4,801 matches
-
o puternică și sănătoasă notă a pământului nostru românesc”. Romanele sale trebuiau să întărească dragostea de glie a românilor și să fie o frescă a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aspecte considerate de autor ca o datorie patriotică. Duiliu Zamfirescu credea că romancierul nu trebuie să ignore elementele timpului său, ci să le prezinte obiectiv, „în toată goliciunea și cu toate infamiile lor”. Scopul romancierului, îi scria el de la Roma la 1 octombrie 1889 lui Titu Maiorescu, este
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
1938, existând atât în perioada în care orașul a aparținut statului austro-ungar, cât și în perioada în care orașul a aparținut României. Afiliată Universității din Cernăuți, Junimea a fost înființată la 7 decembrie 1878. Ea a dus mai departe idealurile patriotice proclamate de Arboroasa, pe care autoritățile o desființaseră în luna noiembrie a anului precedent. Aproape toți membrii societății desființate s-au alăturat Junimii. Conducerea inițială i-a inclus pe Dimitrie Onciul ca președinte și pe Ciprian Porumbescu ca secretar. Membrii
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
culorile tricolorului românesc. Ei înălțau steagul la ocazii festive, precum și un însemn cu inscripția "Vivat, crescat, floreat Junimea". O adunare festivă a avut loc în ianuarie 1879, după care Junimea și-a început activitățile, care erau de natură culturală și patriotică, cu o atenție deosebită acordată istoriei culturale a românilor din Bucovina. Pe la sfârșitul anului 1880, societatea avea 39 de membri plini și 49 de susținători și se concentra pe purificarea limbii române pentru anul academic 1880-1881. Printre cei care i-
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
realizat o presiune puternică împotriva planurilor guvernului austriac de a muta universitatea la Brno. Pe parcursul anilor '80 ai secolului al XIX-lea, membrii au susținut în mod activ cultura românească pusă în pericol de dominația străină și au propagat idealuri patriotice. Ei au organizat conferințe dedicate istoriei și literaturii naționale la orașe și sate, spectacole și serate muzicale, literare și teatrale, sărbători cu cântece populare și dansuri tradiționale, precum și comemorări ai eroilor naționali. Pe la anul 1900, membrii societății înălțau tricolorul la
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
fost o societate a studenților români din Cernăuți, capitala Ducatului Bucovinei din Austro-Ungaria. Ea a funcționat între anii 1875 - 1877 și a atras mai multe zeci de participanți în activitățile sale, care au fost de natură atât culturală, cât și patriotică. O figură centrală în cadrul grupului a fost compozitorul Ciprian Porumbescu. a fost desființată de către autoritățile imperiale, iar conducerea arestată după ce unii membri au trimis două telegrame cu caracter politic Vechiului Regat. Cu toate acestea, un an mai târziu, organizația a
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
polonezi și ruteni ca grupuri pan-naționale. Inițiatorul Arboroasei, Teodor V. Ștefanelli, a fost membru al societății "România Jună" și a folosit statutul acelui grup ca un model pentru noua organizație. Scopul său declarat a fost de a îmbunătăți simțirea patriotică, literară și culturală a membrilor, de a dezvolta un spirit social și de a-i ajuta pe membrii mai săraci, inclusiv asistență medicală gratuită în caz de boală. Printre liderii săi s-au aflat studenții Ciprian Porumbescu, Gherasim Buliga, Ion
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
imensele-i cisterne de petrol și sondele sale urcând din Prahova până în vârf de munte, sugând la sute de metri păcură neagră ca iadul, scuipând-o la străini”". În același timp, Henric Stahl scrie mai multe pagini marcate de înflăcărare patriotică atunci când își descrie zborul deasupra teritoriului românesc (făcând abstracție de granița temporară a munților Carpați ce separau pe atunci Vechiul Regat de Transilvania, "„despărțind același pământ românesc”"), când încearcă să arunce drapelul românesc înspre Polul Nord, când îl învață pe un
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Poemul vieții” etc. În urmă relaxării politice de la sfârșitul anilor 1960, organizează un cerc literar, transformat ulterior în Cenaclul literar Vasile Cârlova, inițial al veteranilor de război de pe lângă Cercul Militar Național. Devenind rapid un cenaclu de înaltă ținută culturală și patriotică, este frecventat de personalități importante ale vietii culturale, atât militari cât și civili: Generalul lt. Paul Leonida (ofițer din M. St. M), Generalul lt. Pavel Zăgănescu, Generalul Titus Gârbea, șeful misiunii de legătură între armata germană și română, General col
