum după el trusa medicală, urcă scările. Toate luminile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
minte realitățile conjugale esențiale: că, pentru a fi fericit, trebuie să găsești varietate În repetiție și că, pentru a Înainta, trebuie să te Întorci de unde-ai plecat. Sau, În cazul bunicilor mei, Încercuirea s-a făcut după cum urmează: când au pășit de jur Împrejurul punții pentru prima oară, Lefty și Desdemona erau Încă frate și soră. A doua oară erau mire și mireasă. Iar a treia erau soț și soție. În noaptea nunții bunicilor mei, soarele a apus chiar În dreptul prorei vaporului, arătând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Casa de pe strada Hurlbut unde Îi conduse Lina era o casă modestă, cu etaj, din cărămidă spălăcită. Bunicii mei se uitară la ea din mașină, cu gura căscată și Înțepeniți, până când, dintr-o dată, ușa de la intrare se deschise și cineva păși afară. Jimmy Zizmo avea atâtea Însușiri, că nu știu de unde să Încep. Botanist amator; antisufragist; vânător de trofee, fost deținut, traficant de droguri, abstinent - alegeți ce vreți. Avea patruzeci și cinci de ani, aproape de două ori mai mult decât soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
crezi că ar bate la ușă? ― Cine vrea să omoare?! strigă Desdemona, ieșind din bucătărie. ― E doar un fel de-a spune, zise Lina, care știa mai multe decât lăsase să se vadă despre activitatea de importator a soțului ei. Păși tiptil spre ușă și o deschise. În prag stăteau doi bărbați. Purtau costume gri, cravate În dungi, ghete negre. Aveau perciuni scurți. Țineau În mâini serviete asortate. Când și-au dat jos pălăriile, au scos la iveală un păr castaniu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
spui acolo? Zizmo zâmbi. ― Graviditatea. Era ca un labirint. Desdemona se tot Întorcea când Încolo, când Încoace, pe stânga, pe dreapta, Încercând să-și găsească o poziție comodă. Fără să se scoale din pat, rătăcea pe coridoarele Întunecate ale gravidității, pășind peste oasele femeilor care trecuseră pe acolo Înaintea ei. În primul rând mama ei, Euphrosyne (cu care, brusc, Începuse să semene), bunicile ei, străbunicile, și toate femeile dinaintea lor, mergând Înapoi prin preistorie până la Eva, pe al cărei pântec fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
el. Elocvent? Omu’ ăsta te amețește vorbind. Urcând, Desdemona Începea să-și dea seama cum stau lucrurile. Costumele elegante ale bărbaților de afară. Decorațiunile dinăuntru. Sora Wanda ajunse sus: ― Aici e grupa noastră de pregătire. Și deschise larg ușa. Desdemona păși pe ultima treaptă și le văzu. Douăzeci și trei de adolescente, toate Îmbrăcate În chador colorat și cu basma pe cap, cosând la pânze. Nici măcar nu-și ridicară privirile de la ce lucrau când Comandanta Supremă o aduse pe necunoscută. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-uri duioase, fete plinuțe și fete slabe, fete copilăroase, care purtau medalioane În formă de inimioare, și fete care Îmbătrâniseră Înainte de vreme și lucrau ca secretare la firme de asigurări. Era Sophie Georgopoulos, care rămăsese cu un mers ciudat de când pășise pe cărbuni Încinși Într-o excursie cu cortul, și mai era Mathilda Livanos, cuprinsă de o lehamite supremă, așa cum le stă bine fetelor frumoase, care nu arătase nici un interes pentru Milton și nici măcar nu se spălase pe cap. Săptămână de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
peste tejghea; mormane afânate de ouă jumări, filmate În culori aprinse; casa de marcat deschizându-se iarăși și banii adunându-se. Până când, În cele din urmă, Îi vedem pe Milton și pe Tessie Îmbrăcați cu ce au ei mai bun, pășind În urma unui agent imobiliar Într-o casă mare. Cartierul Indian Village era doar cu douăsprezece străzi mai la vest de Hurlbut, dar, cu toate acestea, era o lume total diferită. Cele patru străzi mai mari, Burns, Iroquois, Seminole și Adams

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
veche pasiune, o creștere a pulsului pe care n-o mai simțise de când cobora de pe munte ca să exploreze străzile lăturalnice ale Bursei. Parcă lângă trotuar și se repezi Înăuntru. Trecu de clienții surprinși (care nu erau obișnuiți să vadă albi), păși peste rastelurile pe care stăteau cutii de aspirină, leucoplasturi și laxative și se duse la ghișeul farmacistului, În spate. ― Poftiți, Îi spuse farmacistul. ― Douăzeci și doi, răspunse Lefty. ― Așa să fie. Încercând să Îndrepte drama din zilele cu jocuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se sfârșeau? Încerca să nu se uite la mine. Se ascundea după evantaie. Apoi Într-o zi Tessie a trebuit să plece și Desdemona a fost silită să stea cu bebelușul. Cu băgare de seamă, a intrat În camera mea. Pășind prudent, s-a apropiat de pătuțul meu. Sexagenara cu veșminte negre s-a aplecat să cerceteze bebelușul În scutece roz. Poate ceva din expresia mea a declanșat o alarmă. Poate că stabilea deja conexiunile pe care avea să le facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-l folosească. Ideea era să-l sperie pe tâlhar. Dacă nu-i ieșea, Milton era gata să plece. Oldsmobile-ul era parcat În spate. Putea ajunge acasă În zece minute. Clanța se clătină din nou. Și, fără să se gândească, Milton păși spre ușa de sticlă și strigă: ― Am pistol! Doar că nu era pistolul. Era sandvișul cu șuncă! Milton Îl amenința pe tâlhar cu două felii de pâine prăjită, o felie de carne și niște muștar picant. Cu toate acestea, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mele i-ar surâde așa ceva, domnișoară Marsh. ― Mă tem că În momentul de față n-avem nimic mai tradițional să vă arătăm. Îl conduce pe un culoar alb și câteva trepte În jos, pe o scară deschisă. Și acum, când pășesc În camera de zi de la demisol, Începe să se Învârtă și capul domnișoarei Marsh. Cu un zâmbet larg, care-i dezvăluie o vastă porțiune de gingie superioară iepurească, cercetează tenul lui Milton, părul, pantofii. Se uită din nou la formularul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
a stat niciodată vreun oaspete: doar Desdemona - pentru scurtă vreme Împreună cu soțul ei și multă vreme singură. Dar (ce era mult mai important pentru un copil) Middlesex avea o grămadă de borduri de mărimea unui pantof, pe care puteai să pășești. Avea alveole adânci, de beton, În dreptul geamurilor, perfecte pentru a fi transformate În fortărețe. Avea terase și pasarele. Capitolul Unsprezece și cu mine ne cățăram peste tot pe Middlesex. Lefty spăla geamurile și, cinci minute mai târziu, apăream eu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Pointe și-a lăsat numele gravat În ciment: J.P. Steiger. Mai există și o crăpătură, unde furnicile sunt În război. Acum traversăm porțiunea de iarbă dintre trotuar și stradă. Și acum ajungem la bordură. Eu cobor. Lefty nu. În schimb, pășește În gol, la o palmă de bordură. Ținându-l Încă de mână, râd de el că e așa de stângaci. Lefty râde și el. Dar nu se uită la mine. Se uită Înainte, În gol. Și, ridicând privirea spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
un an Înainte, aceleași fete fuseseră figurine de porțelan și-și vârau piciorușele cu grijă În bazinul dezinfectant de la piscina publică. Acum erau niște creaturi mărețe. Mișcându-mă prin aerul umed, mă simțeam ca un scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor mele de clasă. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
față și să stea acolo și să vorbească. În acel moment tocmai Începea să-și dea seama de asta. Eram martoră la descoperirea de către un individ a celui care putea să fie. La indicația regizorului, Antigona noastră respiră adânc și păși pe scenă. Roba albă Îi era prinsă În jurul bustului cu o panglică argintie. Când ieși În briza caldă, Îi flutură. ― Ajută-mă ca leșu-i să-l ridic... să-l duc... Maxine-Ismena răspunse: ― Să-nfrunți opreliștea? Tu să-l Îngropi ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-i mai vorbească tot restul zilei. Părintele Mike profită de acest fapt ca s-o ducă pe Tessie sus, pe terasă. Milton se urcă În mașină și plecă. Mai târziu am dus cu mătușa Zo niște gustări pe terasă. Tocmai pășisem pe pietrișul dintre balustradele groase de mahon, când i-am văzut pe Tessie și pe părintele Mike stând pe scaunele negre, de fier. Părintele Mike o ținea pe mama de mână, cu fața lui bărboasă aplecată spre ea, și Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Selfridge. Îl prinde de curea și de guler, da? Și-l ridică vreo juma’ de metru În aer - și lustruiește barul cu el! ― Să mor io! ― Nu glumesc. Îl Înmoaie pe Fridge În propria lui borâtură. În acel moment am pășit și noi pe verandă. Obiectul și Rex Reese stăteau unul lângă altul pe o banchetă albă de răchită. Afară era Întuneric, răcoare, dar Obiectul era Încă În costum de baie, un bikini cu trifoi. Avea un prosop de plajă Înfășurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ceva spart În spatele cabanei, urmat de râsete. Obiectul făcu un pas spre mine. ― Ce fac acolo? ― Nu știu. Dintr-o dată, micuțul geam al barăcii se lumină. Băieții aprinseseră un felinar Coleman Înăuntru. Apoi ușa de la intrare se deschise și Rex păși afară. Zâmbea ca un comis-voiajor. ― E cineva aici care vrea să vă cunoască. Moment În care ridică o capcană, zgâlțâind șoarecele dinăuntru, făcut piftie. Obiectul zbieră: ― Rex! Sări Înapoi și se ținu de mine. ― Ia-l de aici! Rex Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
deal simțeam prezența orașului Petoskey, fumul de la sobele și coșurile de acolo. Pe malul apei iarba devenea mlăștinoasă. M-am cățărat pe dig și m-am plimbat Încoace și-ncolo, ținându-mi echilibrul. Mi-am Întins mâinile lateral și am pășit țanțoș, În stilul Olgăi Korbut. Dar nu puneam prea multă inimă. Și eram prea Înaltă ca să fiu Olga Korbut. Mai târziu, la un moment dat, a ajuns la mine vâjâitul unei bărci cu motor. Mi-am umbrit ochii cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]