34,654 matches
-
ca de altfel În toate lagărele de muncă de pe Canal (În anul 1950 erau 14 lagăre principale, ce se Înșirau de la Cernavoda la Capul Midia), baza alimentației deținutului politic era rația zilnică de 750 grame de pâine; mâncarea că la penitenciare: dimineață - un polonic de fiertura Închisă la culoare, așa-zisa „cafea”, făcută din orz prăjit, la prânz - un polonic cu o fiertura de cartofi, arpacaș, mai rar fasole, si, si mai rar, mei (casă), iar seara - aceeași mâncare că la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
suficiente scule ca acelea amintite mai sus, așa că am fost repartizați câte doi „coloniști” la câte o roaba, un hârleț și o lopată. Așa cum Îmi aduc aminte de primă Înjurătură, prima palmă, prima bătaie la tălpi și prima celulă de la penitenciar, tot așa Îmi aduc aminte de primul meu companion de roaba, cu care m-am Înțeles perfect cât am lucrat Împreună (vreo zece zile), un cetățean la vreo 40 de ani. De la magazie (de fapt un șopron, care avea numai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
șters numele n. red.). Despre cel În cauză se cunoaște că În anul 1952 a fost condamnat la 3 ani Închisoare de Tribunalul Militar București pentru refuz de a depune jurământul militar și pentru instigații publice, iar după eliberarea din penitenciar s-a erijat În permanență În persecutat, creând impresia celor cu care intră În contact că este persecutat, ca ,,În țara noastră nu se poate realiza, atât el, cât și familia sa”. Ca urmare, s-a adresat În repetate rânduri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
afla dacă primește sau nu 3 milioane de euro. Judecătorii ieșeni au rămas ieri În pronunțare În dosarul În care dizidentul Alexandru Tăcu a cerut statului Român despăgubiri de 3 milioane de euro. Tăcu a declarat În fața instanței că directorul penitenciarului Gherla râdea și plângea atunci cand bătea deținuții”, relata ziarul ,,Ziua de Iași”, prin Ciprian Nedelcu. „Daune: Statul, stors de bani din vina Securității. 3 milioane de euro. Atât cere daune morale Alexandru Tăcu Statului Român pentru anii pe care i-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în marea burghezie, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot • Cercetarea calitativă a socialului, Mircea Agabrian • Epoca maselor, Serge Moscovici • Introducere în sociologia religiilor, Max Weber • Istoria politicilor sociale, Francis Démier • Istoria sociologiei, Charles-Henry Cuin, François Gresle • Manual de etnografie, Marcel Mauss • Mediul penitenciar românesc. Cultură și civilizație carcerală, Bruno Ștefan • Metode de cercetare în științele sociale, R. McQueen, Christine Knussen • Metodele în sociologie. Observația, Henri Peretz • Noile sociologii, Philippe Corcuff • Noțiunea de cultură în științele sociale, Denys Cuche • Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Au fost adunate acolo, pe lîngă școala noastră, și alte unități de diferite arme existente în Iași. Condamnatul se numea Leonte, iar crima lui era de spionaj în favoarea nemților, printre rîndurile tranșeelor noastre de pe front. Adus în mijlocul platoului, cu duba penitenciarului, Leonte avea o înfățișare disperată. După citirea sentinței de către grefier, Leonte, ajutat de un preot spre a se spovedi, a fost condus la un stîlp implantat în pămînt. Striga cît putea de tare "Lume, sînt nevinovat". Plutonul de execuție se
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Seara, Duduia era la familia ei. Mihai și tatăl său văd filmul Invitație la fericire cu Irene Dune și Fred Mac Murray. Miercuri, 13 martie. Mihai, colegii de clasă și profesorii, sub conducerea profesorului de Drept, I. V. Gruia, vizitează Penitenciarul Văcărești. A fost întâmpinat de G. Păcuraru, procurorul general al Curții de Apel, și Ion Deleanu, directorul general al închisorilor. Întâi, au vizitat Mânăstirea Văcărești, apoi atelierele, spitalul și diferite secțiuni ale închisorii. Pretutindeni, Mihai a primit explicații și s-
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de Asistență Socială, al ASCORIași În perioada 2004-2007 la următoarele instituții: World Vision, A.S.C.O.R. (Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români), Căminul de bătrâni „Sf. Impărați Constantin și Elena”, centrele de plasament „Gulliver”, „Primăverii”, „C.A. Rosetti”, „Ion Holban”, Penitenciarul de maximă siguranță din Iași și parohia „Sf. Haralalambie”. Preotul Ionuț Alexandru Figher a fost profesor de religie la școala specială „Trinitas” din Târgu Frumos și voluntar la biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din aceeași localitate (2005-2006
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
