8,290 matches
-
neamurilor, adică Apostolii Domnului, tot astfel și noi, cârmuitori și cârmuiți, să așternem veșmintele noastre înnăscute, adică trupul nostru și dorințele acestuia, înaintea Duhului nostru Iisus Hristos. Iar aceasta nu numai ca să ne învrednicim să vedem și să ne închinăm patimii Sale celei aducătoare de mântuire și sfintei Sale învieri, ci să ne bucurăm și de împărtășire deplină cu El. Căci Apostolul Pavel spune: "Dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai Învierii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Ce-i dau o aură divină. Mai cată cu privirea-n colțuri Și nu zărește nicio floare, Îi fac pereții mucigaiuri Și schimbă a camerei culoare. Pe masă-s scrijelite inimi Sunt semne-n gest copilăresc; În inimă sunt numai patimi Dar nicio urmă de regret. În camera de doi pe doi Se zbat dorințele prea aspru, Dar sunt pereții mult prea goi În camera de trei pe patru! Lohmüller Beatrice 02 iunie 2015 https://poeziebeatricelohmuller.wordpress.com/2015/06/03
POETUL de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362262_a_363591]
-
nici măcar în relația cu Sfântul Duh ci trebuie însoțită de schimbarea totală a stării noastre și transformarea ei în “templu al Sfântului Duh” (1 Cor. 3, 16-17 6, 19), ceea ce vrea să însemne des-pătimirea completă, înțeleasă ca o desprindere de patimile umane, pentru o îndumnezeire totală. Omul ajunge la țintă în măsura în care păstrează permanent legătura spirituală cu arhetipul său, Iisus Hristos cel Înviat. La fel cum “semnificația icoanei nu se află în ea însăși, ci în persoana care este reprezentată, semnificația omului
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
nu se află în ea însăși, ci în persoana care este reprezentată, semnificația omului nu se află în el însuși, ci în modelul său, în Arhetipul său divin” . Această condiție îl obligă pe om la despătimire, altfel spus, la transformarea patimilor sale, care sunt născute iraționale în existența sa, spre acțiuni raționale care pot să-l ridice pe om la asemănarea cu Dumnezeu. Altfel spus, “scopul vieții spirituale nu este de a distruge patimile omului, ci de a le orienta într-
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
om la despătimire, altfel spus, la transformarea patimilor sale, care sunt născute iraționale în existența sa, spre acțiuni raționale care pot să-l ridice pe om la asemănarea cu Dumnezeu. Altfel spus, “scopul vieții spirituale nu este de a distruge patimile omului, ci de a le orienta într-o altă direcție, de la rău spre bine, și aceasta nu prin mijloace exterioare, violente, ci prin schimbarea și transfigurarea în virtuți, cu ajutorul luminii necreate a Sfântului Duh, pentru ca omul să poată cuceri adevărata
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri”, așa cum ne descoperă Sf. Isaac Sirul. De fapt, însăși tensiunea lăuntrică pe drumul ieșirii din dependență nu se poate menține în afara acestei cunoașteri. Ieșirea din dependența patimilor presupune: „Să ieșim din lume [...], ne îndeamnă Cuviosul Isaia Pustnicul, ca să cunoaștem cele în care suntem”. În primul rând, trebuie să precizăm faptul că principiile și legile după care funcționează lumea duhovnicească, spirituală sunt complet diferite și uneori contrare celor
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
s-a încredințat Domnului. Închinarea în duh se referă la curăția sufletului și a minții, presupunând o permanentă mișcare lăuntrică a inimii și a gândului. Dumnezeu fiind duh, adică netrupesc, înseamnă că și închinarea trebuie să fie netrupească, adică fără patimi, fără păcate. Prin excelență, credința creștină ortodoxă este una duhovnicească centrată pe duh. Există chiar și o cultură a duhului. Închinarea în adevăr se referă la răstignirea patimilor trupești, adică să lepezi și să sacrifici poftele cele iraționale, să te
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