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Frontul Național (în franceză Front Național, acronim FN) este un partid politic francez înființat în anul 1972. Partidul este calificat că unul de extremă dreapta care se folosește de un stil naționalist. Frontul Național se poziționează ca fiind un partid "patriotic" și "național" în sensul "identității, tradiției și suveranității franceze". Un concept central al FN este "préférence naționale" (preferință națională), în conformitate cu motto-ul "Leș Français d’abord" ("mai întâi francezii", precum și un titlu de carte a lui Jean-Marie Le Pen). Așa că
Frontul Național (Franța) () [Corola-website/Science/335206_a_336535]
-
ca de exemplu „ahazij” și dansuri ritmice - „dabqa” (dabakat) sau „raqs”.După aceștia venea un grup condus de Sheikh Abu Abd al Qazzaz, care declama cu voci răsunatoare poezii "muashshahat" și versete din Coran., imnuri în cinstea Profetului și lozinci patriotice ca de pildă „Iftah al bawaba, Abd al Hamid al mansur!” (Deschide porțile, Abdul Hamid cel victorios!). Apoi veneau reprezentanți ai ordinii - jandarmi, poliție călare și călăreți pe cămile, în straie de sărbătoare.După aceștia veneau călare notabili din familii
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
succes al propagandei naziste despre prototipul de tanc cu mai multe turele Neubaufahrzeug. Mareșalul Kulik crezuse propaganda și ordonase oprirea producției tunurilor ușoare anti-tanc de 45 mm și a tunurilor de câmp divizionare de 76,2 mm. Începutul Marelui Război Patriotic a arătat că tancurile germane aveau un blindaj mai slab decât se credea. Unele dintre ele erau chiar vulnerabile la mitralierele de calibru greu DShK. Tunurile de câmp divizionare de 76 mm, produse înainte de război, puteau străpunge vehiculele germane cu
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
parte din anii următori, deoarece William al III-lea nu avea încredere deplină în fostul susținător al Stuarților. Chiar și apărătorii lui Churchill, printre care faimosul său descendent și biograf Winston Churchill, au avut dificultăți pentru a găsi justificări morale, patriotice sau religioase ale trădării sale. În conformitate cu Chandler, este dificil ca Churchill să fie absolvit pentru lipsa lui de compasiune, cruzimea, nerecunoștința și trădarea lui pentru un om căruia îi datora aproape totul. Suspiciunile lui William s-au dovedit fondate, când
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
din război, iar speranțele lui Ludovic al XIV-lea într-o victorie timpurie au fost distruse. După victoriile succesive de la Landau pe Rin și Trier și Traben-Trarbach pe Mosela, chiar și conservatorii nu au putut să-și reprime admirația lor patriotică. Regina Anna l-a răsfățat pe favoritul ei la palatul regal Woodstock, dar treptat relația soției lui Marlborough cu regina a început să se răcească. Ducii de Marlborough avansaseră pe plan social și datorită relaților apropiate cu regina Anna, dar
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
după război. Într-un context în care liderii mișcării naționale românești din Transilvania au militat încă de la intrarea României în război pentru înființarea unei unități cu specific național român pe teritoriul american, în luna aprilie 1917 o delegație numită “Misiunea Patriotică Română” și formată din preoții Vasile Lucaciu, Ioan Moța precum și din locotenentul (mai târziu diplomat) Vasile Stoica, a fost trimisă din ordinul Marelui Cartier General al Armatei Române în Statele Unite ale Americii. Printre scopurile acesteia a fost și acela de
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
lui Alexandru Duiliu Zamfirescu în reluarea relațiilor diplomatice au fost evidențiate astfel în raportul întocmit de Victor Dimitriu la întoarcerea în țară: „tov Zamfirescu, spre deosebire de Argentina, a fost mult mai activ, a avut o comportare serioasă, a susținut, în mod patriotic cu vehemență, realizările regimului nostru și a lucrat în colectiv, cu toate acestea, bilanțul practic al acestor relații ale sale destul de vechi a fost redus...”. Alexandru Duiliu Zamfirescu era un bărbat frumos și mândru, după cum îl descriu cei care l-
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj‑Napoca, 1970 <ref<nowiki/>http://musicologypapers.ro/Revistevechi/Lucrări%20de%20Muzicologie%20vol%206.pdf<nowiki/ref> "Leș Sciences musicales en Roumanie au XIX-ème siècle", în „Acta musicologica”, nr. 3-4, Basel, 1971 Tradiții ale cântecului patriotic, în „Studii de muzicologie”, vol. VII, Editura Muzicală, București, 1971 Articolele monografice: E. Caudella, P. Ciuntu, D.G. Kiriac, G. Dima, I. Ivanovici, K. Mikuli, I. Mureșianu, G. Musicescu, C. Porumbescu, Ț. Popovici, E. Wachmann, I. Vorobkievici, în "Grove’s Dictionary
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