corului de colindători, concertele de colinde desfășurate la căminul cultural, organizarea unei piese de teatru și a unui paraclis la Centrul de plasament „Ion Holban” din Iași. Totodată, ca voluntar la ASCOR, desfășoară Între 2006 și 2007 diverse activități la Penitenciarul din Iași. Slujește ca preot paroh În satul Frenciugi, comuna Drăgușeni, protopopiatul III Iași. După promovarea examenului de capacitate preoțească În septembrie 2009 Își alege parohia Frenciugi, pe seama căreia va fi hirotonit la 10 mai 2010 diacon de Înaltpreasfințitul Teofan
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
pe Da Vinci cum nici Brâncuși nu l-a modificat pe Jalea cel ascuns nici lecțiile dure de la Rimsky nu l-au format pe Stravinsky nici Enescu nu l-a domolit pe Menuhin din plâns nici orele cu fanfara de la penitenciar nu l-au scos la lumină pe Louis Armstrong în spiritul formelor anterioare ci poate că, dimpotrivă, în direcția propriilor revolte, adevărate uragane și răzvrătiri, care s-au lăsat apoi cu o mare liniște o amnezie, în fapt, întâlnirea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
formează majoritatea; dincolo de el, e orașul Oakland. La nord de golf e un grup de ferme și cădiri, mari elegante, În mjlocul diferitelor plantații. În mijlocul golfului, o insulă Înaltă, pe alocurea cu pereți abrupți, În vârful căreia se ridică vestitul penitenciar În care se găsește renumitul traficant de alcool Capone. Vapoare uriașe Încărcate cu mărfuri intră sau ies pe această simbolică poartă de aur. Câteva vapoare Încărcate cu pietriș Îl descarcă Într-un punct Între Frisco și Berkeley, pentru a ridica
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fel de responsabilitate pentru crimele săvârșite, când ne referim la acțiunea de la Pitești dintre 1949 și 1951, există numeroase voci, chiar dintre victime, care susțin că s-a vorbit și s-a scris prea mult despre evenimentele macabre desfășurate în penitenciarul mai sus menționat. Desigur, întâmplări atât de traumatizante asemenea celor de la Pitești sunt greu de acceptat ca lectură și încă și mai greu de rememorat de către victime. Dacă suntem de acord că s-a vorbit destul de mult despre acțiune (cu toate că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
private. În ciuda eforturilor unor persoane din cadrul filialei județene a Fundației Culturale 'Memoria', sprijinite de Muzeul Județean Argeș și AFDPR Argeș (precum și, mai recent, de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România), starea de fapt este deplorabilă: o parte a penitenciarului (cea care cuprindea camera 4-Spital) a fost demolată, o alta renovată, iar planurile de viitor ale actualilor proprietari par să urmărească distrugerea ultimelor rămășițe. Dincolo de aberația privatizării unei foste închisori, fapt demult consumat, considerăm că atât statul român, cât și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
camera 4-Spital) a fost demolată, o alta renovată, iar planurile de viitor ale actualilor proprietari par să urmărească distrugerea ultimelor rămășițe. Dincolo de aberația privatizării unei foste închisori, fapt demult consumat, considerăm că atât statul român, cât și actualii proprietari ai penitenciarului au obligația morală de a conlucra pentru transformarea acestuia într-un muzeu memorial a ceea ce Soljenițîn numea 'cea mai cumplită barbarie umană a secolului XX'. Nu putem să nu ne exprimăm recunoștința și mulțumirile la adresa doamnei Ruxandra Cesereanu și a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
faptul că, încă din faza anchetării, condamnările lor erau cunoscute), dar și constituirea de rețele de informatori în cadrul închisorilor-practică ce avea să fie extinsă la nivelul întregii societăți odată cu desființarea oficială a detenției pe motive politice. Capitolul I Desfășurarea evenimentelor. Penitenciare și colonii 1. Suceava Începuturile. 'Reeducarea' lui Alexandru Bogdanovici În noaptea de 14 spre 15 mai 1948 s-a desfășurat o acțiune de proporții, în urma căreia au fost arestate câteva mii de persoane în toată țara. Cum închisoarea din Suceava
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din Moldova, ea a fost aleasă drept centru regional de detenție, numeroasele loturi din zonă fiind trimise aici pentru anchetare. Din cauza numărului masiv de arestați, anchetele nu se puteau desfășura în sediile Siguranței, astfel că ele au fost realizate în cadrul penitenciarului de către echipe de anchetatori formate din localnici și angajați ai Securității din județele în care activaseră grupurile cercetate. Anchetarea în cadrul închisorii avea și avantaje pentru Securitate, țipetele și vaietele celor torturați intimidându-i pe cei mai ușor de impresionat. Închisoarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de a se face remarcat în vederea unei eliberări. Cea mai importantă vizită a fost cea a colonelului Iosif Nemeș, însărcinat cu preluarea și coordonarea acțiunii lui Bogdanovici. Probabil la inițiativa lui Nemeș, s-a organizat o rețea de informații în penitenciar, din care au făcut parte