adică netrupesc, înseamnă că și închinarea trebuie să fie netrupească, adică fără patimi, fără păcate. Prin excelență, credința creștină ortodoxă este una duhovnicească centrată pe duh. Există chiar și o cultură a duhului. Închinarea în adevăr se referă la răstignirea patimilor trupești, adică să lepezi și să sacrifici poftele cele iraționale, să te răstignești pe tine însuți. Iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur referitor la aceasta: „ Dacă cele mai înainte erau tip (prefigurare), tăierea împrejur, arderile de tot
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu iartă-mă, Părinte
OARE M-AI PĂRĂSIT?! de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378722_a_380051]
-
Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră la margine de drum Ori doar o mică frunză, ori firicel de fum, Cu dragoste-ntreită spre ceruri aș striga - Să fie-n toate, Doamne, numai voința Ta! Referință Bibliografică: Mă simt ca o sămânță
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu, iartă-mă Părinte
OARE, M-AI PĂRĂSIT? de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378740_a_380069]
-
mai mare sărbătoare a creștinătății, Învierea Domnului Iisus Hristos. Pregătirile pentru această mare sărbătoare de Paști începea cu prima zi a Postului Mare. De obicei, părinții posteau întregul post, pe când noi, cei mici, posteam numai prima săptămână și în Săptămâna Patimilor. În toată această perioadă, mama ne povestea despre suferințele lui Iisus Hristos și despre toate câte a pătimit pentru credință și mântuirea noastră. Ne adunăm, seara, grupuri-grupuri de copii, mergeam la Denii și ascultăm smeriți slujba celor doi preoți din
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
în cochilii de tunet frunzișul pângărit de sub poteci! Grădini zâmbesc de sub mătănii stinse adulmecând sub lungi povești pieirea, din bulbi de rouă veșnicii prelinse se-agață-n rugi îngenunchindu-și firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii, și pe mormintele de flori așează marea cu valuri ninse-n ierni de păpădii! Referință Bibliografică: IERNI DE PĂPĂDII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina
IERNI DE PĂPĂDII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378817_a_380146]
-
din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Între -nduplecare, mistuire sau prea plin Când pășesc desculță alergând spre tine, Mă-nspăimântă numai apa prefăcută-n vin Ale celor dinaintea mea sau după mine. Mierea vorbei lor și piepturi fremătând Poartă smirne,patimi și luciri divine Nu mi-a fost nicicând mai frică să te văd mușcând Trupul celor dinaintea mea sau după mine Din secunde și din semnele de întrebare Cel care iubește se va îmbăta pe sine Cad arzând din ceruri
CELOR DINAINTEA MEA SAU DUPĂ MINE ( PARTEA A DOUA) de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378802_a_380131]
-
adâncă. Pecetea gurii mele pe talpă ți-a crestat, Sărutul de sub maluri de caldă-îmbrățișare Și cum te poartă viața, perfid, neașteptat, Iubita mea, ai grijă pe unde-ți faci cărare! Și grâul tău în palme, l-am semănat arzând, Sub patimi și sub creste de dor și-încrâncenare Și te-am purtat pe brațe și te-am văzut plângând, Sub cercul ce se-închide, iubito, cu mirare! Referință Bibliografică: Sub cercul ce se-închide / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUB CERCUL CE SE-ÎNCHIDE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377708_a_379037]
-
NU TE ÎNTREBI, IUBITE Și-n toamna aceasta prea curând tu ai venit, Între cuvinte cenușii și amurguri înghețate Lăsând durerea strânsă în pumnii tăi, deoparte. Să nu întrebi, iubite, de gândul meu ce s-a ivit, În dimineți cu patimi, cu dorul tău, eu m-am trezit Copacul nostru care-n fiecare primavară a-nflorit, Acuma rodul său ne-adună ca semn de bucurie Rămâi, rămâi statornic pe vecie! DINCOLO DE ZID La zidul acesta m-am văzut ghemuită Fără de respirație
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
eu sunt pădurar peste zona asta , nimeni să nu se atingă de pădure ,că are de a face cu mine! Io zic mereu că pe mine parcă m-a facut maica - fie-i țărâna ușoară - în pădure.... Apoi unul are patimă cantului, altul a iubitului, altul a paharului,altul a vorbei meșteșugite, cum l-a rânduit Dumnezeu. Io am patimă asta, a pădurii .... Că de asta e omul om,... să lase ceva după el, Vasile a lu’Don râdea și nu