simboluri și mituri fondatoare. Până la 1880, domeniul istoriei era deschis oricui, neexistând o specializare în sens strict. De altfel, în întreaga jumătate secundă a secolului al XIX-lea a fost caracteristică legătura strânsă dintre scrierea istoriei și finalitatea politică și patriotică. În această privință, a avut loc o relaxare după realizarea în 1918 a Marii Uniri. În preajma începutului secolului XX, a avut loc o confruntare acerbă între generația veche, reprezentată de figuri precum B.P. Hasdeu, Gr. Tocilescu, V.A. Urechia, și
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
interpreților, face ca Simfonia nr. 4 să fie printre cele mai rar interpretate simfonii ale sale. Șostakovici a început să lucreze la Simfonia nr. 4 în septembrie 1935. Precedentele sale două simfonii, finalizate în 1927 și 1929, au fost lucrări patriotice cu final coral dar noua lucrare era diferită. Spre sfârșitul anului 1935 a spus într-un interviu "Nu îmi este teamă de dificultăți. Este probabil mai ușor, și cu siguranță mai sigur, să urmezi o cale bătută, dar este și
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
drept a fi un profet al burilor (populație albă din Africa de Sud). În consecință porecla lui a devenit „Siener”, care în afrikaans înseamnă „văzător” sau „ghicitor”. Prezicerile sale aparent exacte ale evenimentelor viitoare au fost de obicei înfășurate într-un format patriotic, religios. În timpul celui de-al doilea război al burilor acesta a dobândit o reputație care la făcut să fie un companion de încredere, și consilier al generalului de la Rey și președintelui Steyn. Adevărata măsură a influenței sale asupra acestor persoane
Siener van Rensburg () [Corola-website/Science/333831_a_335160]
-
a mediului istoric și natural. Stilul narațiunii este poetic, avântat și plin de patos, iar peisajele evocate (codrii și apele moldave) par incendiate cu o flacără lirică într-un mod asemănător cu impresionismul artistic. Pasiunea pentru trecutul istoric și avântul patriotic din anii de tinerețe ale lui Sadoveanu erau bine-cunoscute, după cum afirma Nicolae Iorga care l-a cunoscut după ce a preluat direcția revistei "Sămănătorul" în 1905. Istoricul îl considera pe tânărul scriitor bine documentat, dar nedispus să primească sugestii: „Trecutul îl
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Revoluției franceze a fost mutat la garnizoana din Strasbourg, cu începere de la 1 mai 1791. Aici l-a cunoscut pe primarul orașului, Philippe-Frédéric de Dietrich (se pare că în cadrul unei loji masonice). La cererea acestuia a compus mai multe cântece patriotice, printre care "l'Hymne à la Liberté pour la fête de la Constitution" („Imnul de libertate pentru Sărbătoarea Constituției”), imn cântat la sărbătoarea respectivă, care a avut loc la Strasbourg pe 25 septembrie 1791. Tot la Strasbourg a compus "Chant de
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
o subvenție de studii pentru fiul său. S-a stins din viață în 1897 la Roman după o boală necruțătoare și a fost înmormântat în cimitirul orașului natal. Profesorul Melidon - om cu o vastă cultură și cu un puternic sentiment patriotic, s-a dovedit a fi unul dintre militanții ridicării culturale și luminării poporului român, în al său "Lepturariu Românesc", Aron Pumnul prezentându-l ca fiind un luptător pentru dezvoltarea învățământului. Meritele sale au fost incontestabile în activitatea de îndrumare a
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
fantezie, care nesupusă însă unei discipline a literaturii a avut tendința de a aluneca cu ușurință spre bizarerii. Încercările sale lirice au încercat să imite pe cele ale altor poeți ai vremii (în special Grigore Alexandrescu) și au fost fie patriotice militante, fie de dragoste încărcate de convenționalism, fie încercări alegorice sau filozofice, grevate însă de un iz didacticist. Publicate în periodice, aceste încercări nu s-au ridicat la nivelul acelor cărora au încercat să le semene. A scris și proză
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
de lângă Alușta, la 50 km nord-est de Ialta. Satul nu are școală iar Șewkiy își propune să o înființeze. În Kurî Ózen înființează și distribuie revista "Șar-șur" pe care o scrie de mână. Aici scrie și o seamă de versuri patriotice. Îi învață pe copii să recite poeziile sale patriotice printre care "Tatarlîgîm" ("Tătărimea mea"), "Hakkîm íșún" ("Pentru dreptul meu") și "Ayt, Șatîrtaw" (" Hai, spune, Munte Neumblat!"). Hai, spune, Munte Neumblat! Hai, spune, Munte Neumblat, ce cazne treci? Tu ești străjer
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
nu are școală iar Șewkiy își propune să o înființeze. În Kurî Ózen înființează și distribuie revista "Șar-șur" pe care o scrie de mână. Aici scrie și o seamă de versuri patriotice. Îi învață pe copii să recite poeziile sale patriotice printre care "Tatarlîgîm" ("Tătărimea mea"), "Hakkîm íșún" ("Pentru dreptul meu") și "Ayt, Șatîrtaw" (" Hai, spune, Munte Neumblat!"). Hai, spune, Munte Neumblat! Hai, spune, Munte Neumblat, ce cazne treci? Tu ești străjer acestei lumi, tu ne petreci. Te-ai cățărat până la
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]