atât Bogdanovici, cât și Țurcanu, scopul Securității fiind acela de a afla cât mai multe date despre cei arestați. De altfel, asemenea rețele s-au format în toate închisorile comuniste, administrația folosindu-se de acei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mai existat încercări de prelegeri despre materialismul istoric, precum și cântece intonate, dar acțiunea celor din jurul lui Bogdanovici a fost timidă și limitată tocmai din cauza împotrivirii majorității deținuților. Toate acestea au încetat în primele luni ale lui 1949, când, în incinta penitenciarului, s-au judecat procesele celor arestați. Singura activitate din această perioadă a constat în transmiterea unor note informative benigne, al căror unic scop era să indice administrației că Bogdanovici este dispus să colaboreze. O.D.C.C. și rivalitatea Bogdanovici-Țurcanu Procesele loturilor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pe lângă cei doi deja menționați, dintre cei mai activi au fost Ștefan Moravschi, Ion Bobu, Leonard Gebac, Ion Negură și Alexandru Mărtinuș, la etajul II, iar la etajul I, Lucian Pascaru și Doncaru. La camera 9, cea mai mare din penitenciar, s-a anunțat, prin martie 1949, înființarea unei Organizații a Deținuților cu Convingeri Comuniste (O.D.C.C.), la inițiativa lui Țurcanu și Bogdanovici. Activitatea acestei organizații consta în citirea și discutarea unor pasaje din opera lui Lenin și se desfășura în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
recunoaște că era informat de perchezițiile care urmau să fie făcute, ceea ce demonstrează că avea legături strânse cu unii reprezentanți ai administrației, deși nu cu toți, pentru că se încerca păstrarea discreției, trăsătură cu care ne vom întâlni și în celelalte penitenciare în care a fost ulterior exportată mișcarea. Cine au fost membrii administrației cu care au colaborat Țurcanu și Bogdanovici? În afara prezenței importante a lui Iosif Nemeș la Suceava, mai este menționat ofițerul politic Stângă; acesta ar fi primit de la Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nemeș la Suceava, mai este menționat ofițerul politic Stângă; acesta ar fi primit de la Țurcanu recomandări cu privire la selectarea informatorilor în aprilie 1949, probabil pentru a avea colaboratori și după primul transfer de deținuți către Pitești. După plecarea lui Țurcanu din penitenciar, colaboratorul direct al lui Stângă a rămas Bogdanovici. Mărturiile despre cei doi principali actori din Suceava sunt oarecum contradictorii. Bogdanovici este descris ca fiind 'înalt, slab și palid, cu ochii arzând febril de o veșnică problematică', duplicitar și ușor naiv
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în Pitești, nu mai are nimic de-a face cu conceptul de reeducare. 2. Târgșor Protagoniștii și condițiile din închisoare Fostă închisoare militară, Târgșorul se află la circa 20 de kilometri de Ploiești și a fost destinată de către comuniști elevilor. Penitenciarul era diferit de celelalte, deoarece clădirea care îl adăpostea nu fusese concepută ca loc de detenție; prin urmare, nu existau delimitările stricte între secții, ci o curte mare în care elevii stăteau toată ziua, ba chiar și un fir de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu era foarte populată (Maxim era închis din 1942), aceasta este singura mărturie a unor discuții cu pretenții de 'reeducare' în închisoare, la care au participat puțini elevi. Nu este foarte clar dacă inițiativa au avut-o elevii ori conducerea penitenciarului. Loturile de elevi au sosit din toată țara, începând din toamna lui 1948 până spre sfârșitul verii lui 1949. Doi dintre supraviețuitorii Târgșorului, Virgil Maxim și Gheorghe Andreica, au reconstituit o parte din aceste loturi, în funcție de zona de proveniență: Sighetu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dat informații despre atitudinea celorlalți, centralizate de Burada, iar la un moment dat a intervenit schimbarea, fiind adus un nou director, locotenentul-major Negulescu, un sublocotenent Iordache și alți gardieni, care totuși nu au încurajat 'reeducarea', deși au înăsprit condițiile în penitenciar. Deși data sosirii sucevenilor la Târgșor este, probabil, greșită, întrucât există mai multe mențiuni conform cărora ei se aflau în închisoare încă din vara lui 1949, în rest, această mărturie le întregește pe celelalte. Cât despre rolul lui Burada, el
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Totuși, deoarece acțiunea nu a fost nici foarte vizibilă, nici prea dură, mulți elevi nu și-l amintesc prea bine. Toate aceste episoade au fost însă sporadice, atmosfera generală ce caracteriza Târgșorul fiind una de relaxare și optimism, nespecifică unui penitenciar. Grupul lui Stoian era puțin numeros și, de cele mai multe ori, tolerat. Crăciunul lui 1949 a fost ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]