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
mine! Io zic mereu că pe mine parcă m-a facut maica - fie-i țărâna ușoară - în pădure.... Apoi unul are patimă cantului, altul a iubitului, altul a paharului,altul a vorbei meșteșugite, cum l-a rânduit Dumnezeu. Io am patimă asta, a pădurii .... Că de asta e omul om,... să lase ceva după el, Vasile a lu’Don râdea și nu prea, căci și el simțea la fel și îi era drag prietenul asta a lui , care vorbea cu prea
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
răspunsurile ; peste mulți ani ,atunci cînd trecerea mea printre mii de răsărituri și apusuri de soare se va opri. Dar așa picura Domnul în unii dintre copiii lui cîte o ardere ! O ardere pe care pămîntenii o numesc har, sau patimă sau chemare sau putere sau dor. Oricum s-ar numi această ardere divină, ea ne călăuzește gîndurile și pașii în trecerea numită viață-pentru a face voia Lui. Iar mie... mie... Îmi este dor de un cîntec ! Visez la ziua în
CANTEC PIERDUT de MIRELA PENU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377733_a_379062]
-
umeri de copii Și în sentințe strâmbe sunt multe vieți proscrise Iar morți de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi de neputințe cu viață-abandonată. Destine stau clădite
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cuțite dure pe umeri de copiiși în sentințe strâmbe sunt multe vieți proscriseIar morți de suflet umblă prin lumea celor vii.Se poartă aroganța, această vechiturăCe lasă-n urmă aburi de putred și otravă,În inimi mult prea pline de patimă și urăDă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă.E-atâta tulburare între pereți de cearăCă geamandura vieții stă-n umbre ancorată,Amestecate-s toate și dau pe dinafarășuvoi de neputințe cu viață-abandonată.Destine stau clădite pe umeri mult
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
i somnul să îi aline spune i că ochi mi se pierd în privire că îl aștept și el nu mai vine spune i ce vrei că am tot ce mi am dorit dar lipsește chemarea cel nevenit așteptarea din patimi păcatul voit pasăre în zbor doar tu știi ce i dor cu ce se alină durerea împlinită din ce se prepară așteptarea nemărginită cu ce se alungă chemarea voită de azed Referință Bibliografică: pasăre în zbor / Anghel Zamfir Dan : Confluențe
PASĂRE ÎN ZBOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377764_a_379093]
-
am ajuns să trăim. Eu , bătrăn și gârbav plîng pentru ce s-a distrus iar tu, mlădiță tânără, plîngi pentru ce nu mai găsești! S-a urâțit românul , fetițo, s-a chircit la suflet căci l-a cuprins neîncrederea și patima banului ! Nu mai are rînduială , nu mai are rost, nu mai are drag de pămănt și de mamă! Îsi face case frumoase, cu garduri înalte , dar nu-ți mai dă o cană de apă pe arșită! Rătăcește prin lume și
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Urcușul stăruitor pe treptele cunoașterii de unde mai și cazi a devenit una din obișnuințe. Am intrat într-un vârtej înspăimântător care-mi tulbură liniștea, curiozitatea roade sub unghii cu toată patima înfiptă-n ascuns determinându-mă. Se impune să-mi schimb rotițele minții, să nu mai calce una într-alta până la nesfârșitul preciziei și moartea să le continue ciclul. Din toate părțile vin semnele unei alte iubiri care încurcă lucrurile. Referință
SCHIMBAREA OBIŞNUINŢEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377804_a_379133]
-
de a-i face rău dacă acesta ar greși cu ceva. Soțul urmărit nu comite însă nimic ce i s-ar putea imputa, pînă cînd, din neatenție, își calcă urina proprie. Acum geniul rău are dreptul să-l chinuie cu patima jocului, ducîndu-l pe această cale la ruină. Aceste numeroase datini și practici religioase, la care sînt supuse toate cástele, au cauzat englezilor, după cum s-a spus [249], mari dificultăți, în special în cadrul armatei. Cei care aparțin castelor superioare nu pot
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]